Tot ce conteaza

A venit si momentul ala. Momentul cand sunt mos nicolae pentru prima data in camin. Da, asta e cu dus si intors, adica daca privesti material ma costa mult mai mult decat acasa sarbatorile, acasa erau daor 3 cadouri si pentru 2 puneam bani cu fratele meu, dar partea materiala pentru mine este undeva in planul secund, chiar daca uneori recunosc ca mi-ar face placere sa vad portofelul gros, dar in acelasi timp, nu pot sa il tin asa, la fel ca acum...m-am dus in magazine si am fost mos nicolae si putin asa si mos craciun, dar asta inca nu va spun ca e surpriza si lumea de pe aici mai intra ocazional pe blogul meu, si am facut asta fara sa ma intereseze pretul, a fost ceva gen: am vazut, mi-a placut, am luat in brate ca nu mai erau carucioare si m-am dus la casa. Sarbatorile in sine reprezinta bucuria de a darui, reprezinta magia momentelor petrecute alaturi de cei dragi, reprezinta frumusetea, reprezinta prietenia, familia, totul. De asta imi si plac atat de mult sarbatorile, de asta imi place iarna, ca tot nu intelege nimeni de ce imi place mie iarna 

Afara e frig, da, e foarte frig, dar cand ninge e si foarte frumos, si e un decor de poveste in care te poti plimba cu persoana iubita sau pur si simplu cu prietenii sau cu familia. Sarbatorile nu inseamna o grija in plus, nu inseamna “luna asta dau o gramada de bani pe decoratiuni, pe cadouri si pe sarbatori”, nu, chiar deloc, sarbatorile inseamna acel moment din an in care poti sa te relaxezi cu adevarat, poti sa te bucuri ca un copilas de doi ani cand cineva iti daruieste o ciocolata, pentru ca gestul conteaza, normal, nu spun ca iubita ta nu s-ar bucura daca i-ai luat niste margele pandora de exemplu, sau ca iubitul tau nu s-ar bucura cand daca ar primi ceasul pe care si-l dorea, dar nu ideea in sine este de a darui, nu conteaza darul cat coteaza gestul. Asta e deviza mea de sarbatori. 

Vine Mosuuuu

Am si eu un fix…”vine mosu’ “ si toata lumea vrea sa’mi dea peste nas “cati ani ai?”

Uite marea problema domle, varsta…in restul anului nu’mi da nimeni 19 ani…cand vin sarbatorile si zic ca vreau sa vina mosu sau ca vine mosu sar toti cu “da’ cati ani ai?”. Am 2 ani jumatate, nu stiu ca Mos Nicolae si Mos Craciun sunt parintii, nu, eu stiu ca sunt la polul nord si ca jucariile si cadourile le fac niste elfi cu palari aproape cat ei de mari in niste laboratoare subterane extrem de performante care nu au nevoie de o sursa de alimentare concreta si dupa cadourile ajung la fiecare pentru ca Mosu’ zboara cu cei 9 reni ai lui magici si cu o pudra opreste timpul in loc si poate sa intre in orice casa vrea el pentru ca are un set gigantic de chei cu care poate descuia toate usile si stie la cine sa intre si la cine nu pentru ca are o lista cu copiii cuminti si alta cu copiii rai…si normal inca o lista cu toate adresele noi sau vechi.

Stiu ca nu e real, nu sunt atat de …, dar asa imi place mie…sa consider ca vine Mosu’…si eu sunt mos pentru altii si altii pentru mine, dar asa vrea piticul meu de pe creieras…sa se bucure ca sunt sarbatorile si ca vine mosu…

Mosuuuuu'

Ehehehe in perioada asta copilul din mine isi face simtita cel mai mult prezenta…a venit mosuuuu’ …chiar daca l’a mine a venit de aseara (probabil a fost derutat de faptul ca dormeam si a zis ca nah tot somn e, nu? )in mod normal abia azi dimineata trebuia sa vina asa ca : a venit mosuuuuu’ .

Nu mai au acelasi farmec sarbatorile ca atunci cand aveam cativa anisori si tata reusea sa ma imbarlige ca el e mosu’, ca se intalneste cu el, sa’i dau scrisoarea lui , etc etc…pe de’o parte atunci era destul de dragut pentru ca parca aveau alt farmec sarbatorile, dar si acum e frumos…ideea e aceiasi, nu? Doar ca acum sti ca Mos Nicolae si Mos Craciun sunt parintii, prietenii etc, faci pe Mos Nicolae si Mos Craciun pentru parinti, frati, prieteni etc…dar pana la urma tot cadou este, tot atmosfera de sarbatoare este.

Ce imi pare rau este ca nu e si la mine zapada…a plouat toata noaptea, dar nici pic de zapada…sau defapt am inteles de la tata care a plecat la munca din creierul noptii(pe la 4 ) ca a fost mai mult o lapovita aseara…ca ploua, dar mai veneau si cativa fulgi de zapada….dar acum cand ma uit pe geam vad doar balti…deci nu e frumos, dar nu conteaza… mai e timp sa ajung si la mine zapada

Anul asta mosul a fost mai inventiv si nu mi’a lasat cadourile in adidasi…mi’a facut EL personal, acasa o ghetuta din material, a umplut’o cu ce mi’a luat si a agatat’o de sifonierul care este fix in aria mea vizuala cand deschid ochii:

La voi cum a venit mosul anul asta? Cu nuielusa sau ati fost cuminti? (daca nu a venit…cum ati fost atunci? Ati dat nuieluse sau cadouri?)

Mos Nicolae

Ati pregatit ghetutele?  In seara asta vine MOSUUUUL. Ehehe…va mai amintiti cand eram si noi mici si asteptam cu nerabdare sa vina dimineata sa vedem daca mosul a umplut ghetele cu dulciuri si jucari?

Eu imi amintesc cand am inceput sa am banuieli ca mosul e defapt tata…si tot incercam sa il prind in momentul in care punea jucariile ca nu vroia sa recunoasca…si inainte cautam cadourile prin casa.

Ehehehe ce frumos era…cand ne trezeam foarte de dimineata sa vedem daca nu ne’a uitat mosul…sau daca ne’a adus vreo nuielusa asa cum ne “amenintau” parintii. Si cand ne intalneam la scoala sau afara incepeam si povesteam ce ne’a adus mosul…comparam cadourile etc.

Nu zic ca acum am imbatranit si vai cat de mari suntem noi…nu…dar acum nu mai sunt intrebarile “tati am fost cuminte….ai vorbit cu mosul?i’ai dat lista de la mine?”…acum e ceva gen “tataaa vreau de mos nicolae aia si aia si aia”. Era mai frumos cand nu stiam cine e mosul..dar si acum e frumos.

Imi place luna asta…cadouri…mancare…petreceri…sarbatori.

In fine sa revin la Mos Nicolae…cum crezi ca o sa fie ghetutele tale maine dimineata?

Sau asa: