M-am sufoca

Da, ati citit bine titlul, m-am sufocat, m-am sufocat de la atatea aberatii si prostie. Luna trecuta, in septembrie, am sfidat putin virusul si am fost aproape o saptamana in concediu in Spania, in Barcelona mai exact. La fel ca la toata lumea si planurile mele de concediu au avut de suferit, nu am putut sa fac tot ceea ce mi-am propus, dar in anumite limite pot spune ca am avut concediu si anul acesta. O sa ma axez pe cel din afara in acest articol. Da, in 'anul covidului' am plecat in concediu intr-o tara mai afectata decat a noastra. Da, am avut retineri, am avut temeri, am ezitat, dar totusi am facut-o. In Barcelona asa cum am mentionat mai devreme numarul de cazuri era mult mai mare decat la noi atunci si inca este, iar restrictiile in consecinta, mai accentuate decat la noi. O diferenta majora era faptul ca la ei masca era obligatorie peste tot, nu conta ca esti in interior sau exterior, masca era obligatorie, stateai fara masca doar la terasa( sa poti manca/bea) si la tine acasa, in rest trebuia sa porti masca. Am stat 6 zile acolo, dar prima zi nu am pus-o la calcul pentru ca am ajuns destul de tarziu, deci nu a fost o activitate foarte intensa, dar in celelalte 5 zile am facut urmatorul lucru, am 'notat' numarul de pasi, de km, de 'etaje urcate'. Si desi am mers foarte mult, cu temperaturi ridicate, desi am urcat pe mute la aceleasi temperaturi ridicate si am purtat masca continuu pe toata durata acestor km, cumva, nu stiu cum, nu am avut nici o problema sa respir. Am obosit cand a trebuit sa urc pe munte, asta nu neg, dar nu are nici o legatura cu masca, are legatura cu faptul ca de jumatate de an sunt o lepra sedentara care sta mai mult in casa si efortul fizic este foarte redus spre deloc( o sa vedeti in poze cum aratau statisticile in zilele precedente). O sa o iau pe zile si  o sa va arat si poze care dovedesc cele spuse, adica nu trebuie sa ma credeti pe cuvant, am purtat in permanenta ceasul care a monitorizat si contorizat aceste date

Ziua 1.

Am mers 19.02km pe jos, menitonez ca in acesti km nu sunt trecuti si cei parcursi cu metrou/tren/autobuz, sunt doar mersul pe jos, temperatura 28-30 grade. Si un total de 10h:30 - 11h cu masca purtata, am scazut momentele in care ne-am oprit la terasa sa mancam si cele 2-3 minute cat faceam poze la fiecare destinatie.

Deci aproximativ 11h cu masca pe fata, 19km de mers pe jos la 28-30 grade 

Ziua 2. 

Aici imi cer scuze, am ajuns acasa destul de foarte tarziu si nu am apucat sa fac poza la ceas si am facut screen shot la aplicatia din telefon

12,71km, majoritatea urcati pe munte( undeva la 30 etaje a contorizat telefonul). Temperatura 27-29 grade, aproximativ 9h cu masca purtata. Am facut mai multe poze in ziua aia, am stat si la terasa. 

Deci aproximativ 9h cu masca pe fata, aproape 13km, dintre care 7km au fost pe munte( deci urcari) la 27-29 grade -> am obosit pentru ca am un stil de viata foarte sedentar, dar nu am avut probleme sa respir din cauza mastii

Ziua 3.

A fost o zi ploiasa, am stat mai mult in interioare, am mers pe jos 9,38km, desi a plouat in mare parte a zilei, temperatura a fost in jurul valorii de 25 grade, aproximativ 6h de purtat masca.

Ziua 4. 

11,95km, tot undeva la 6h de purtat masca, a fost o zi mai de relaxare si de incercat chestii de mancare si de baut, deci am stat mai mult decat in celelalte zile la terasa. Temperatura a fost undeva la 27-28 grade

Ziua 5. 

13,43km, dintre care 4km au fost cu bagaje foarte mari si grele dupa noi. Temperatura a fost tot in jur de 27-28 grade. Aproximativ 7h de purtat masca. Mentionez ca in cele 7h au fost facuti acei km, masca am purtat mai mult de 14h in ziua aceea pentru ca seara am avut avionul si desigur si in aeroport si avion trebuia sa o purtam.

Daca tragem o linie, punem o temperatura medie de 27 de grade, in 5 zile( 120h) am mers in total 66,49km in diferite conditii( urcare pe munte, bagaje etc) si am facut toti acesti km purtand masca intr-un timp de 39h. Deci aproape o treime din cele 5 zile( am pus ziua de 24h) eu am purtat masca si am depus efort in caldura si cu toate astea nu m-am sufocat cum va asteptati dupa titlu, sau dupa cum se tot vehiculeaza pe la noi, ca vor sa ne omoare cu purtatul mastii, ca ne sufocam, nu putem sa respiram. Cred ca sunt un fel de extraterestru de nu am patit asta...

Tot legat de aceasta experienta vrea sa mai subliniez cateva aspecte:

Am mentionat deja ca la ei masca este obligatorie tot timpul, ce nu am mentionat este faptul ca absolut toata lumea respecta aceasta masura, toata lumea pe strada, in mijloacele de transport in comun, in interior, oriunde exceptie terasa/restaurant, oamenii purtau masca si o purtau cum trebuie, sa acopere atat gura cat si nasul. 

Tot legat de masca si terasa vreau sa povestesc o intamplare care pe mine m-a impresionat foarte tare, intr-un mod placut. La terasa am spus deja ca puteai sta fara masca ca sa poti manca si bea, dar la una din terasele unde ne-am oprit sa mancam la cateva mese distanta era un cuplu de batranei, 2 persoane in varsta, care purtau masca si la terasa, aveau fiecare ceva de baut in fata, dar isi dadeau masca jos, beau si apoi o puneau inapoi. M-a impresionat acest moment, acele persoane in varsta au inteles ca ei sunt cei mai expusi si cel mai in pericol, ca ei sunt in clasa de risc si nu vor sa se ajunga acolo. 

Ei bine, cum am ajuns in aeroport spre terminalul cu zborul spre romania, deja se observa diferenta. Masca era purtata dupa ureche, sub barbie, sub nas, nu se respecta nici un fel de distantare din proprie initiativa, se imbulzeau, se impingeau. Fara nici o rautate si cu mare regret spun asta, dar nu aveai cum sa ratezi zborul spre Romania, iti dadeai seama imediat care sunt punctele de check in si care este poarta din cauza comportamentului. Acelasi lucru l-am observat si la aterizare, cand trebuia sa asteptam semnatura de la DSP toata lumea se impingea si mai ca nu iti suflau in ceafa, evident masca era un accesoriu in plus care ii deranja.

La inceputul articolului am spus ca am avut retineri si temeri inainte si in momentul in care am plecat, dupa ce am ajuns acolo si am vazut gradul de civilizare si gradul de constientizare pe care il au oamenii de acolo acele temeri mi-au disparut, dar din nou cu mare regret o spun, au aparut din nou in ora pe care am petrecut-o in aeroport la noi la aterizare. 

Si acum imi vin foarte multe intrebari in minte, intrebari cum ar fi: De ce la altii se poate, dar la noi nu? Cum am putut sa rezist atatea ore cu masca pe fata si sa merg atatia km cu masca pe fata in caldura si sa nu ma deranjeze la respiratie in niciun fel? De ce la ei nu erau masti si manusi aruncate pe jos? La noi de ce nu se poate? Noi de ce nu putem sa evoluam? 

Dupa mai bine de jumatate de an de cand a aparut acest virus sunt extrem de multi care inca nu cred in existenta lui, care inca il considera o miscare globala conspirationista. Sincer, nu pot sa inteleg, chiar nu pot....

Pana cand?

 Suntem o natie inadaptabila! Da, incep direct pentru ca nu am cum altfel. Tot vad pe diverse retele de socializare, pe diverse site-uri de stiri, tot aud la televizor sau la diverse persoane cum ne transformam in "prizonieri cu botnite", cum suntem dezumanizati, cum vor sa ne omoare prin sufocare. Si ma intreb pana cand o sa mai fim o natie de inadaptati si de incuiati si limitati mintal? Ne plangem ca trebuie sa purtam masca in spatiile inchise sau aglomerate, ca nu se poate respira cu masca. Serios? Dar doctorii cum pot sa faca asta zilnic de atatia ani? Si nu o fac o ora-2, nu, chirurgii poarta de ani de zile masca, oricat de mica si simpla ar fi o operatie, medicul ala din momentul in care intra in blocul operator intra cu masca, manusi si boneta, si sunt operatii care dureaza si peste 12h, ei cum pot sa respire si sa nu moara? Ne plangem ca copilul se duce la scoala si trebuie sa poarte masca 4-6h cat sta acolo si vine acasa spunand ca nu poate sa respire, pai de unde a invatat copilul sa spuna asta cand ia exemplu de la parintii care doar asta spun si se comporta ca atare? Si daca vorbim deja de un copil care sta 6h la scoala inseamna ca este deja maricel, nu mai are 6-7 ani si intelege. Daca inchidem scolile si nu mai trimitem copiii in clase ca sa nu mai fie problema purtarii de masca, iar nu e bine, ca nu invata nimic copilul daca face ore online si defavorizam persoanele cu venituri mici. Daca trimitem copiii la scoala fara masti si se intampla sa se imbolnaveasca, iar nu este bine, statul este incompentent, trimitem copiii sanatosi la scoala si vin acasa bolnavi, statul ne omoara copiii. Exista o vorba 'si cu **** in ***, si cu sufletul in rai'. Dar evident, ne place sa ne plangem, ne place sa ne victimizam. Dar revin, si ma intreb cum unii pot si altii nu? Nu este comod sau placut? Asta da, sunt complet de acord, este incomod, este ceva 'atipic', nu este in zona de confort, da, nici mie nu imi place, de ce sa spun ca da, dar exact asta este: nu imi place, trebuie sa ma adaptez si sa ma obisnuiesc, dar daca nu imi place nu inseamna ca nu pot sa respir. Ca asa nici ochelarii nu imi place sa ii port, dar ii port pentru ca na, imi place sa vad. La fel si cu masca, nu imi place sa o port, dar imi place sa ma stiu in siguranta si sa nu risc. 

"Este prea cald, nu pot sa o port sau o port sub nas". Da, este cald, da, masca este si mai incomoda la caldura, dar nu imposibila! Sa o porti sub nas? Dar pantaloni de ce iti mai iei pe tine? Oricum ai deja tricou. Sa o porti sub nas este fix ca si cand nu ai purta-o deloc. Si revin, cum de altii pot? Personalul medical care toata vara pe caldurile alea mari au mers cu masina cu izoleta sa vina sa ia de acasa suspectii si purtau combinezoanele alea( si masca) si resimteau peste 45 de grade, ei cum puteau sa faca asta fara sa se planga? Cum puteau sa vina si sa ia de acasa toti suspectii ca sa incerce sa le salveze viata fara sa se planga? Poate veneau chiar sa il ia pe ala care nu a putut sa poarta masca 20-30 minute cat a fost in spatii aglomerate sau inchise. Ei cum pot? 

Da, sunt exemple din mediul medical, dar va garantez ca in aia 6 ani infernal de lungi si grei de facultate nu ii invata trucuri de respirat cu masca sau in combinezoane, nu, ii invata cum sa salveze viata altora, nu exista trucuri, si ei sunt tot oameni, dar ei cumva pot. Noi nu putem, noi trebuie sa ne victimizam, de ce si mai ales pana cand?

Cand o sa incepem sa acceptam schimbarea? Cand o sa acceptam ca lucrurile s-au schimbat, ca nivelul de trai s-a schimbat, ca poluarea ne afecteaza, cand o sa incetam sa facem comparatii precum "acum 40 ani cand faceam febra 40+ imi punea mama sosete cu otet si a doua zi nu aveam nimic" "am trecut prin holera si razboi, nu ma omoara o raceala"?

Nu, este mai simplu sa spunem ca este o conspiratie la nivel mondial pentru ca 'puterea' din fiecare tara, din fiecare stat comploteaza ca sa ne omoare. Anumite tari nu se inteleg nici la nivel de coabitare, dar cand vine vorba de a ucide sute de mii de oameni/zi la nivel global toti se inteleg de parca sunt cei mai buni prieteni.

Si cel mai interesant mi se pare ca majoritatea care sunt experti in medicina si virusologie nu stiu sa se exprime corect gramatical, nu stiu sa se exprime in propria limba, au liceul sau poate nici 8 clase, dar sunt experti si 'cunosc' un virus care tine ocupati expertii in domeniu de pe tot mapamondul, dar ei stiu ma. La fel cum stiu ca 5G'ul o sa ne omoare si tehnologia o sa ne fure locurile de munca, ar trebui sa ne intoarcem la comunicarea prin porumbei si la a face toate sarcinile manual, sa nu ne mai folosim de tehnologie ca ne omoara sau ne fura locurile de munca sau de ce nu, ambele.

Dar asta nu este cel mai interesant, mai interesant si mai trist mi se pare cand aud asemenea aberatii de la o persoana care vine dintr-un mediu foarte favorizat, cu o facultate terminata, cu un loc de munca stabil, cu niste studii si cunostinte, nu neaparat in domeniu medical, dar totusi la un anumit nivel al culturii generale. Atunci mi se ridica tensiunea si mai tare.

Dar noi suntem o natie de experti. Si nici macar nu o spun ironic acum, chiar cred asta, cred ca suntem o natie de experti, experti in victimizare si aberatii. Suntem experti in a ramane in zona de confort si a ne victimiza la cea mai mica schimbare. 

Ah, si revin putin la treaba cu scoala. La gradinita si la scoala in clasele mici cand ajung la scoala copiii sunt indrumati in clase cu o tehnica de a se tine de o funie in asa fel incat sa pastreze distanta fata de cel din fata si pentru a merge pe un singur culoare, pentru a pastra 'sensuri unice'. "Ne transforma copiii in sclavi, ma uit la el si plang" NU! Nu iti face nimeni copilul sclav, dar fiind mici sunt usor de distras, iar asta este o metoda de a ii face sa inteleaga distantarea sociala. Este o tehnica folosita de mult timp in alte tari cand se fac excursii sau drumetii, in felul acesta copiii nu se pierd, nu se impiedica unul de celalalt si merg civilizat, urmeaza acelasi traseu fara abateri.

Si revin si la partea cu "ma uit la el si plang". Da, dupa ce trec de poarta scolii copiii de bine, de rau, de voie sau de nevoie respecta normele acestea, pastreaza distanta, poarta masca si tot asa. Ei bine, la poarta scolii stau parintii claie peste gramada de zici ca asteapta sa primeasca ceva pe gratis. Inainte abia daca isi duceau copilul la scoala la timp sau daca isi aminteau sa-l ia la timp si cand faceau asta nu coborau din masina, dar acum nu, acum stam gramada la poarta si ne urcam unii peste ceilalti sa ne vedem copiii cum sunt chinuiti si maltratati cand li se spune sa poarta masca si sa se dezinfecteze pe maini cand intra in unitatea de invatamant. Si au dreptate, este un chin si o maltratare grava, crasa chiar, adica serios acum, de la atata spalat pe maini si dezinfectat o sa inceapa sa se ia pielea strat cu start pana ne dezintegram. 

Cum? De ce? Pana cand? Cand o sa putem sa gandim individual si rational, fara sa ne influenteze media care de multe ori seamana panica, fara sa ascultam ce zicea nea dorel la carciuma satului dupa 5 beri si sa consideram ca este inteleptul satului si cuvantul lui este litera de lege ca stie el? Cand o sa invatam sa diferentiem o informatie reala de una falsa? 

Nu, nu doar in Romania se intampla asta, stiu asta, dar noi ca natie, noi cand ne facem bine? Noi cand deschidem ochiii sa intelegem cand ceva chiar este grav si cand ceva este o aberatie? Noi cand o sa intelegem ca 4G'ul din prezent emite mai multe radiatii decat viitorul 5G si ca nu ne omoara, cand o sa intelegem ca pamantul nu este plat si ca nu are margine sa cadem de acolo in neant, cand o sa intelegem ca virusul asta omoara atatea sute de mii de oameni la nivel global? Cand o sa intelegem ca viata se schimba, ca societatea se schimba, ca tehnologia se schimba? Toate se schimba, totul evolueaza, doar noi stam pe loc, mentalitatea, gandirea, perceptiile noastre, astea nu se schimba, nu evolueaza, raman acolo impamantate pentru ca "asa trebuie sa fie"/" este anormal sa fie altfel fata de ce stim de ani de zile". 

20-20 poate, 2020 clar nu

Dat fiind ca in ultima perioada stau destul de mult timp acasa imi ocup timpul printre altele( cum am detaliat intr-o alta postare) si cu seriale. Intamplarea face ca acum sa ma uit la un serial foarte vechi, un sitcom american care are la baza o familie de culoare. Serialul a inceput de ceva timp sa fie difuzat si pe comedy central, dar cum nu apuc sa vad toate episoadele acolo, am inceput sa ma uit la el separat de tv. Acest serial a fost prima data difuzat in anul 1990, deci acum 30 de ani. In unul dintre episoade unul dintre personaje este chemat la tribunal ca martor. In momentul in care personajul este in boxa martorilor el sta cu mainile ridicate desi i se spune sa le lase jos, replica personajului este " no way, dude's got a gun, next thing you know I got six warning shots in my back" traducere: nici o sansa, tipul are un pistol, urmatorul lucru pe care il stii este ca am primit 6 gloante de avertisment in spate' 

Aici este secventa pe youtube:

Repet, acest serial a fost difuzat pentru prima data in anul 1990. Acum suntem in anul 2020, o diferenta de 30 de ani, dar atat, doar au trecut anii, nu s-a schimbat mare lucru in mentalitatea colectiva. 

Banuiesc ca toata lumea este la curent cu manifestarile din America din ultimele zile din cauza faptului ca un politist a omorat prin asfixiere( punand presiune cu genunchiul pe gatului victimei) un personaj de culoare, personaj care era imobilizat, la pamant, non violent in momentul respectiv si care spunea repetat ca nu are aer, nu poate sa respire, repetat pana la ultima gura de aer. Este trist acest episod pentru ca nu spun ca personajul nu era vinovat si nu merita sa fie dus in fata legii, pentru ca merita, dar nu merita sa fie ucis in modul in care a fost. Odata imobilizat agresorul/suspectul/vinovatul nu mai este necesara forta fizica de orice natura, chit ca este un pumn, un spray, un pistol cu electrosocuri sau un picior pe gat. L-ai imobilizat, i-ai pus catusele, l-ai bagat in duba/masina si asta este, mai departe justitia isi face dreptatea, pentru ca asa cum am spus omul merita sa fie dus in fata justitiei, nu era un sfant, dar chiar si asa nu merita finalul avut. 

Este trist ca in anul 2020 oamenii sa fie discriminati pe baza culorii, orientarii politice, orientarii sexuale, orientarii religioase, oricarui criteriu. Este trist ca 30 de ani mai tarziu oamenii de culoare sa aiba soarta descrisa de personajul Jezz in acel serial, este trist ca cineva sa se creada superior doar din cauza culorii pe care o are pielea si este si mai trist ca cineva sa se creada inferior din acelasi motiv. Da, jafurile, crimele, agresiunile, da, pentru asta meriti sa primesti o eticheta: hot, criminal, agresor si asa mai departe, dar asta pe baza actiunilor pe care alegi sa le faci, nu pe baza culorii sau orientarii( de orice tip). Este nedrept sa presupunem ca toti oamenii de culoare sunt criminali, este gresit sa presupunem ca toti chinezii sunt genii la mate, este gresit sa credem ca toti indienii sunt cantareti si dansatori innascuti si asa mai departe. 

La fel de trist este ca in acelasi an 2020 sa luptam impotriva implemantarii orelor de educatie sexuala in scoli. Dar aici nu ne facem griji pentru ca il avem pe faimosul 'influencer' care explica tinerilor cum fetele minore merita sa fie violate, si citez "Dar aia merită violată. Adică la modul...cu picioare în gură. Cu dintr-alea, să o scuipi în gură, să îi zici cine e tăticul tău. Să îi dai cu picioare, să îi dai cu palme, să o ții cu capul de pereți. Să îi pui așa piciorul pe față"
Noroc ca avem astfel de 'influenceri', normal ca educatia sexuala nu este necesara in scoli. Stricam inocenta copiilor. Copii care nu mai sunt asa inocenti de la o varsta destul de frageda, ca fapt divers. Dar intervine aceiasi mentalitate colectiva neschimbata de atatia ani. Educatie sexuala nu inseamna sa li se predea copiilor lectii despre pozitii, nu, educatie sexuala inseamna sa le spuna cineva riscurile la care se expun daca nu se protejeaza, inseamna sa li se explice ca o sarcina nedorita este din vina ambelor persoane si ca ambii parteneri trebuie sa isi asume responsabilitatea si sa participe la luarea unei decizii, inseamna sa li se explice baietilor ca fetele nu trebuiesc tratate ca niste obiecte sau cum descrie 'marele influencer', sa inteleaga schimbarile prin care trec si dorintele pe care le simt si ca nu este ok sa forteze pe cineva sa faca ceva ce nu isi doreste, sa invete ca si ei pot spune 'nu' atunci cand nu se simt confortabil, sa li se explice fetelor schimbarile prin care trece corpul lor si ca este ok sa spuna 'nu' atunci can nu se simt comfortabil si asa mai departe, dar Doamne Fereste sa acceptam asa ceva in scoli, nu, sa lasam in continuare copiii sa invete de pe net, altfel influencerii astia din ce ar mai manca si ei o paine?

