S-a mai dus unul

2015...2015 a ajuns si el l-a final. A fost un an interesant pentru mine, cu multe lucrurile la care nu m-as fi asteptat. Dar sa incep clasic, ca in ultimii ani. La ziua mea, desi a fost in sesiune, sambata si luni aveam examen, m-am distrat foarte bine, a fost prima mea petrece in camin si am dat o explicatie despre gesturile, poate mici pentru altii, dar imense pentru mine pe care le-au facut cateva persoane de ziua mea. Dupa care am tras linie si v-am aratat cum s-a terminat prima sesiune pentru mine, asa cu bune si cu rele, ideea este ca pe 31 august am avut o zi fericita cand am terminat cu totul si media 8,1 de pe primul semestru s-a transformat in 8,6, a doua sesiune a fost si ea cum a fost, mai rau decat prima as putea spune eu, dar cu bune si cu rele s-a terminat primul an de facultate si normal ca nu am rezistat, v-am spus asa, mai pe scurt, ce s-a putut spune, cum a fost si primul an de camin. Dupa prima sesiune colega de camera a fost foarte funny, am spus ca inca este funny atunci, ei bine, inca este si acum. Am spus ca poate se poate si am constatat ca m-am cam maturizat intr-o oarecare masura, apoi incepand cu vara, cand am inceput sa muncesc si pana in prezent mi-am dat seama ca poate chiar m-am maturizat pe anumite planuri, dar nu mi se mai pare ceva de speriat,  mi se pare ceva ok pentru ca pot sa controlez asta oarecum. C. si A. au mai aparut si ei si anul asta pe blog, normal ca altfel nu se putea, dar nici nu as vrea sa fie altfel pentru ca sunt 2 persoane foarte importante pentru mine, chiar daca ne mai si ciondanim si alte chestii, ei doi o sa fie mereu doua persoane extrem de importante si speciale pentru mine si o sa fiu mereu acolo pentru ei chiar si cand poate dau impresia ca nu sunt, si sper ca stiu si ei asta. Colega mea de camera este o persoana foarte smechera, cea mai tare persoana ever, cand am racit a facut cel maidragut gest pentru mine, nu o data, in fiecare dimineata chiar.

Si acum asa, pe langa ce am povestit deja pe blog, anul 2015 a fost unul interesant pentru mine, suprzintor, dezamagitor, dar in acelasi timp frumos. Am cunoscut persoane noi, am intarit legatura cu persoane vechi, au pierdut sau subtiat legatura cu persoane vechi, am ajuns sa imi exteriorizez sentimentele intr-o maniera care mi-a socat aproape toti prietenii, dar cel mai mult pe mine, fara nici un dubiu, insa imi place, sau mi-a placut, nu stiu daca inca mai e sau pentru cat o sa mai fie, dar cat a fost, cat o sa mai fie, chiar m-am simtit bine si mi-a placut, a fost chestie noua pentru mine.

De cativa ani de cand fac articolul asta de final de an, imi stabilesc o lista de cateva obiective pe care as vrea sa le ating in noul an. Sa vedem ce am reusit din ce mi-am propus anul trecut. Nu am reusit nici anul asta sa ajung unde in 2014 nu am reusit, dar nici nu mai incerc, asta a fost sa fie, viata merge inainte oricum cu sau fara Automatica. Am trecut cu bine peste primul an de facultate, intr-un final, dar am trecut cu bine. Foarte funny mi se pare ca acum am realizat ca anul trecut mi-a pus pe lista si “sa permit altor persoane sa intre in viata mea”, garantat ma refeream la altceva atunci, dar desi am uitat complet de asta am facut asta, am lasat alte persoane sa intre cu adevarat in viata mea, sa ma cunoasca asa cum sunt eu cu adevarat. De distrat da, pot spune ca m-am distrat anul asta, de schimbat nu m-am schimbat in sensul de a nu mai fi acel cineva mereu acolo pentru persoanele care nu sunt niciodata acolo pentru mine cum am sperat, dar da, m-am schimbat, m-am maturizat, mi-am constientizat multe lucruri si le-am acceptat, abordez lucrurile altfel acum, dar in esenta inca sunt acelasi copil care crede in povesti. Activitatea pe blog din pacate nu mi-am reluat-o asa cum mi-am dorit, de lucrat da, am lucrat mai mult, am lucrat cu adevarat, am un job “real” din ala clasic si cu tot tacamul, ah, si am uitat sa va spun, dar de o luna si ceva ma duc la munca doar la pantaloni, camasa si uneori si cravata, office things. In vara am plecat, nu fara destinatie, am ajuns si in  locuri in care nu ma asteptam, deci pe jumatate, se pune?

Per total, acum daca tragem linie, o mare parte din ce mi-am propus s-a realizat, deci pot spune acum ca 2015 a fost un an destul de bun si productiv pentru mine.

In 2016 ce obiective sa imi propun?

- sa ma urc in tren dimineata si sa plec undeva, oriunde pentru o zi

- sa incerc sa am din nou incredere in mine si in altii in jurul meu

- sa tratez asa cum ma trateaza fiecare

- sa ajung cu jobul in stadiul in care mi-am propus momentan

- sa invat engleza

- sa revin pe blog cu adevarat odata si pentru totdeauna

- sa se termine si anul 2 de facultate cu bine

- sa pot sa ma exteriorizez

Si gata, ajunge ca deja e prea lung articolul asta dupa o absenta prea mare. Va urez un an nou plin de realizari si bucurii, sa fiti inconjurati mereu de cei dragi voua si sa profitati de fiecare oportunitate ce vi se iveste, in viata nimic nu este intamplator, totul are un rost, chiar si dezamagirele, sunt o lectie pentru viitor, profitati de orice si nu lasati nimic sa va doboare, cu entuziasm si cu capul sus iesiti din orice situatie. Un An nou fericit! 

Nici azi, dar intr-o zi...

As avea atat de multe de spus, dar in acelasi timp ratiunea ma impiedica sa scriu in acest moment tot ce imi trece prin minte, nu inteleg de ce, si incerc sa ma opun, sa imi fortez mainile sa scrie cum scriau candva, aporape singure, dar ratiunea imi blocheaza gandirea si toate ideile pe care le aveam in momentul in care am deschis pagina asta alba au disparut instant, si acum stau din nou, ca aproape in fiecare zi, de altfel, si ma uit la o pagina alba si nu stiu ce sa scriu, tastez cateva cuvinte, apoi le sterg pentru ca nu au nici o logica, dar astazi NU! Astazi, de astazi, o sa ma fortez sa scriu, poate nu o sa si postez tot ce o sa ma straduiesc sa scriu, dar o sa ma straduiesc sa fac asta, ca sa imi revin, ca sa recagasesc lucrul care m-a facut intotdeauna sa ma simt mai bine, sa regasesc pasiunea care ma facea sa ma simt intr-o alta lume, intr-o lume a mea, mult mai buna, scrisul. Stiu, niciodata nu am scris poetic sau pompos sau ceva concret, dar mereu ma relaxam facand asta, mereu era o placere sa fac asta, acum ma fortez, nu este bine, pauzele lungi si dese nu sunt cheia marilor succese, clar nu, sau cel putin nu pentru mine in domeniul asta. Dar intr-o zi o sa vrea, o sa imi revin, am nevoie de ceva care sa imi declanseze din nou mainile, si cel mai probabil acel ceva este o heitereala clasica, cum faceam la inceput, si dat fiind ca stau inca 3-4 zile acasa, am o presimtire ca o sa vina pana la sfarsitul anului acel declansator.

