Se afișează postările cu eticheta viata. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta viata. Afișați toate postările

11 decembrie 2016

Posted by Zdwuby | File under : , , , , , , , , , , , , ,
In seara asta mi s-a intamplat ceva care nu stiu daca sa spun ca a fost interesant, educational sau amuzant, cred ca este o combinatie intre cele 3. Sa va explic. Eram afara cu M. care fuma si vine un copil de nu stiu, maxim 5 ani? La noi, mai exact la M.:
Copil: -Nenea nenea nenea stiti ca nu e bine sa fumati? O sa muriti de la fumat
M[socat]: -Ai dreptate, nu este bine sa fumezi, chiar poti sa mori din cauza tigarilor, sa nu te apuci de fumat pentru ca nu este bine si o sa ajungi ca mine, sa fi dependent de ele, sa nu poti sa renunti.
Copil: -Si mai stiti ca daca fumati langa doamna o sa o imbolnaviti si pe ea? Nu este bine sa fumati, o sa muriti amandoi din cauza ca dumneavoastra fumati
In momentul ala M. extrem de socat si uimit si lasat fara cuvinte arunca tigara si ii multumeste copilului pentru lectie si ii sugereaza din nou sa nu se apuce si el de fumat cand o sa creasca.
Copil: -Nu o sa fumez, nu este bine sa fumezi, fumatul te omoara si ii omoara si pe cei din jur, nu vreau sa fiu un criminal.
Si apoi fuge inapoi la mama lui care era putin mai in fata si avea o expresie nu stiu daca uimita sau rusinata chiar nu stiu, a dat din cap la noi in semn de ‘scuze de deranj’ si a plecat mai departe. Iar M. era inca in stare de soc si fara cuvinte, statea si se uita, asa, in gol, spre copil si mama lui cum se indepartau. Dupa cateva minute:
- Mda, un copil de 5 ani m-a facut sinucigas si criminal, mda, nu o sa mai fumez in aer liber, macar sa fiu doar sinucigas, nu?
Si incepe sa rada isteric, dar totusi avea o privire ganditoare. Hmmm, un copil a reusit sa-l puna pe ganduri si sa ia in calcul posibilitatea de a se lasa de fumat. Din nou...nu stiu exact cum ar trebui sa consider intamplarea asta, dar a fost cel putin foarte interesanta, iar expresia lui M. a fost memorabila si extrem de amuzanta.



24 ianuarie 2016

Am intrat pe modul ‘creativ-scriitoresc-boschetaresc’, stau intre 4 pereti cu draperiile trase, singura sursa de iluminare din incapere este lumina de la aeroterma, o lumina calda si usor relaxanta care te indeamna sa dormi, sticlele de bere si alte forme de alcool tin loc de podea si de scaun uneori, mirosul predominant din camera este de aer inchis si de tutun, iar in jurul meu este mai mult fum de tutun decat aer, daca deschizi usa si vrei sa intri in ‘vaguna’ mea pe moment o sa ai impresia ca ai intrat intr-o camera de afumat. Desi este o liniste mormantala in camera si nici o alta forma de viata in afara de microsistemele formate in sticlele de alcool si prin mucurile de tigara pomenite mai sus si de mine, dar la mine uneori am dubii daca mai sunt sau nu o forma de viata, stau cu castile imense pe urechi si ascult o muzica sobra si dubioasa care imi accentueaza starea de delir si de apasare sufleteasca, de incompetenta si incapabilitate de evoluare, si cu un laptop jumatate nefunctional si cu o cantitate de alcool pe si in el mai mare decat tot ce a ramas adunat in sticlele din jurul meu si mai mult scrum de tutun decat este in scrumiera care este acum, doar de decor, langa mine pe biroul care nu ti-ai fi dat niciodata seama ca este acolo fiind acoperit in intregime de sticle, resturi de shaorma si mucuri de tigara. Dar cu toate astea laptopul inca merge, probabil ii place si lui, sau doar s-a acomodat la conditiile existente. Ma uit de 3 zile la o foaie goala de word pe un ecran de laptop care palpaie parca doar sa ma ameteasca pe mine mai tare. Uneori mai apar cateva litere negre pe foaia asta alba, dar cu o viteza de n ori mai mare decat cea cu care au aparut si dispar ca si cand nu ar fi existat niciodata acolo, si raman din nou, in aceiasi atmosfera, cu aceiasi melodie dubioasa pe fundal, in casti, si cu mainile tremurande pe tastatura si cu foaia alba in fata. Trantesc clapeta laptopului si imi mai aprind o tigara in timp ce desfac o alta sticla de alcool in asteptarea inspiratiei de parca de asta ar depinde intreaga mea existenta, dar nu vine, nu a venit nici ieri, nici saptamana trecuta, nici luna trecuta, nici astazi, cel mai probabil nici maine, nici saptamana viitoare si nici luna viitoare. Mai aprind o tigara imediat dupa ce o sting pe precedenta si termin alcoolul ce a mai ramas in sticla deschisa acum 5 minute, si o tin asa in continuare pana cand, la un moment dat, acum, maine, luna viitoare, anul viitor, inspiratia o sa isi aminteasca de mine si o sa ma viziteze.

Mda, si cam asta se intampla cu mintea mea obosita de invatat, dat fiind ca este sesiune. Tot textul de mai sus este pura fixiune nascuta de mintea mea aberanta si din nou, obosita, dupa ce a vazut urmatoarea poza pe un grup de facebook din regie: 


Am constientizat ca a trecut aproape o luna si eu nu am postat nimic anul asta si parca nu e ok, chiar deloc si cum nici inspiratie nu am de ceva interesant si nici eu nu am facut nimic interesant cu viata mea pana acum ca sa merite povestit am zis sa o dau putin pe fictiune ca si asa pana acum nu am avut nici un articol de genul. Oh da, si este si un fel de articol de “nu, inca nu am murit, i’m still here” 

29 noiembrie 2014

Cu foarte greu constientizez ca a trecut timpul, nu imi vine sa cred ca mai am 2 luni si fac 20 de ani, nu imi vine sa cred ca in aproximativ o luna intru in prima sesiune, ceea ce implina automat ca deja s-a dus aproape jumatate din primul an de facultate, dar cel mai greu imi vine sa cred ca o parte dintre prietenii mei au ajuns in acel punct in care sunt pregatiti sa stea in fata unui preot si sa spuna cu tarie “DA”. Zilele trecute am primit o invitatie de la un prieten foarte bun care anul asta termina facultate. Ce invitatie? Dupa cum v-ati dat seama din fraza anterioara, o invitatie la nunta lui. Inca nu imi vine sa cred, sincer. Cand a trecut timpul? Cand am crescut asa mult? Ar trebui sa incep sa constientizez si eu lucrurile astea, nu? Adica eu inca ma comport foarte copilareste si am ajuns deja la punctul in care primesc invitatii la nunti si mai mult decat atat, vor sa fiu si domnisoara de onoare, ceea ce implica sa particip foarte activ la nunta. Normal ca raspunsul meu impulsiv a fost acelasi pe care il vor da ei in fata atator persoane si a unui preot: “da”, dar acum incep sa constientizez ca pana la vara nu mai e chiar atat de mult, ca timpul o sa treaca foarte repede si ca deja trebuie sa inceapa pregatirile. Mie mi s-au atribuit niste sarcini destul de simple, nu pot spune ca e exagerat de greu, dar totusi, daca nu o sa fie perfect tocmai din cauza lucrurile care trebuie sa le fac eu? Trebuie sa gasesc un fotograf bun, sa aleg un buchet pentru mireasa, sa merg la degustat torturi( asta mi se pare cea mai tare chestie posibila, ever) si sa ajut mireasa cu sfaturi oricand are nevoie de mine. Si da, imi iau foarte in serios aceste atributii. Deja am inceput sa caut buchete de flori, dar nu gasesc nicaieri o florarie care sa imi ofere posibilitatea de a aranja un buchet cu flori de vara inca de acum, asa ca am trecut la urmatoarea sarcina: fotograful. V-am mai povestit ca pentru mine fotograful este foarte important si asta este unul din motivele pentru care de o saptamana tot caut. Nu vreau ca cel mai important moment din viata prietenului meu sa fie surprinsa in fotografii de catre un amator, trebuie sa gasesc pe cineva profesionist. Si ce credeti? In sfarsit l-am gasit, il cheama Cristi Neacsa si pana acum are deja premii obtinute pe fotografiile lui, imi plac foarte tare pozele facute de el, se vede ca este profesionist si mai mult decat atat ofera si garantia fotografiilor, foloseste multiple backup-uri  pentru a fi sigur ca in cazul in care doamne fereste se intampla ceva cu fotografiile sa le aiba mereu salvate si in alta parte pentru a nu fi nevoit sa spuna mirilor ca fotografiile lor au fost pierdute.
De exemplu, aceasta este una dintre pozele pentru care a obtinut premiu:
De ce am ales poza asta? Pentru ca, sincer, sper sa il surprinda si pe amicul meu intr-o impostaza de genul la nunta lui. CristiNeacsa a reusit sa surprinda bucuria si nebunia momentului intr-o poza statica si cum amicul meu este genul mai traznit, chiar ma bazez pe faptul ca o sa reuseasca sa ii surprinda aceasta doza de nebunie in imagini.