Activitati de izolare

Hai sa va spun, sau mai bine spus, sa va arat cum a aratat izolarea pentru mine pana acum, ce activitati am avut ca sa nu ma plictisesc prea tare:

Am comandat multe chestii online printre care si lucruri care necesita asamblare precum scaun de birou si banca de exercitii

Evident, cum eu sunt un inginer, nu am nevoie de instructiuni pentru asamblare, iar banca de exercitii a venit cam asa:

Ei bine, mi-a luat jumatate de ora sa o amsamblez pentru ca dupa ce am prins lateralele cu tot ce presupun ele a venit momentul sa prind efectiv 'banca', spatarul, care avea nevoie de un suport pe mijlocul axului central...asa ca a fost nevoie sa demontez tot ce am montat si sa o iau de la capat, dar intr-un final a ajuns sa arate cum trebuie 

Cu scaunul de birou a fost putin mai eficient, tot fara instructiuni, dar l-am asamblat mai repede, doar ca si acolo a trebuit sa demontez pentru ca deh...cine urmareste instructiunile sau orice este scris pe acolo? Clar nu eu, 'eu e inginer'. Dar inginerul din mine nu a observat ca exista marimi diferite la suruburi, iar ultimele 2 ramase erau prea mici asa ca dai si desfa pe rand suruburile sa vezi unde ai pus surub mare si ar fi mers unul mic

Am avut in sfarsit timp, dupa un an si jumatate, sa montez ssd-ul pe laptopul personal si sa pun vechiul hdd intr-un rack pentru a il putea folosi ca hard extern

M-am jucat cu google pana cand a devenit putin prea posesiv si a incercat sa ma imbete si sa ma ameninte ca ma spune la politie 

Am facut si mici improvizatii precum un mic spinner care sa imi dea o ordine in activitatile pe care le pot desfasura in carantina, dar a avut acelasi final precum google.... a incercat sa ma imbete

De 1 mai am facut si un mic gratar, am baut o bere

Am descoperit ca stiu sa gatesc. Comestibil chiar. Bine, am facut mai multe, pun poze doar cu ciorba( prima facuta si a fost si reusita) si cu spanacul( am poza doar in primul pas, dar si asta a fost reusit) 

Ah si sa nu uit, de paste am fost tot in izolare si am reusit sa fac chiar si drob, nu am avut forma, dar la gust a iesit foarte bun( asta a fost in categoria 'o data in viata', nu mai repet experienta asta )

Am facut si cateva prajituri, nu am poze si nu au fost multe, dar am facut niste mini cookies fara faina si zahar, prajitura cu visine si clatite fara faina si zahar. Da, daca tot fac exercitii mai des am schimbat putin si alimentatia, incerc sa mananc mai sanatos si proteic, vreau sa cresc in masa musculara, nu sa slabesc, deci.... Poate fac un filmulet cu exercitiile pe care le fac si poate imi amintesc sa fac si poze la mancare sa va arat cateva 'rezultate' care sa mearga cu exercitiile, dar mai vedem asta, nu promit

Am avut timp sa citesc, si am facut si mai multe achizitii online

Am mai facut diverse prin casa si evident, am mai accidentat un deget, dar macar am schimbat mana si nu a fost atat de grav precum accidentarea precedenta 

Si in anumite seri am petrecut cateva minute bune sa admir un curcubeu si luna plina 

Si au mai tot fost, desigur, dar cred ca ajunge atat, am pus deja mult prea multe poze si clipuri si este foarte lung articolul asta desi este in acelasi timp scurt 

Platesti sau te platesti?

Odata incheiate toate procedurile cu banca, cu notari, cu toata lumea, ai un set nou de chei in mana. Ai cheile de la apartamentul tau. Dar cum apartamentul tau este intr-un bloc vechi garantat o sa vrei sau o sa fie necesar sa ii aduci imbunatatiri. Si vine marea intrebarea: platesti pe cineva sa faca asta sau le faci tu? Daca vrei sa se termine repede, iar tu nu esti 'dorel' de profesie, cel mai bine ar fi sa alegi pe cineva sa vina sa iti faca treaba. Dar pe cine? Ca sunt multi si unul mai scump decat celalalt. Sincer? Cred ca cel mai ok este in cazul in care alegi sa mergi pe mana unui profesionist sa alegi pe cineva recomandat, cineva care a lucrat la o cunostinta si a fost multimit de lucrare. Spun asta pentru ca sunt multi care vor doar sa iti ia banii cat mai repede, le fac cam cum le-ai face si tu, pe principiul "merge? merge, lasa-l asa". Dar cand stii ca dai un ban unui specialist, unui profesionist, nu vrei sa te multumesti cu "lasa ca merge si asa", vrei sa iasa bine, ca pana la urma, d'asta l-ai ales pe el si nu le-ai facut tu singur. 