Si dat fiind ca inspiratia iar m-a parasit cand am vazut pagina alba in fata ochilor, o sa ma rezum la a spune La multi ani, Stefan! Si La multi ani, Stefania! De pretutindeni. 

Cineva trebuia sa o spuna

Acum, in ajun de Craciun, un articol putin mai diferit. O sa fac o “descoperire” care o sa ii surprinda, dar nu dezamageasca pe cei ce cred in magia Craciunului si in Mos Craciun: Mos Craciun si Elfii lui sunt ingineri! Da, asa se explica de ce in fiecare an Mos Craciun revine in Politehnica chiar in perioada in care ar trebui sa fie ocupat cu pregatitul cadourilor. Si da, asa se explica cum de acolo la Polul Nord, in atelierul lui foarte sofisticat si tehnologizat care functioneaza fara sa fie alimentat la o sursa de energie de orice forma Elfii pot face produce toate acele jucarii simple sau complexe. Totul este pur ingineresc acolo pentru ca na, inginerul se cunoaste si cineva trebuia sa o spuna, desi toata lumea s-a gandit la asta pana acum. 

Sper ca diseara sa fiti inconjurati de familie si maine dimineata sa gasiti sub brad tot ce va doriti. Stiu ca eu cel putin am primit deja ce am vrut de Craciun anul asta, si aici nu ma refer la lucrurile materiale, dar daca tot am facut un articol in care va prezint aceasta realitate a laboratorulu lui Mos Craciun, vreau sa spun si Multumesc. Vreau sa ii multumesc Mosului ca tot anul, nu doar acum de Sarbatori, mi-a oferit cel mai de pret lucru pentru mine: prieteni care sa fie acolo pentru mine, prieteni cu care sa rad, sa plang, sa ma distrez, sa sufar, sa impartasesc. Multumesc mosule si multumesc si acestor persoane pentru ca au fost acolo pentru mine nu doar cand aveam nevoie de ei, dar si pentru ca mai ales atunci nu m-au lasat, si pentru ca m-au lasat la randul meu sa fiu acolo pentru ei.

Si cum ultima jumatate de an a fost destul de aglomerata pentru mine, astazi punem totul pe pauza si fug sa fac ultimele cumparaturi pentru Craciun si dupa am fugit acasa, pentru ca de Craciun toate drumurile duc acasa.

Sarbatori Fericite! 

De data asta ma uitam

Stiu ca am zis pe facebook ca mi-a revenit pofta de heiterit, urmeaza cat de curand probabil si o heitereala, dar pana atunci sa mai scriu un articol despre A. Am fost ieri in Carrefour sa cumpar diverse pentru in camin si A. a venit cu mine, la fel, pentru diverse. Si cum pe atunci nu stiam ca o sa strabat bucurestiul de la un capat la altul in mai putin de o ora nu ne-am grabit, ne-am plimbat, ne-am uitat la toate prostiile pe acolo si la un moment dat, o aud pe A. “nu ai voie sa cumperi lumanari parfumate ca niciodata nu le iei parfumate, le iei doar colorate” si eu cu o fata de copil mic si nevionat (cum si sunt de altfel) sau cam ca acest catel:

“nu ma uitam la ele”, evident, raspunsul lui A. nu a ezitat sa apara, a venit inca dinainte sa termin eu bine de spus acele 5 cuvinte “deloooc, daca erau mai ieftine acum erau deja in cos”.

Bine, ce e drept, nu stiu daca va mai amintiti sau daca am povestit aici, dar anul trecut am cumparat o “galeata” de lumanari din alea mici si colorate care erau puse in sectiunea de lumanari parfumate, si normal m-am gandit ca sunt parfumate, 54 de lumanari, pret bun, in “sectiunea” de lumanari parfumate, mai multe culori, la ce sa ma gandesc? Bai multe lumanari parfumate si ieftine, culori diferite, deci arome diferite, le iau, si imi iau si suport pentru ele, normal. Surpriza a fost cand am ajuns acasa si am descoperit ca defapt nu sunt parfumate si am ramas cu o gramada de lumanari colorate frumos si neparfumate, inca mai am din ele daca are cineva nevoie.

Dar multumesc A. ca ai grija de mine, si da, daca ar fi fost mai ieftine le-as fi luat pe alea ieri pentru ca alea erau parfumate!!!! Sau cel putin asa cred, bine, de data asta probabil as fi citit pe ele, cred. 

La multi ani, ROMANIA!

Mereu am spus : mandru ca-s roman, dar astazi sunt mai mult ca de obicei, si nu ma face nimeni sa ma razgandesc, indiferent de situatii.

Inca incearca

Anul asta universitar aparent este un an dur pentru mine. NU, nu din cauza facultatii, nuu, ar fi fost ok daca era asa, dar nu, este din cauza ca am numai olteni pe langa mine, nu am nimic cu oltenii in general, dar am olteni in jurul meu peste tot, acasa, la munca, peste tot. Si la munca nu doar ca am 2 oltence, mai sunt si economiste, si cu una dintre ele ma contrazic mereu, pentru ca “inginerul se cunoaste” si pentru ca inginerul face si ASE la facultate, face resurse financiare si analiza economica, acum in anul 2 pe primul semestru, si ma corecteaza mereu si imi spune ca e contabilitate generala, si eu nu, e RFAE si o tinem asa mult si bine aparent, ca na, economistul si inginerul in acelasi birou 4 ore pe zi aparent nu prea se impaca bine.

Si mereu incearca sa ma convinga cu tot felul de chestii, ca “si ce faci tu la RFAE asta? Faci contabilitate” si ii explic eu ce fac defapt acolo, cu audit financiar, cu bilant, cu patrimoniu, impozite si alte chestii, si ea imi da instant replica “da, faci contabilitate adica” si eu nu si nu, ii arat ca scrie mare in orar RFAE si dupa ii dau sa citeasca si cum se traduce, ca daca ne luam dupa A. aparent pot sa injur lumea spunand numele materiilor pe care le fac la facultate. Dar imi place ca se ataca, si eu uneori, dar si ea, cand incepe sa imi dea exemple de  nu stiu ce firma de contabilitate din Bucuresti, ca asta fac si ei acolo, ca asta este principiul de baza, ca este “conta”, da, uneori mai schimba contabilitate cu conta ca sa para ca nici la ei la facultate in orar nu scria chiar numele materiei, ca si la ei mai erau prescurtari si chestii, dar acum sa fim seriosi, conta seamana cu RFAE? Sau cu orice alta prescurtare inginereasca? Nici o sansa, dar fata tot incearca si se tot ataca mai ales ca daca ma prinde in momentele mele bune si ii raspund ca sa o tachinez mai tare, dar da, recunosc, ma mai prinde si ea in momente in care ma atac, dar, baza ramane in continuare ca “inginerul se cunoaste” orice i-ai face, inginerul se cunoaste. 

Sentimentalism tocilaresc

Da, este tocilaresc, este ingineresc, este programatoresc, dar este adevarat, si nu ai nevoie sa stii nimic din programare ca sa intelegi despre ce este vorba in mare

Always

Acum ceva timp va povesteam despre o campanie initiata la nivel european care are ca si scop diversificarea deplasarii urbane si dupa ce am fost la spectacolul oferit de cei de la Do The Right Mix Romania pe care ii gasiti si pe facebook, si chiar va sfatuiesc sa intrati sa va uitati pe pagina lor si daca va place ce gasiti acolo ( stiu ca mie mi-a placut) poate le dati si like ca sa fiti la curent cu ce mai posteaza, impreuna cu cei de la trupa freeze, pe mine chiar m-au pus putin pe ganduri. Adica  nu am masina oricum, nu merg cu masina foarte des prin bucuresti si nici fratele sau prietenul meu nu o mai fac, asa ca ne plimbam frumos cu metroul sau cat a frumos frumos afara cu bicicleta sau pe jos prin parc, nu de alta, dar trebuie sa fim si realisti, Bucurestiul nu este un oras in care sa te poti deplasa cu usurinta si in timp util pe jos pentu ca este foarte mare si acum mai este si frig si urat afara. Dar daca am incerca toti sa combinam si sa diversificam modul in care alegem sa ne deplasam zilnic pana la munca sau la facultate sau la liceu sau unde mai avem noi treaba s-ar observa, traficul nu ar mai fi atat de “infernal”, nu am mai ajunge la destinatie cu nervii deja intinsi la maxim pentru ca am prins de 5 ori acelasi semafor, pentru ca nu stiu cine ne-a taiat calea, pentru ca ratb-ul a intarziat, pentru ca metroul era prea plin.

Totul tine de vointa, eu alternez metroul cu ratb-ul sau cu mersul pe jos pe distante rezonabile, dar bine, sunt si in zona ok, adica nu am nevoie de niciun mijloc de transport nici pentru a ajunge la facultate nici la munca, da, as putea sa folosesc si masina persoana, daca as avea una, si ratb-ul ca sa ajung si la munca si la facultate, dar pentru un maxim de 30 minute chiar nu consider necesar asa ceva, mai ales ca daca stau sa ma gandesc bine, cred ca as face mai mult cu ratbul sau cu masina decat fac pe jos.

Si pentru bicicleta acum este cam frigut, dar pentru cei care nu se lasa speriati de asta, o sa recomand mereu mersul pe bicicleta pentru ca este si practic si sanatos si eficient si benefic si multe, foarte multe, mersul pe bicicleta o sa fie mereu o activitate ideala atat pentru deplasare, cat si pentru relaxare, cat si pentru sanatate.

La mine functioneaza

Nici macar eu nu ma inteleg mereu, dar stiu ca melodia asta mereu ma calmeaza, oricat de tare m-as supara, oricat de rau m-as enerva, melodia asta ma linisteste

Daca nu inteleg, nu inteleg

 Sunt si lucruri dubioase, pe care eu nu le inteleg, sau poate doar nu vreau sa le inteleg pentru ca mi se par necesare, nu mi se par practice. Adica, in prezent se pune foarte mare accentul pe efectul vizual, conteaza foarte mult cu arati, pentru orice, chit ca e vorba de munca sau de o relatie sau de o prietenie, aspectul primeaza in orice si foarte multe femei si chiar fete, din pacate, spun din pacate pentru ca aleg sa faca asta la o varsta foarte frageda cand corpul nici macar a terminat sa se dezvolte, aleg sa recurga la augmentare mamara, fie ca vor doar sa redefineasca, sa aranjeze, sau ca vor sa mareasca ce le-a oferit “mama natura”, foarte multe femei ajung sa mearga pe aceasta cale. Cale pe care eu nu prea o inteleg, mai ales, cum am spus si mai sus, la fete tinere, adica la 14 ani tu consideri ca ti s-a dezvoltat complet corpul si ca nu esti multumita cu sanii pe care ii ai? Nu mi se pare ok, si nici parintilor, din pacate nu in tote cazurile, dar sunt si parinti care inca gandesc rational si nu sunt de acord cu asa ceva, si ce face fata noastra de 14 ani? Isi strange ea banii de buzunar si se duce sa faca interventia asta chirurgicala pe la cine stie ce cabinete dubioase si se ajunge cine stie pe unde. Daca tot recurgi la o astfel de procedura, macar documenteaza-te bine inainte ce inseamna o procedura de chirurgie estetica, ce e aia rinoplastie, ca nu este chiar atat de simplu, si incearca sa gasesti o clinica acreditata, serioasa, gasesti pe net foarte multe clinici dubioase, dar daca te uiti putin atent gasesti si site-uri ok, adica mie mi-a luat foarte putin sa ii gasesc pe cei de la mihaiaschilian.com si mi se par ok, par o clinica serioasa. Si daca chiar vrei sa apelezi la chirurgie estetica, intreaba medicul ce urmeaza sa se “ocupe” de tine si ce presupune aceasta interventie, ce inseamna rinoplastie, ce implica, ce riscuri sunt, ce efecte secundare pot aparea, ce complicatii si dupa ce cunosti toate detaliile astea inca vrei sa faci acest pas, ok, dar macar documenteaza-te inainte si asteapta sa isi faca pubertatea treaba si sa ti se dezvolte complet corpul inainte sa apelezi la bisturiu.

Dar din nou, de ce sa nu te multumesti cu tine asa cum esti? Adica si daca vrei un job in videochat poti sa il obtii fara implanturi daca ai incredere in tine si te simti bine in pielea ta, dar daca asta este obiectivul tau in viata, este cam degeaba tot ce ai citit pana acum, aici. 

A trecut ceva timp

Nu am mai scris de cam mult timp despre A. asa ca scriu acum, si nu asa oricum, pentru ca A. a fost cea mai tare persoana ever. Luni seara, cand am venit de la munca m-a asteptat cu mancarea calda pe masa, mi-a dat sa mananc, mi-a dat si desert, iar asta este cel mai tare gest posibil pentru mine, sa ma astepte cineva cu mancare dupa o zi in care am fost si la facultate si la munca, sa nu mai stau eu sa fac asta, ador asta. Si in acelasi timp A. m-a facut aseara sa realizez ca prostia doare si m-a mai facut sa realizez foarte multe chestii pe care le ignorasem din cauza unor vorbe anapoda si din cauza unor idei idioate din mintea mea. Asa ca A.: iti multumesc pentru ca existi in viata mea, chiar nu stiu ce m-as face fara tine si nici nu vreau sa aflu vreodata, pentru ca daca aseara am reactionat cum am reactionat in acea situatie, daca ar fi fost cu tine stiu ca ar fi fost mult mai rau de atat. Nu am multi prieteni, dar in acelasi timp am cei mai buni prieteni si nu i-as da la schimb pe o mie, pentru ca intotdeauna calitatea bate cantitatea, iar pentru mine A. face cate n prieteni de duzina, si ma bucur ca in clasa  a 9-a in al doilea semestru mi-am facut curaj sa ma bag in seama cu ea si ca acum, dupa 4 ani si ceva, aproape 5, inca e prietena mea. Da, ma mai si supara, vreau sa o bat uneori, dar si ea pe mine, destul de des, dar altfel ar fi ceva plictisitor, nu? Plus ca cine se aseamana se aduna. Mersi A. 

Este un sport!