30 mai 2014

Posted by Zdwuby | File under : , , , , , , , , , , , , ,
De 20 minute stau cu wordul deschis si nu stiu ce sa scriu, in mintea mea se ingramadesc cuvintele, dar fara a contura fraze sau sintagme coerente. Am vrut ca articolul asta sa fie pe sentiment, dar nu stiu cum sa fac asta. Stiu ca o sa-mi lipseasca mult anumite persoane, stiu ca o sa-mi lipseasca sa stau jumatate din zi, 5 zile din 7 cu ele. Si acum ce sa fac, sa insir aici amintiri? Nu ar avea farmec, sa fac un pomelnic cu persoanele care o sa-mi lipseasca? Nici asta nu ar avea farmec…
O sa spun totusi ca in 4 ani de liceu mi-am facut prieteni noi, am intarit prietenii vechi, cu anumite persoane sunt in aceiasi clasa de 12 ani, cu unii chiar de la gradinita, dar ce e drept la gradinita nu eram in aceiasi clasa, unele legaturi le-am pierdut, am iubit, am suferit, am ras, am plas, m-am schimbat, m-am maturizat…hai ca aproape m-am crezut si eu cu maturizarea.
O sa-mi lipseasca foarte multe chestii, da, stiu, am telefon, au telefon, am facebook si au facebook, dar nu o sa mai fim cate minim 6 ore pe zi in acelasi loc. Nu o sa ne mai plangem ca facem 10 ore de mate pe saptamana, nu o sa ne mai certam cu profa de info, nu o sa mai facem auditie muzicala in aproape fiecare ora de dirigentie cu domnul director, nu o sa mai fim clasa de suflet a domnului director, adica o sa fim, dar nu o sa mai fim prezenti, o sa vorbeasca despre noi la trecut,nu o sa se mai faca glume bune sau idioate in ore, nu o sa ne mai stresam unii pe altii si toate astea…
A trecut si liceul, se presupune ca am crescut, ca ne-am maturizat…si pentru ultima data pentru ca c'est fini la comedie


Ani de liceu,
Cu prietenii pe viata,
Scumpii ani de liceu
Ti-i vei aminti mereu.