Eu am ales sa ma transform in 'Dorel'. Am avut pe cineva care mi-a facut baia pentru ca acolo era mult de munca si complex. Adica a durat aproape 3 saptamani sa termine un profesionist, mie mi-ar fi luat vreo 2 luni si nu ar fi iesit chiar ok, dar asa cum am spus initial, am mers pe mana unei recomandari si pot spune ca rezultatul a fost ok mai ales ca a fost o lucrare destul de complexa, a fost refacuta de la 0, gresie, faianta pe 2 pereti, masca de faianta la cada, wc incastrat cu fateta imbracata in faianta, 2 pereti zugraviti, montat obiectele sanitare, masca de chiuveta, dulap oglinda, iluminator, spoturi, tencuit, gletuit...a fost destul de complex acolo, sa ramanem la asta.

Partea draguta incepe dupa, cand eu, in 9 degete, devin 'Dorel' pentru prima data. Ce implica asta? Pai am invatat sa pun parchet, sa smirgheluiesc peretii, sa zugravesc, sa schimb inrerupatoare. Chestii din astea, basic, dar facute prima data, mai ales de cineva declarat sedentar convins si cu 9 degete disponibile si unul care te doare si incurca, a fost foarte interesant. 

Dar per total, rezultatul a fost unul multumitor, a durat cam o luna sa fac toate aceste operatiuni, dar eu spun ca fost destul de decent, am iesit mult mai ieftin decat daca as fi avut pe cineva si sincer, la preturile care se cereau pentru ceea ce am facut eu, chiar ma bucur ca nu am avut mester. 

Partea cea mai grea a fost faptul ca nu m-a ajutat conditia fizica, aparent este destul de solicitant fizic, deci pe de-o parte inteleg de ce se cer preturile care se cer. Si al doilea lucru care mi s-a parut foarte greu a fost delimitarea la zugravit. Nu mi-a placut niciodata ideea de a avea toti peretii albi, imi place sa fie colorati, culori diferite in camere diferite, in sufragerie de exemplu chiar 2 culori. Partea grea la zugravit asta mi s-a parut, sa pun banda de scoci sa delimitez tavanul de pereti si peretii intre ei. Nu am foarte multe poze din perioada respectiva pentru ca m-am axat pe terminat efectiv ce aveam de facut si sincer nici nu credeam ca o sa ajung sa scriu aici despre asta. Am totusi cateva poze cu holul si sufrageria, poze facute sa le trimit cuiva, altfel nu ar fi existat nici alea. O sa le pun aici si desi operatiunea a fost de durata....adica a durat cate o zi zugravitul in fiecare camera, cam jumatate de zi parchetul si cam 2 sapamani smirgheluitul. Facute in weekend, seara dupa munca, a durat undeva la o luna operatiunea asta. De curatenia dintre smirgheluit si zugravit nu vorbesc, acolo nu am participat aproape deloc, am chemat-o pe mama sa ma ajute la partea asta, eu doar eu eliberat casa, am scapat de toti sacii de moloz pe care ii aveam, cutiile si toate astea, dar curatenia efectiva a facut-o mama pentru ca nu ma descurcam, efectiv eram in depresie cand intram aici, mi se parea fix un santier care nu o sa arate niciodata a casa, ei bine, mama in 2 zile l-a transformat din santier in apartament si am putut eu sa continui operatiunea parchet si zugravit. 

Cand spun santier, ma refar cam la asta, asa arata balconul, dar era fix la fel in aproape toata casa:

Holul in timpul procesului de smirgheluit:

Holul in timpul operatiunii de zugravit, lumina nu foarte buna, este o nuanta de peach neconventional. Toate culorile( albastru din dormitor, peach.ul de pe hol, galben verzui si gri in sufragerie sunt culori mixate de mine acasa, nu sunt premixate, deci slabe sanse sa mai aiba cineva culorile in casa sau oriunde fix la fel ca ale mele) 

Sufrageria unde am mers pe 2 culori( 3 daca punem si tavanul alb) cei 2 pereti pe lungime galben verzui( nu era lumina prea buna cand a fost facuta poza asta) si ceilalti 2 pereti, pe latime, gri, iar parchetul de asemenea nuanta de gri, plinta urma a fi prinsa dupa terminarea procesului de zugravire 

Iar eu, ca un profesionist adevarat, deloc cu febra musculara, aratam cam asa: 

Aveam un video, dar cumva nu vrea sa ma lase sa il incarc asa ca am facut doar un screenshot, ca idee. Si da, cam asta ar fi. Ca idee, daca nu ai foarte multi bani si vrei sa economisesti putin ca sa poti sa investeti in altceva( mobilier de exemplu) si nu te grabesti foarte tare, le poti face si singur, pentru mine a fost pentru prima data la nivelul asta si pot spune ca nu a fost chiar fizica cuantica, nu a fost nici usor, dar nici imposibil. Daca dispui de bani suficienti si/sau vrei sa termini mai repede, mergi pe mana unui profesionist pe care ti l-a recomandat cineva, nu gasit pe google. Cand faci singur nu ai pe cine da vina daca nu a iesit ce iti place, decat pe tine, poate este si asta un aspect de luat in calcul pentru anumite persoane.