Se stie deja ca sunt o persoana foarte ciudata si dubioasa, inca un exemplu pentru asta? Imi place sa pescuisc, dar nu mananc peste. Ciudat? Da, stiu, dar imi place sa stau sa pescuiesc, e relaxant si in acelasi timp poate sa fie si foarte distractiv, depinde de stare si de companie, adica daca o sa ma duc cu tata o sa fie relaxant, daca ma duc cu prietenii si facem si gratar si mai avem si muzica si bere si diverse, o sa fie foarte fun, dar in acelasi timp nu imi spune de plase pescaresti, de sfori si franghii ca nu am idee, stiu ca iti trebuie undita sau lanseta si momeala, ca sunt rame, ca sunt viermi sau ca e clasica mamaliga facuta de acasa, nu conteaza, daca ai astea 2 chestii inseamna ca poti sa te duci linistit la pescuit. Voiam sa merg vara asta cu C. la pescuit pe o balta pe undeva pe langa Bucuresti, dar cand m-a luat cu plase multifilament si chestii m-a bagat in ceata, mi-a dat sa le si vad aici http://romnets.ro/produse/plase-pescaresti-multifilament

A fost ca si cand m-ar fi injurat, zau, nu am inteles nimic, dar am zis ca el, ca da, ok,  plase de pescuit, da, luam de care vrei tu. Si atat i-a trebuit lu C. sa auda, ca a continuat cu plase pescaresti si cu termeni pe care nu ii intelegeam, sau intelegeam termenul in sine, intelegeam cuvantul, dar la ce se refara, nici o sansa, si la un moment dat i-am spus ca e ok, mergem la pescuit, nu trebuie sa imi spuna atatea chestii ca oricum nu le inteleg, pentru mine pescuitul este ceva relaxant si distractiv, nu ceva tehnic si stiintific, nu conteaza ce plase de pescuit folosim si nici sfori si franghii nu ne trebuiesc. Mare greseala am facut ca am spus asta, cea mai mare probabil, pentru ca a continuat si mi-a dat linkuri si poze si site-uri peste site-uri ca sa inteleg care e treaba cu pescuitul asta, ca nu e asa cum cred eu ca e, ca este un adevarat sport in realitate, nu o chestie asa, de lasa-ma sa te las. Ultima chestie pe care mi-a dat-o despre sfori si franghii ca i-am spus eu ca nu ne trebuiesc a fost asta: http://romnets.ro/produse/sfori-si-franghii 

Si atunci mi-a venit si mie mintea la cap si inspiratia sa ii spun ca da, am inteles, si da, are dreptate, avem nevoie de plase pescaresti, de sfori si franghii si de momeli speciale si diferentiate pe culori si de multe alte lucruri. Nu a mers nici asta, el a continuat muult si bine sa imi explice de ce pescuitul este un sport si de ce este foarte important echipamentul pe care il folosesti.

Stare de moment...

Foarte incurajator

In ultimul timp, ca sa imi iau gandul de momentele si starile mele aiurea si idioate, incepeam sa merg pe principiul “prostul rade de ce isi aminteste”. Si mi-am amintit eu de o faza de acum cativa ani, de vreo 6 ani sau chiar mai bine, cand ne-am pus interfon de scara, acasa, si cum pe atunci inca mai ieseam in fata blocului, imi amintesc ca citisem undeva lipit la avizierul de la scara calcul de pret interfon de scara. Atunci, dupa mintea mea de copil mic si prost, si aparent la fel erau si ceilalti pe atunci, dar na, eram si noi micuti, am inteles ca defapt interfonul de scara calculeaza si ne arata preturile diferitelor produse, dar nu intelegeam cum, de unde stie el asta.

Apoi cand au venit cei de la interfoane Electra am inteles si eu defapt cum sta treaba cu interfonul de scara si ce face el si am inteles si care e treaba cu calculul ala, ei doar iti calculau pret interfon, nu pretul la inghetata pe care o voiam eu de la magazin de la parterul blocului din coltul strazii. Si asa a capatat sens si de ce unchiii mei de la Bucuresti aveau niste dreptunghiuri mici, sau niste cerculete pe care scria Electra si care mi se spunea mereu ca sunt folosite pentru a deschide usa de la scara si eu mereu ma uitam ciudat pentru ca nu intelegea cum niste dreptunghiuri/cerculete pot deschide usile, cheile deschid usi, nu dreptunghiurile si nici cerculetele.

Apoi, cand am intrat la facultate toata lumea imi spunea ca nu e asa rau ca nu am intrat la facultatea la care am vrut, ca si facultatea la care sunt e facultate buna, ca pot sa ma angajez la Enel sau la Electra. Si eu explicam acolo ca da, in energie electrica pot sa ma angajez, dar nu pot sa ma duc sa fac interfoane de scara pentru ca nu sunt electrician, sunt energetician, nu pot sa spun un pret interfon exact, ca exista aplicatii pentru asta si oameni care le monteaza si proiecteaza, ca nu am nici o treaba cu ei, si apoi ei continuau, ca tot e bine, ca si asa nu era ceva pentru mine, ca energia ma prinde mai bine. Uneori aflu, fara sa vreau, ca oamenii nu sunt deloc buni la a motiva pe cineva, si probabil si eu sunt la fel in anumite momente. 

Un om mai bun

Acum ceva timp i-am dat cuiva melodia asta pentru ca in acel moment am simtit ca acea persoana ma face sa ma simt ca fiind un om mai bun, cea mai mare greseala a mea din ultimul timp, dar piesa inca imi place

Inginerul se cunoaste

Exista anumite momente in care sunt o persoana atat de lenesa incat nu vreau sa ma dau jos din pat nici macar sa ies pe modul si sa mananc sau sa ma duc la toaleta. Partea nasoala este cand vine o zi in care este o ocazie speciala, gen o zi aniversara, si trebuie sa ma duc sa cumpar flori ca altfel nu mai am cand, dar eu nu m-as ridica din pat nici sa ma platesti. Si ce face inginerul in asemenea momente? Cauta solutii lenese, cum ar fi, intra pe google, la fel ca in urma cu o ora cand a intrat sa caute “cat poate rezista un om fara sa bea apa sau sa manance” pentru ca ii era si foame si sete, dar nu voia sa se dea jos din pat, intra din nou pe prietenul lenesilor google si cauta “cea mai apropiata florarie” si gaseste “floraria online” primul link, ehehe, stai asa ca se poate si altfel. Adica de ce sa ma mai deplasez sa iau flori cand exista florarie online, nu? Care mai face si aranjamente. Intra inginerul lenes din mine si cauta “buchete de flori” si da comanda acolo frumos. Si cand apasa pe “comanda” simte cum ii bazaie piciorul si normal ca se uita stramb la picior, dupa realizeaza ca e ok, e doar telefonul din buzunar care face piciorul sa bazaie. Se uita la telefon, suna, sa raspunda sa nu raspunda, hai ca raspunde. Si ce aude? O alta persoana care era prieten comun cu persoana pentru care eu voiam sa cumpar flori imi spune ca a gasit nu stiu ce genti de designer si ca daca nu vreau sa ne combinam la cadou. Si eu eram ceva de genul “pai, eu ma gandeam sa ii iau niste buchete de flori”, dar reuseste intr-un final sa ma convinga sa renunt la floraria online gasita si sa alegem una din cele 2 genti de designer gasite de el. Eu am zis ca daca tot am gasit florarie online si am dat si comanda aproape, hai sa ii luam si flori si ca sa ramanem in tema sa alegem una din cele 3 genti de designer cu model florar de pe siteul pe care le gasise el pe celelalte 2, ca na, sa aducem primavara in sufletul persoanei respectiva, si pentru ca stiam ca ii plac foarte tare florile, ca d-asta am si vrut de la inceput sa ii iau flori, pentru ca stiam ca o sa ii placa garantat. Si asta am facut, si toate astea ghici cum: fara sa ma ridic din pat.

Dar acum ma gandesc ca totusi ar trebui sa ma ridic sa ma duc sa mananc sau macar sa beau apa, dar nu, mai bine sa mananc, ca daca beau apa o sa trebuiasca sa ma ridic iar sa ma duc si la toaleta, dar poate mai tarziu, momentan mai stau aici putin ca e bine, nici macar nu mai simt arcul sarit fix in coaste, aproape am devenit un intreg.

Ciorba a la camin

Cea mai nasoala parte cand nu esti acasa? Ca stii ca mama ta a stat juma de vara si un inceput de toamna sa puna castraveti murati si alte muraturi, dar tu nu ti-ai luat la camin chiar daca te-a intrebat de fiecare data cand te duceai acasa daca vrei, si cand te asezi si mananci te gandesti ca “parca ar fi mers mai bine cu niste muraturi”. Si te gandesti sa suni acasa ca sa iti trimita duminica in pachet, ca te-ai razgandit, ca vrei, dar pana la urma termini de mancat asa, fara castraveti murati, fara muraturi de nici o forma si apoi uiti sa suni acasa pentru asta. Si tot asa, pana cand te trezesti tu ca, bai, ia gata, ma duc la magazin si imi cumpar. Si uite asa te duci acasa cu borcane noi, de muraturi si iti fac parintii capul calendar ca ei te intreaba de fiecare data cand esti acasa sau cand iti fac pachet daca nu vrei si conserve, muraturi, compoturi si multe altele si tu te gandesti ca nu vrei sa cari de ele pana in camera, nu ai chef sa cauti loc sa ai unde sa le depozitezi si pe alea si spui de fiecare data nu, nici macar clasica zacusca nu o ai anul asta in camin si te gandesti uneori ca parca ar merge, asa putin, de pofta, si iar te duci la magazin chiar daca camara de acasa arata cam asa:

Si mai sunt si momentele alea cand colega de camera are plita, vecina de la etajul 1 are chef de facut mancare, colega de camera se ofera sa ii dea plita si sa gateasca impreuna pe modul. Si le auzi din camera cum tipa de nicaieri “aoleu, nu avem zarzavat pentru ciorba” si apoi continua discutia la fel ca in povestea lui Creanga in care explica prostia omeneasca prin intermediul drobului de sare si ajungi sa iesi din camera si sa le spui ca te duci sa le cumperi, daca inceteaza cu discutiile alea absurde si iti aduc si tie un borcan de castraveti murati, ca ti-ai amintit ca tu ai pornit totul de la faptul ca doar ce ai terminat de mancat si voiai castraveti murati, dar nu ai avut. Si o faci si pe asta, ele raman linistite, dupa isi continua ciorba in liniste si la final te mai cheama si pe tine sa gusti, sa vezi daca le-a iesit, dar tu ai retineri si le spui ca doar ce ai mancat si fugi sa te bagi in pat si te prefaci ca dormi pana astepti sa manance ele sa vezi daca isi dau una alteia cu castronul in cap sau nu.

Si cam asta e o zi din viata de camin...

Done!

In ultimul articol kilometric am spus ca o sa revin la acel subiect cand o sa am o solutie. Am gasit solutia aia, am gasit-o de cateva zile chiar, dar nu am si aplicat-o inca. Am ajuns la o concluzie, una care nu e tocmai buna pentru mine, acum, pe moment, dar care este cea mai eficienta in acelasi timp. Spuneam ca nu stiu daca sa las zidul sa se ridice singur sau sa il ridic eu. Ei bine...a inceput sa vrea singur sa se ridice, dar nu o sa il las sa se ridice singur, in timp, nu, o sa incep eu sa il ridic din nou, si de data asta o sa fie blindat. Da, e aiurea, ma simt iar aiurea, doare si e ciudat sa renunt iar la multe chestii, dar stiu ca lucrurile nu sunt ok pentru mine, si a fost suficient de lunga perioada asta in care m-am lasat iar pe mine complet ca sa fie altii fericiti, e din nou timpul sa imi revin, sa nu ma mai atasez atat de tare, sa nu mai arat ca ma atasez, sa nu ii mai las pe altii sa ajunga la mine si in mintea mea asa usor. Zdwub it’s back...sau...o sa fie intr-un timp scurt, o sa dureze putin sa ma obisnuiesc, dar o sa fie, curand, sper. 

Nu mi se pare corect

Fara sa vrea, aud in jurul meu tot mai des barfe, critici, vorbe rautacioase si jigniri referitoare la dimensiuni, la greutate. Fetele refuza sa poarte anumite obiecte vestimentare care chiar le plac si care le vin bine din simplu motiv ca pe eticheta sunt trecuti doi de x si un l, ce e asa rusinos sa porti rochii marimi mari, da, ai vazut o rochie, ai probatat-o, iti place cum iti vine, dar nu o cumperi pentru ca este o rochie xxl si nu se poate sa porti asa ceva pentru ca o sa iti auzi vorbe in ceafa la tot pasul.

Nu e ok sa judeci un om dupa aspectul fizic, poate exista motive pentru kg in plus, daca persoana respectiva se simte bine in pielea ei, de ce sa comenteze altcineva din afara si sa ii strice imaginea despre sine? Ma deranjeaza foarte tare treaba asta si nu ii inteleg deloc rostul.

Da, mergi la o ocazie? Foarte bine, rochii de ocazie nu se gasesc doar in marimea s sau xs, se gasesc si rochii xxl foarte dragute, si daca se gasesc inseamna ca sunt facute tocmai pentru ca lumea sa le poarte si sa se simta bina in ele. Eu nu am o treaba cu rochiile in general, nici ca sunt xs nici ca sunt alte marimi, doar in situatii extreme, dar am fost cu o prietena si m-a deranjat foarte tare faptul ca si-a pierdut increderea in ea si o vedeam cum se schimba la fata de fiecare data cand trebuia sa caute in raionul de rochii marimi mari, de ce nu se gasesc si rochii xxl langa cele xs sau s sau l? De ce trebuie sa fie puse undeva in spate, separat? I se pare cuiva normala treaba asta? Inteleg impartirea pe rochii office, rochii de ocazie, rochii casual si asa mai departe, dar impartirea pe marimi nu mi se pare ok, sau ma rog, e ok, ca sa nu stai sa iei fiecare rochie si sa verifici marimea, dar sa fie puse in acelasi raion toate marimile, nu complet separat, ca si cand ti-ar pune cineva un semn imens pe spate “vreau sa cumpar o rochie xxl”.

Da, pana la urma prietena mea si-a luat de pe net pentru ca pana si vanzatoarele se uitau dubios, si atunci eu m-am enervat maxim in unul din magazine la cabina de proba, motiv pentru care persoana respectiva a zis ca nu mai merge cu mine la cumparaturi si ca hai acasa ca intra pe un site, pe www.depochic.ro si isi alege ceva de acolo ca daca mai intram intr-un magazin ma iau la cearta cu personalul de acolo. Dar pe buna dreptate acum, nu? Doar mie nu mi se pare normal asa ceva?

Oh, si rochia pe care si-a luat-o pana la urma, online pentru ca nu a mai vrut sa mearga in magazine cu mine, a spus ca nu mai vrea sa repete experienta, si nu a mai vrut sa mearga nici ea dupa singura:

Am gasit un raspuns

Am descoperit o chestie foarte interesanta: Nu e vina mea pentru foarte multe din actiunile mele. De vina sunt mama si tata pentru ca m-am nascut in zodia varsator. Nu cred in tampeniilea astea cu citit in carti, prevazut viitor, horscop zilnic si chestii de genul. Adica mi se pare penibil sa crezi ca li se vor intampla aceleasi chestii catorva mii de persoane aflate in aceiasi zodie in ziua respectiva, mi se pare aberant, dar in “caracteristicile” generale da, acolo consider ca exista ceva ceva adevar. Si de cand am gasit o pagina de facebook interesanta si i-am dat si like, tot urmares postarile pentru zodia mea si sincer acum, mi se potrivesc toate, dar absolut toate in cel mai mic detaliu. Unele nu imi plac, normal ca nu imi plac, imi arata si latura vulnerabila, dar sunt adevarate, adica pe mine cel putin, varsatorul din mine, il caracterizeaza foarte bine, va las doar cateva exemple, sunt sute de poze acolo doar pentru zodia mea si toate sunt adevarate:

Hmmm, s-au adunat cam multe, dar sa stiti ca astea sunt doar o parte din cele descarcate de mine, am selectat din ele

Combinatie sau nu?

Sunt pe cale sa imi schimb pentru a treia oara imprimanta. De ce? Pentru ca s-au golit din nou cartusele, defapt s-au uscat, nu mai merg nici reincarcate pentru ca nu a mai fost folosita de ceva timp imprimanta, eu ne mai fiind acasa, dar cum omul se mai si plictiseste la facultate, ce face? Sta pe net, si peste ce da? “Cartuse compatibile de la Cartuse-shop.ro”, cand am citit normal ca eram ceva de genul “hai nu mai spun, zici tu ca sunt compatibile?” Si intru din curiozitate pe site sa vad ce si cum e acolo. Mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca sunt cartuse compatibile cu imprimanta mea si mai sunt si la un pret acceptabil, am ramas masca, pe fundal se auzea acolo ce vorbea proful despre rezistente si torsiuni, iar eu eram “mi-am gasit cartuse, mi-am gasit cartuse, mi-am gasit cartuse”.

Da, bine, ce e drept nici nu prea ma cautat, prima data cand am cautat cartuse de imprimanta am gasit unele foarte scumpe si am zis ca mai bine imi cumpar alta imprimanta decat sa imi cumpar alte cartuse. Nu m-am dus in nici un magazin de cartuse, m-am dus la un singur magazin din asta si am iesit cu o viteza direct proportionala cu pretul pe care l-am vazut acolo afisat.

Recunosc, nu folosesc des imprimanta, defapt, nu foloseam des imprimanta cand eram acasa, pentru ca nu prea aveam nevoie de ea atat de mult, dar aveam nevoie, ca altfel nu o mai cumparam de la inceput, si nefolosind-o suficient, se uscau cartusurile, normal. La imprimanta pe care o am acum, mi-am cumparat-o cand inca eram in liceu, imi mai scoteam variante de bac, mai xeroxam chestii, o foloseam relativ constant cand eram acasa, sau cel putin suficient cat sa nu se repete “incidentul”, dupa am plecat la facultate, o mai foloseam din an in paste cand ma duceam acasa si imi trebuia sa ceva imprimat pentru saptamana imediat urmatoare, ca na, daca nu te duce capu’ sa scoti si pentru saptamanile viitore te duci la xerox si platesti. Si dupa, stiu ca in iarna am folosit-o mai mult, cand mi-am imprimat fotografiile pe care le am lipite pe perete in camin. Si cam de atunci s-au golit aproape ambele cartuse, dar inca mai mergeau, deci nu m-am stresat prea tare, mai ales ca nu mai eram acasa sa o folosesc asa des. Stiu ca am avut o data o tentativa de a cauta pe google “cartuse de imprimanta” dar nu am gasit nimic pentru imprimanta mea, sau cel putin nu la un pret acceptabil, adica preturile alea ma determinau sa pun si imprimanta actuala in dulap si sa mai cumpar una pentru ca am zis ca pana gasesc eu cartuse compatibile la un pret acceptabil, gasesc imprimanta nou la un pret acceptabil. 

Aveam nevoie de asta

La un moment dat, anul asta, in luna iulie mai exact, am spus ca sper ca 14 iulie 2014 si 10 iulie 2015 se bucura pentru ca pe 12 iulie 2015 a aparut o noua varianta zdwub. La acel moment nu stiam daca este intr-un sens bun, pentru ca atunci mi-am construit un zid si mai mare in jurul meu. De ce am redeschis acest subiect? Pentru ca nu mi-a reusit, sau cel putin nu cum mi-am propus eu, nu cum simteam eu in acel moment ca am nevoie, dar poate ca cele 14 ore de somn odihnitor de care am avut partea aseara sunt de vina sau poate evenimentele recente din viata mea, dar mi-am dat seama ca am nevoie de asa ceva, mi-am dat seama ca undeva, cumva, am renuntat la acel zid, si il vreau inapoi. Stiu ca intr-un punct, cam prin august, pe la sfarsit, si apoi mult mai intens la inceputul lunii octombrie mi-am propus sa las acel zid in jos putin si sa permit altor persoane sa se ataseze de mine, sa fiu o persoana sociabila si agreabila cu adevarat, dar am constatat ca la un moment dat, nu stiu exact cand si cum, dar am lasat zidul jos complet si m-am atasat si eu de acele persoane. Da, acum nu e ceva rau, dar urmeaza sa fie, si nu vreau sa ajung iar in acel punct, dar in acest moment nu stiu sigur cum sa pot ridica din nou acel zid de protectie si in acelasi timp sa nu indepartez aceste persoane, pentru ca sincer, imi cam place, m-am obisnuit asa, dar cunoscandu-ma, stiu si ce inseamna asta pe termen lung, sau ma rog, nu neaprat atat de lung. Si nici cu afectiunea fata de animale nu am reusit ce mi-am propus atunci, da, m-am distantat, dar inca o fac fortat, inca trebuie sa ma fortez sa nu simt afectiune pentru animale, nu este inca natural si firesc.

Ma princep sa indepartez persoanele din jurul meu, involuntar chiar, de cele mai multe ori, aproape mereu chiar, fac asta fara sa vreau, o face acel zid de care am pomenit pana acum, dar acum zidul ala simt ca este lasat complet jos, ca nu mai exista, si in anumite momente ii simt lipsa, il vreau inapoi, dar nu stiu sigur cum sa il inalt din nou fara sa ranesc persoanele din jurul meu, persoane carora eu le-am permis sa intre in viata mea, ba chiar le-am incurajat permitandu-mi si mie sa ma atasez la randul meu de ele. Da, stiu, nu prea are sens ce spun acum, nici pentru mine nu are asa mult sens, sincer, tocmai d-asta am ales sa incerc sa imi expun gandurile in scris, poate asa capata ceva mai multa logica, poate asa reusesc sa gasesc o solutie. Poate pana cand imi opresc degetele din a scrie aberatii aici gasesc si acea solutie, dar pana atunci le mai las sa distreze cu tastatura pentru ca nu au simtit-o de mult in acest sens, nu le-am permis de prea mult timp sa imi exprime gandurile fara controlul ratiunii si al limitarii, dar astazi, acum, le las sa tasteze tot ce vor, cum vor, le las sa imi descarce toate gandurile acumulate in ultimul timp.

Imi e oarecum teama in acelasi timp sa las din nou acel zid sa se ridice, pentru ca stiu ca o sa ma afecteze procesul de ridicare, proces in care o sa indepartez persoane pe care nu cred ca vreau sa le indepartez, dar care stiu ca nu sunt obisnuite cu acea versiune a mea si care la un moment dat o sa aleaga singure sa plece, pentru ca asta face acel zid, triaza orice risc de atasament periculos, orice risc de afectare a mea, ma imunizeaza. Dar in acelasi timp stiu ca si fara acest zid, intr-o zi, la un moment dat, acest lucru o sa se intample, si atunci o sa ma prinda la pamant, fara nici o protectie, fara nimic, si o sa fie mult mai rau, si deci, ca o concluzie pana acum problema mea este daca sa aleg eu momentul si sa controlez cand imi ridic zidul si indepartez anumite persoane care reprezinta un risc pentru mine sau sa las lucrurile sa vina de la sine si sa las zidul sa se ridice singur, atunci cand o sa fie nevoie. Pentru mine sunt urate ambele situatii, dar in acelasi timp stiu ca a doua situatie m-ar afecta mai tare, dar in acelasi timp mai stiu si ca a doua situatie ar putea sa mai dureze o perioada, perioada in care sa ma simt bine, dar tot in acelasi timp mai stiu si ca fiecare secunda care trece in aceasta situatie o sa ma afecteze si mai tare atunci cand o sa se produca ruptura naturala si fireasca.