22 martie 2013


“Daca te prind te termin mah, te las lat” sau mai grave, eu asa stiu ca suna amenintarile alea nervoase…din pacate am ramas din nou in urma…o adevarata amenintare, cea mai cumplita amenintare acum este “daca te prind iti inchid facebookul” …Pe bune? Chiar atat de rau s’a ajuns? Da…asta e continuare la ce am spus ieri…e aceiasi persoana care a facut astfel de amenintari…
Acum nah…ce sa facem? Facem update…upgrade si ne ridicam la noile standarde, nu? Acum nu se mai ameninta cu bataie, cu furat bani, cu alte nimicuri d’astea…acum se vorbeste despre lucruri serioase…adica nu facem amenintari asa in vant…daca tot facem o amenintare o facem ca la carte…
Dar defapt daca stau si ma gandesc cum draci sa nu fie asa? Adica toata lumea e dependenta de facebook si de internet…cum sa nu fie asta cea mai mare amenintare? Daca ameninti ca’i tai netul nu ar fi baiul chiar atat de mare ca intra pe facebook de pe telefon si totusi supravietuieste, dar daca ii inchizi contul l’ai terminat pe viata…l’ai sters de pe fata pamantului, practic l’ai omorat, nu mai exista…pentru ca stim cu totii (sper) celebrul imn facebook “daca n’ai facebook nu existi”.
Da…adica de ce sa te mai chinui sa’l bati pana’l nenorocesti…iti mai iei si amenda sau faci parnaie…asa il extermini mult mai rapid si e mult mai grav sa’i faci asa ceva…ii inchizi facebookul si practic toata viata lui o sa i se deruleze in fata ochilor pe peretii din camera ca peretele de pe facebook’ul nu’l mai are…acum o sa fie nevoi sa vorbeasca cu cei 4 pereti din camera, nu cu cel virtual…o sa’si scrie statusurile penibile pe aceiasi 4 pereti…o sa’i anunte ca ploua, ninge, viscoleste si ca el este plictisit…o sa’si lipeasca pozele de cocalar de valoare/ de printesa cu botic de ratusca cea urata evident pe aceiasi 4 pereti. Sau poate mai schimba si camera…zic
Asa ca dragi amatori de amenintari…faceti’va va rog un update si utilizati amenintari care sa fie din cea mai grava categorie…existenta virtuala…sterge’l din online si practic te poti lauda ca l’ai nimicit…ca l’ai exterminat…ca l’ai omorat…el practic nu mai exista…pentru el nu va mai exista viata dupa inchiderea contului de facebook.

22 februarie 2013


Ca sa-ti dai seama cat valoreaza un an, intreaba un student care a picat examenul.
Ca sa iti dai seama cat valoreaza o luna, intreaba o mama care a nascut prematur un copil.
Ca sa iti dai seama cat valoreaza o zi, intreaba pe cineva nascut in 29 februarie.
Ca sa iti dai seama cat valoreaza o ora, intreaba doi indragostiti care abia asteapta sa se intalneasca.
Ca sa iti dai seama cat valoreaza un minut, intreaba un om care a pierdut trenul.
Ca sa iti dai seama cat valoreaza o secunda, intreaba un sofer care tocmai a evitat un accident.
Ca sa iti dai seama cat valoreaza o viata, intreaba-te ce simti cand pierzi pe cineva drag.

Si de la chestia asta am ajuns eu sa ma intreb niste lucruri…adica cum ar fi viata daca anumite lucruri nu s’ar fi intamplat, daca n’am fi cunoscut anumite persoane si asa mai departe…
De exemplu…
Te’ai gandit vreodata cum ar fi fost viata ta daca te’ai fi nascut in alt oras sau in alta tara?
Te’ai gandit vreodata ce s’ar fi intamplat daca nu ai fi intarziat la o anume inltanire?
Te’ai gandit cum ar fi fost daca nu ai fi spus anumite cuvinte?
Te’ai gandit cum ar fi fost daca in viata ta inca ar fi o anume persoana?
Te’ai gandit cum ar fi fost daca nu ai fi intalnit niciodata o anume persoana?
Te’ai gandit cum ar fi fost daca actionai mai devreme/tarziu?
Te’ai gandit vreodata ce s’ar fi intamplat daca o anume persoana nu te suna sa’ti povesteasca ceva?
Te’ai gandit vreodata ce s’ar fi intamplat daca nu ai fi povestit ceva unei anume persoane?
Te’ai gandit vreodata cum ar fi fost daca acea persoana ti’ar fi spus numai ce voiai sa auzi?
Te’ai gandit vreodata cum ar fi fost daca nu ti’ar fi raspuns la telefon?
Te’ai gandit cum ar fi fost daca nu ii raspundeai la mesaj?
Te’ai gandit vreodata ce s’ar fi intamplat daca o anume persoana ar disparea din viata ta fara niciun preaviz?
Te’ai gandit vreodata cat de importanta a fost acea zi din viata ta? Daca nu s’ar fi intamplat?
Te’ai gandit vreodata la toate astea? Si la multe altele…
Articol fara sens, care te pune putin pe ganduri…

18 ianuarie 2013

Femeile, la graniţa dintre durere şi frumuseţe

Se spune despre noi, femeile, că avem cea mai dificilă viaţă. Trebuie să arătăm bine, dar trebuie să facem şi muncile de jos din căminul nostru. Trebuie să fim perfecte pentru soţ (adică, mă înţelegeţi, gospodine la bucătărie, c**ve în pat), dar şi mame bune.
Se spune că bărbaţii suportă mult mai greu durerea decât femeile. S-a stabilit ştiinţific că anumite dureri care pentru femei sunt insesizabile îi pot leşina pe bărbaţi. Iar durerea puternică pe care femeile o simt câteodată la menstruaţie îi poate ucide pe reprezentanţii sexului tare...Şi, totuşi, deşi suntem confruntate cu durere, muncă, mii de pretenţii din partea tuturor, trebuie să arătăm impecabil.
Pentru că femeile nu trebuie să arate neîngrijit. Se zice că o femeie ameţită sau neîngrijită este cel mai dezgustător lucru...Cât despre bărbaţi, ei pot fi burtoşi, bărboşi, obraznici, curvari, fără păr, cu probleme comportamentate, beţivi şi totuşi au tupeul să înşele şi să nu îşi ceară iertare pentru greşelile pe care le fac...
O fi bine, o fi rău?

Articolul este scris de Andreea de la http://andreeatincu.blogspot.ro/ asa ca treceti si pe acolo pentru mai multe subiecte abordate de ea 

16 noiembrie 2012

Pentru weekendul asta am tot o calatorie in timp...o intoarce in timp mai exact. Si'a imaginat cineva cum e sa ai din nou 17 ani? Daca ai avea sansa asta tu ce ai face...ai iubii tot aceiasi persoana?
Evident filmul la care ma refer este "17 again"



23 octombrie 2012


Astazi va vorbesc despre ceva cu care v’ati obisnuit deja, sigur, dar nu, nu despre facebook(de data asta) ci despre mosi/babe! Daaar, da, exista un dar…nu despre orice mos/baba ci despre aia care fac cu schimbul pe vizor sau geam. Si care ,evident, seara stau pe banca din fata blocului sau din fata portii si dezvolta subiecte si barfe despre tot ce au vazut ei/ele in ziua respectiva. Dar imi pun urmatoarea intrebare, adica inteleg…sunt pensionari(in majoritatea cazurilor) si pierd toata ziua facand diverse activitati acasa, dar acum vine intrebarea…chiar nu au nimic de facut toata ziua decat sa se benocleze pe vizor sa vada cine a venit/plecat sau pe geam sa vada cine a facut piata, cine fumeaza, cine bea, cine asculta muzica, cine injura, cine pe cine mai barfeste si ei nu sunt prezenti,etc.? Adica ok ai facut curat in casa, ai facut mancare, ai mancat, te’ai plictisit si de televizor…iesi si tu la o tabla ca toti pensionarii in parc…sau un sah daca vrei sa fi mai intelectual sau pur si simplu plimba’te prin parc sau pe strada nu neaparat prin parc…pe unde vrei tu, dar nu mai sta sa’ti bagi nasul si sa vezi tu repede ce fac toti vecinii sau cine vine in vizita la cine.