Daca va intrebati de ce am permis totusi o usoara coborare a zidului atunci daca stiam ca o sa se ajunga aici, raspunsul este simplu, nu stiam si chiar nu ma gandeam ca o sa se ajunga aici, atunci am vrut doar sa vad daca pot sa cobor usor zidul, sa permit altor persoane sa intre usor in viata mea, nu stiam ca o sa ajung sa dobor complet zidul, nu mi-am propus niciodata sta si nici nu mi-am imaginat ca s-ar putea intampla asta vreodata, adica zidul meu era destul de solid, ridicat in ani si ani de zile, pus la multe incercari si supus multor lovituri care l-au fisurat, dar niciodata doborat, care din contra, il faceau si mai puternic cu fiecare fisura reparata.

Si gata, hai sa ma opresc aici, articolul asta a devinit deja mult prea lung, de mult nu am mai scris un articol asa de lung si atat de profund, punem pauza, o sa revin probabil la acest subict, totusi, dar o sa fac asta in momentul in care o sa am o solutie, sper ca o sa fie curand....

Program de heiterit

Nu am mai heiterit de mult, sau cel putin nu aici, live am mai tot facut asta si chiar si pe pagina de facebook. Subiectul asta l-am abordat deja pe facebook inca din seara in care s-a intamplat pentru ca mi s-a parut mult prea deplasat, mult prea dubios. Pentru cei care nu au facebook sau nu au dat like paginii, dezvolt aici. Cand veneam de la munca intr-o seara, o seara ploioasa, fara umbrela, normal fara umbrela, aproape alergand spre camin trec pe langa un grup de copii, nu foarte mare si cu media de varsta undeva intre 8-10 ani si la inceput, cand ma apropiat mi se pareau sweet, aveam impresia ca  au inceput sa simta deja spiritul iernii si cantau colinde, cand am trecut pe langa ei nu mi s-au mai parut asa deloc pentru ca am auzit “si aduce droguri multe la...” si dupa “semanlul” s-a bruiat, pentru ca din nou, aproape alergam.  Mi s-a parut foarte aiurea si dubios, adica sa fim seriosi, la 8-10 ani sa schimbi un colind atat de dragut, un colind al copilariei pentru foarte multe generatii in asa ceva? Si mai dubios este ca acel copil care canta era tot un zambet, iar ceilalti il priveau oarecum admirativ, deci pentru el, pentru ei, era ceva foarte cool, foarte smecher, foarte interesant, foarte intens. Pentru mine a fost o chestie marcanta pentru toata seara aia....

Something for me...

Stiti momentul ala in care va simtiti cu adevarat bine? In care sunteti impacati cu locul in care sunteti, cu persoane din jurul vostru, cu modul in care decurg zilele, mai mult sau mai putin spontan, cu schimbarile interioare sau din jur? Cred ca intelege toata lumea la ce ma refer, si acum partea mea preferata pe care nu am mai spus-o de mult: sititi cat de tare urasc cand se intampla ceva si da toate astea peste cap? Enorm de tare!

Totul era ok, totul era frumos, nu imi mai pasa, inca nu imi pasa, dar cosmarul s-a intor aseara, si probabil o sa fie din nou si din nou si din nou si din nou, ca si pana acum cateva luni cand disparuse. Dar sititi ce e cel mai nasol? Ca aseara a fost foarte intens, poate din cauza ca nu am mai auzit de foarte mult timp acele cuvinte in somn, poate pentru ca nu m-am mai trezit de mult cu tricoul aproape complet ud pe mine, poate pentru ca nu m-am mai trezit de mult respirand ca si cand as fi alergat la un maraton, poate pentru ca in sfarsit ma simteam si eu bine. Si cand sa vina viata si sa imi spuna ca nu, nu am voie sa ma simt bine, daca nu fix atunci cand imi e mai bine? De ce sa loveasca atunci cand sunt deja jos? Nuuu, atunci cand sunt sus sau ma rog, mai sus, ca sa se simta mai bine lovitura. Adica nu era destul de urat ca oricum imi e greu sa apropii cu adevarat de cineva din cauza anumitor chestii din trecut, acum apare si asta din nou.

Dar zau ca nu inteleg logica, nu inteleg de ce tocmai acum s-a gandit sa se intoarca visul asta idiot. Adica pe langa faptul ca ma simt foarte bine in situatia in care ma aflu, din aproape toate punctele de vedere, nu am mai avut nici o treaba de mult cu nimic legat de acele cuvinte din vis sau cu persoana care le rosteste. Hmm, si inca ceva interesant, sau poate doar am uitat ordinea cuvintelor de ultima data, dar aseara mi s-au parut ca erau altele, aceleasi in esenta, dar altele in putere, mai dure, mai puternice, mai acuzatoare. Dar din nou, poate doar am uitat eu de ultima data cum e...

Cer prea multe daca vreau sa nu revina acel cosmar infernal? Imi place sa dorm, si cum nu mai am oricum atat de mult timp pentru aceasta activitate atat de draga mie, macar alea 5-6-8 ore pe care le dorm, vreau sa le dorm, fara sa ma trezesc din juma in juma de ora cu senzatia de "bai mai bine nu mai dorm in noaptea asta" pentru aseara aproximativ juma de ora chiar am preferat sa ma uit pe tavan decat sa incerc sa adorm la loc, dar stiind ca totusi trebuia sa ma trezesc devreme sa plec la munca am adormit din nou, si din nou m-am trezit la fel.... Stie cineva cum scap de cosmarul asta din nou? Ca aparent daca "tai raul de la radacina" si incerc sa ma simt bine nu merge pentru mult timp...

Gest dragut

Nu am murit inca, desi m-a luat raceala, inca traiesc, sunt aici, cam rarut ce e drept, dar sunt inca aici. Bine, nici “live” nu prea ma prinde multa lumea, adica pana cand si colega de camera mi-a spus ca nu ii mai place de mine asa tare, ca plec dimineata la munca sau facultate si ma intorc seara, ca ea ce face? Ma vede tot anul doar seara? Si ce e drept, nu pot sa ma cert cu ea, ca are dreptate, ajung acasa numa dupa ora 6[in cazurile placute, si rare] sau dupa ora 8[cel mai des] si in weekend, atunci sunt acasa, in mare parte.

Dar haideti sa va povestesc cat de draguta este aceiasi colega de camera care este suparata ca nu prea ma vede anul asta acasa. Dupa ce am rezistat vitejeste cu atatia bolnaviori in jurul meu, oriunde as fi, m-a luat si pe mine raceala. Si miercuri dimineata cand m-am trezit, m-am trezit cu asta pe birou, langa mine: 

Si ieri dimineata era din nou o cana cu ceai pe birou, langa patul meu cu un al post it cu “sa iti bei ceaiul nou”. Este adorabila colega mea, nu? Este!

Oh, si am racit atat de dragut si am tusit atat de mult ieri si aseara incat astazi m-am trezit cu febra musculara la abdomen, nu pot nici sa rad sau sa imi suflu nasul fara sa ma doara. Am zis ca daca nu termin raceala asta cu patratele abdominale, nu am facut nici o treaba, si sincer, cred ca o sa ajung sa am patratelele alea, ca si astazi tusesc, nu la fel de mult, dar suficient.

I'm here, or maybe not...

Vicii

La orice varsta sistemul circulator poate produce afectiuni neasteptate. Dar pastilele pot trata aceste afectiuni si in acelasi timp sa produca alte afectiuni, precum imbolnavirea ficatului sau a stomacului. Da, ceva de genul asta mi-a spus un amic care este medic rezident, si desi oficial sustine medicina cu tot ce tine de ea, in particular, pentru tratamentele de lunga durata sau pentru prevenirea anumitor afectiuni, recomanda metode alternative, precum produsele naturiste sau mai usoare. Pentru afectiunile de care am pomenit la inceput mi-a recomandat pentru un alt amic Endolex, ajuta la functionarea naturala a venelor capilare si a vaselor limfatice si contribuie la mentinerea tonusului normal al peretilor vasculari.

Cum el este un impatimit al cafelei de dimineata si a tigarii de langa pentru ca altfel nu se poate, nu poate renunta de aceste vicii, sau nu vrea, pentru ca daca ai vointa orice se poate, eu pe principiul asta merg. Cu nicotina nu am probleme, dar cu cafeaua da, sau oarecum, adica beau zilnic sau aproape zilnic cafea, pentru ca mi se pare un mod foarte bun de a socializa dimineata cu colegele de camera acum ca m-am intors la camin si pentru ca la birou am momente in care simt cum imi obosesc foarte tare ochii, stand 8 ore in fata a doua monitoare, se simte, si pentur ca, desigur, aceiasi idee cu socializarea, imi place sa stau la o cafea cu seful dimineata la o vorba, vorba de munca sau vorba de “consum general”, ideea este ca este un mod de a socializa, si imi place, dar in acelasi timp desi beau zilnic sau aproape zilnic, am avut si momente, poate chiar saptamani intregi in care nu am baut cafea deloc, din lene in mod normal, pentru ca nu o mai am pe mami care sa imi faca dimineata cafeaua, la birou il mai “conving” pe sefu’ sa o faca el, iar la camin, o sa incer sa le “invat

 anul asta pe fetele din camera sa faca in weekend dimineata.

Mi-a mai recomandat pentru acel prieten si chiar si pentru mine, revisan cardio, aparent face bine daca ai mod haotic de a manca, sistemul imunitar scazut, pentru ca iti stimuleaza imunitatea si fortifica sistemul cardiovascular, care se “altereaza” repede din cauza cafelei si a tigarilor. 

Amintiri

Acum, cand regia incepe sa fie din nou plina de studenti si de parintii lor, mi-am amintit ca anul trecut, nu chiar pe vremea asta, mai cam prin iarna, mergeam si scriam un mesaj in timp ce mergeam ca trebuia sa ne intalnim si cu alte persoane sa mergem pe aici prin regie sa bem un suc, ceva, si am vazut la un moment dat, destul de tarziu, ca vin 2 persoane din fata mea, si dupa am vazut ca am loc sa merg printre ele, era si seara, si am vazut ca s-au dat mai intr-o parte amandoua, si aveam loc sa trec printre ele lejer. Problema a fost cand am incercat sa fac asta si nu am reusit. De ce? Pentru ca fetele duceau amandoua o geanta din aia imensa, neagra, care, pe cuvant daca am vazut-o pana cand am realizat ca "bai, eu nu pot sa mai merg".
Da, abia astept sa se linisteasca iar lucrurile pe aici, mi se pare mult prea multa agitatie.

M-am corectat!

C., sau scuze, defapt CRISTI, ca e suparat in ultimul timp pe mine pentru ca vorbesc depsre el ca o simpla litera a alfabetului, si nici macar nu e prima, sa ii spun numele intreg, ca asa, o litera din alfabet este mult prea neinsemnata. Deci, revenind la ideea initiala, Cristi, vrea sa isi deschida o afacere secundara, pe langa viitoarea cariera in avocatura, vrea sa se specializeze in controlul calitatii.

Bine, nu are nici o idee despre treaba asta, dar a inceput sa cauta sfantul google, si sa se informeze. Ceea ce este foarte de bine, pentru el, pentru mine care sunt complet pe langa nu prea e asa bine, adica, eu il ascult cand imi povesteste chestii si il las sa termine de spus tot ce are de spus pentru ca este foarte entuziasmat despre ideea asta, dar nu inteleg o iota din ce spune el acolo, si ii spun doar ca “da, asa e, ai dreptate”. Pentru ca nu am nici cea mai mica idee daca are dreptate sau nu pentru ca  acest domeniu este complet paralel cu mine si cu interesele mele, asta asa, ca sa fiu sincera.

Tot ce am putu eu sa fac a fost sa ii recomand sa inspire de la altii sau sa lucreze in parteneriat cu ei, si i-am recomandat sa incerce cu cei de la Matricia, pentru ca na, par o firma serioasa si sunt destul de seriosi din recenziile pe care le-am citit despre ei, pentru ca na, vreau sa il ajut, dar cum eu sunt complet pe langa subiect, macar sa ii gasesc pe cineva de la care sa se inspire sau cu care sa incerce sa colaboreze, in caz ca poate face asta.

Sau, desigur, mereu ramane varianta de a isi termina studiile si de a profesa in domeniul lui, avocatura, pentru ca in fond si la urma urmei asta este ceea ce ii place lui cu adevarat. Stiu ca este foarte activ si foarte interesat de cat mai multe lucruri si vrea sa faca mai multe lucruri in acelasi timp decat am eu degete la ambele maini, dar eu sunt de parere ca mai bine exceleaza in unul decat sa fie mediu sau slab in mai multe, nu?

Din nou...

Din cand in cand ma apuca nostalgia cu privire la primele mele momente cand mi-am deschis blogul. O adevarata aventura, un adevarat chin, dar ce e drept acum mi se par amintiri frumoase, chiar daca atunci era o adevarata bataie de cap. Nu aveam idee ce face o firma de crowdsourcing, nu intelegeam care era treaba cu SEO, nu stiam prea mult, stiam doar ca este o pagina web pe care sa scrii ce iti trece prin minte.

De crowdsourcing ebook nici pana recent nu stiam prea multe, pentru ca ce este drept nu prea am batut fierul pe modalitatile astea, recent am aflat si eu cum este sa constrolezi rezultatele negative din google, si treaba asta am descoperit si eu, din nou, destul de recent, ca este foarte utila pentru ca iti selecteaza vizitatorii, sau daca ai afacere online, iti selecteaza clientii, te favorizeaza pentru ca intotdeauna o sa se trezeasca un “dorel” care sa comenteze ceva aiurea si care sa iti afecteze imaginea sau daca ai un magazin online sau o afacere online, o sa afacteze si mai tare totul.

Da, de la un timp incep sa caut chestii de genul asta, da, nu, nu am timp liber, dar incepe sa ma pasioneze si domeniul asta tot mai tare, din nou, si as vrea sa imi fac din nou mai mult timp pentru el, pentru blog, si sa fac totul la un nivel mai profi, mai ok, sau macar mai consecvent decat acum.

Nu, nu ma pricep deloc, dar sunt foarte multe firme care se ocupa de optimizare pentru motoarele de cautare, au si e-bookuri gratuite, si stiu cu “se mananca” SEO si tot ce tine el, comparativ cu mine care sunt complet pe langa subiectul asta, dar planific sa ma dezvolt si pe latura asta.

Stiu, am mai spus de multe ori ca fac asta, ca ma revin din nou blog cu tot ce tine de treaba asta, ca incerc sa revin la “normal”, la cum era, chiar incerc asta, dar job-ul si oboseala venita la pachet cu el m-a cam retinut, dar din nou, mi-am propus sa revin aici, prea imi e dor. Si daca imi e dor trebuie sa imi fac timp pentru asta.