2 octombrie 2012


Era o chestie  care se tot plimba pe facebook, era share’uita si like’uita de muulti cu ceva de genul e viata mea si greselile mele, nu trebuie sa te bagi tu in ele….chiar nu imi vine acum cum era defapt…ceva pe acolo oricum. Si acum ce vreau eu sa zic cu asta, nu? Vreau sa zic asa: ca deciziile care tin de mine, de viitorul meu, de binele sau raul meu le iau eu si atat! Mie asa mi se pare logic…daca trebuie sa iau o decizie care imi va afecta viata MEA, viitorul MEU, etc mi se pare firesc sa iau EU decizia respectiva, nu? La fel ca pe foarte multe altele probabil o sa iau o decizie gresita, dar nu o sa reprosez nimanui, ci in cel mai rau caz o sa simt nevoia sa’mi dau mie palme, dar cum am zis asta doar in cel mai rau caz.
Sunt o persoana care in teorie invata din trecuta, dar in practica ce am invatat in teorie tinde spre 0…deci per total e egal aproape 0, dar cu toate astea…0,0000…01 ala de azi si cu 0,0000…01 de ieri si tot asa se aduna si pe un timp foarte indelungat invat ceva, dar cu toate astea au fost greselile mele…au fost rezultatul deciziilor mele.

17 septembrie 2012

Posted by Zdwuby | File under : , , , , , , , , , , ,
Stiu ca melodia asta am postat'o si acum un an, dar nu s'a terminat liceul asa ca...
"Ani de liceu,
Cu prietenii pe viata,
Scumpii ani de liceu 
Ti-i vei aminti mereu"
"Ani de liceu, Cand o ora un an iti pare
Fiindca stiï ca te va asculta..."

4 iunie 2012

Alege si publica intr-un articol, 7 fotografii care te-au impresionat cel mai mult in saptamana ce tocmai a trecut, ataseaza cate un cuvant pentru fiecare fotografie publicata in functie de ceea ce-ti sugereaza tie fotografiile in cauza si inscrie articolul la Monday Seven!

Sinceritate

Simplitate

Viata

Calm

21 mai 2012

Posted by Zdwuby | File under : , , , , , , , , , , , , ,
Alege si publica intr-un articol, 7 fotografii  care te-au impresionat cel mai mult in saptamana ce tocmai a trecut, ataseaza cate un cuvant pentru fiecare fotografie publicata in functie de ceea ce-ti sugereaza tie fotografiile in cauza si inscrie articolul la Monday Seven!
Distractie

Drum

3 mai 2012

Posted by Zdwuby | File under : , , , , , , , , , , , , , ,

Exista un tipar anume pentru bloggeri? Ca sa poti fi blogger trebuie sa indeplinesti niste criterii, de exemplu sa ai 1,80m, 80kg, brunet, ochi caprui si ochelari? Daca exista imi doresc sa’mi fi spus si mie cineva inainte sa ma apuc sa scriu aici…Care e faza? Cine spune ca un blogger trebuie sa fie neaparat asa sau asa? E atat de importanta persoana din spatele blogului?
De exemplu daca tu (da, tu care ma citesti acum pe mine) citesti un blog foarte des…intri de 2-3 ori pe zi, esti abonat la postari si la commentarii, esti un cititor fidel in adevaratul si profundul sens al cuvantului si intr’o zi vezi printr’un commentariu sau intr’o postare sau la rubrica “despre mine” ca persoana din spatele blogului nu este asa cum ti’o imaginai tu. Adica poate tu iti imaginai pe cineva de 18 ani, brunet/a, ochi caprui, inalt/a, etc…si afli ca defapt este mai mare/mic decat credeai tu, ca nu este brunet/a ci blond/a sau roscat/a , nu are ochiii caprui ci verzi/albastrii…nu e inalt/a e scund/a , etc…in cateva cuvinte complet diferit decat ce iti imaginai tu. Ce o sa faci? Iesi de pe blog in cea mai mare graba, aproape nici nu mai poti sa nimersti “x” in viteza aia, te dezabonezi de la postari de la commentarii de la tot si stergi siteul din arhiva browserului, nu?
Nu conteaza ca iti place cum scrie persoana aia, nu conteaza ca te regasesti in ce scrie persoana aia, nu conteaza nimic…nu e asa cum iti imaginai tu, asta e singurul lucru important….nu se incadreaza in acel tipar, nu? 
Intrebare fara raspuns…cu ce afecteaza? Daca persoana respectiva nu arata cum credeai tu sau nu lucreaza unde credeai  tu sau nu are vocea cum credeai tu….ce conteaza toate astea? Le vezi pe blog? Pana acum ti’a pasat? Nu ti’a pasat ca intrai si citeai, comentai si ce mai faceai tu pe acolo.
Eu sunt de parere ca bloggerul spune mai mult prin cuvinte decat printr’o poza. Pentru mine conteaza mult felul de a fii al unei persoane…conteaza mai mult decat aspectul…si cam asa e si la bloggeri…ei isi spun sentimentele, isi deschid si descarca sufletele.
Daca vrei sa cunosti pe cineva mai bine e normal sa’i ceri si o poza …macar de curiozitate, dar daca esti un cititor adevarat nu o sa pui accent pe altceva, o sa’ti pastrezi in continuare convingerile si parerile pe care le aveai inainte sa vezi si latura asta a bloggerului.
Buuun…altceva….nu sunt de accord nici cu vorba aia care tot circula …despre faptul ca bloggeri nu au viata sociala, nu au viata offline…pai daca nu am o viata sociala, daca nu traiesc si in offline cum pot sa vin aici si sa scriu despre ce mi se intampla? De unde scot sentimentele si trairile astea daca nu din viata de zi cu zi? Si prin viata de zi cu zi nu ma refer la cea online…ma refer la viata reala,  viata offline.
Nu stiu daca exista un tipar pentru bloggeri, dar mai mult ca sigur eu nu intru in el. Eu sunt eu (si asta imi ocupa cam tot timpul) si nu fac parte din niciun tipar online sau offline.  Si pentru mine aici, in blogosfera toti suntem o echipa….imi este greu sa ma adresez cuiva pe blog cu “dvs” pentru ca imi vine peste mana sa scriu asa in comentarii. De ce? Nu pentru ca nu am educatie…pentru ca am cei 7 ani de acasa, dar imi vine mai greu sa ma exprim asa si in comentarii pentru ca poate pe bloggerul respective nu are varsta pe care mi’o imaginez eu si dupa cine stie ce crede…sau daca initial vorbeam la per-tu  si ulterior aflu ca persoana respectiva este mai in varsta decat mine si ar fi frumos si normal din partea mea sa’i vorbesc cu dumneavoastra nu pot …de ce? Pentru ca deja am inceput sa i ma adres cu “tu”.
Asa ca imi cer scuze daca cineva se simte jignit ca nu’i vorbesc cu dumneavostra cand ar fi cazul si daca este cineva care doreste acest lucru sa’mi spuna si se rezolva. 

27 aprilie 2012

Posted by Zdwuby | File under : , , , ,

9 aprilie 2012

Posted by Zdwuby | File under : , , , , , , , , , , ,
Nu este un concurs, este doar blogging interactiv!Alege si publica intr-un articol, 7 fotografii  care te-au impresionat cel mai mult in saptamana ce tocmai a trecut, ataseaza cate un cuvant pentru fiecare fotografie publicata in functie de ceea ce-ti sugereaza tie fotografiile in cauza si inscrie articolul la Monday Seven!
Distanta

Culoare

Infinit

Necunoscut

Pierdut

Singur

Viata
Schema e simpla:7 zile- 7 fotografii-7 cuvinte 

1 aprilie 2012

Nu este un concurs, este doar blogging interactiv!Alege si publica intr-un articol, 7 fotografii  care te-au impresionat cel mai mult in saptamana ce tocmai a trecut, ataseaza cate un cuvant pentru fiecare fotografie publicata in functie de ceea ce-ti sugereaza tie fotografiile in cauza si inscrie articolul la Monday Seven!


Tutun

Alcool

Jocuri de noroc

Etnobotanice

Injectabile

Prafuri

Rezultatul...


Schema e simpla:7 zile- 7 fotografii-7 cuvinte 

10 martie 2012

19 noiembrie 2011

Posted by Zdwuby | File under : , , , , , , , , , ,

15 august 2011

Posted by Zdwuby | File under : , , , , , ,


"Dar vine o vreme atunci, cand crunta viata
Iti duce prietenii, la kilometri dinstanta..."