Desigur, mai raman aspectele de a alege mobilier, usi, parchet, electrocasnice( aici chiar o poveste amuzanta) O sa detaliez si astea intr-un articol 

Notarul vietii mele

Desi varsta din buletin nu o spune si nici fata nu ma ajuta, eu sunt un pensionar declarat si asumat si ador asta! Si desi am avut atatea momente de razvratire si rebeliune si trait intens si golanit si poate ca uneori mai am si eu momentele mele si imi place sa fiu 'vagabondul vietii mele', desigur, acum am nevoie de cateva zile bune sa imi revin dupa o noapte pierduta, dar inca mai pot sa fac si asta. Dar desi eu sunt ocazional vagabondul vietii mele ca in melodia clasica a lui Gheorghe Dinica, nu imi reporesez ca nu am luat totul de la viata si nici nu imi reprosez ca nu i-am dat cat as fi vrut, pentru ca am dat peste notarul vietii mele si i-am dat mai mult decat as fi vrut. 

Partea notariala nu este atat de complicata in procesul de cumparare a unei case/a unui apartament. Este simplu de fapt, acolo te duci, vine notarul da 2-3-4 semnaturi si ti-a luat banii, mai multi sau mai putini in functie de valoarea apartamentului. Dar trebuie totusi sa urmaresti cateva aspecte si la notar. Interactiunile mele la notar au fost pentru: semnare antecontract, declaratie pe propria raspundere, prelungire antecontract si semnare contract vanzare-cumparare.

Daca alegi creditul bancar prin programul Prima Casa este necesar sa atasezi dosarului o declaratie pe propria raspundere autentificata la notar prin care sa declari ca nu ai in proprietate individuala sau comuna cu alte persoane o proprietate imobiliara mai mare de 50 mp. Este o declaratie tipizata, se completeaza datele personale si semnezi, asta este tot, dureaza destul de putin acest proces, nu ai ce modificari sa adaugi, este destul de standard.

Antecontractul vine si el in linii mari destul de standard, dar acesta poate fi modificat dupa bunul plan, desigur, agreat de ambele parti, vanzator si cumparator. Este foarte important ca acest antecontract( promisiune bilaterala de vanzare cumparare) sa fie trecut in cartea funciara a apartamentului, fara acest aspect vanzatorul poate sa incheie cate astfel de contracte doreste. Este o optiune contracost, nu foarte scump, dar contracost, insa daca vrei sa te asiguri ca acel apartament o sa fie al tau si nu ai pierdut timpul pe la banci, notar, si taxele notariale degeaba, iti recomand sa faci acest pas. Tot aici exista clauze pentru ce se intampla cu avansul daca vanzarea nu se mai realizeaza. Standard vin 2 clauze, 2 scenarii posibile: se razgandeste vanzatorul sau se razgandeste cumparatorul. Daca se razgandeste cumparatorul, pierde suma de bani oferita vanzatorului ca avans. Daca se razgandeste vanzatorul trebuie sa plateasca dublu sumei de avans. De ce dublu? Pentru a fi egala pierderea, practic daca vanzatorul se razgandeste o sa dea inapoi suma de bani pe care a primit-o de la cumparator ca avans, iar ca penalizare pentru ca s-a razgandit o sa plateasca aceiasi suma de bani. Astfel oricare dintre parti s-ar razgandi o sa piarda aceiasi suma de bani. 

Eu am optat si pentru a 3a clauza, daca vanzarea nu se realizeaza din cauza bancii, un motiv independent atat de cumparator cat si de vanzator. In acest caz vanzatorul o sa returneze in termen de maxim 7 zile calendaristice integral suma de bani primita cu titlul de avans. Astfel, daca vanzarea nu se realizeaza din cauza bancii, deci din motive independende de noi, si eu( cumparatorul) si vanzatorul pierdem doar timp, desigur, eu pierd si taxele notariale, dar nu pierd suma considerabila de bani oferita ca avans. 

Antecontractul are o valabilitate de 90 de zile calendaristice, timp in care tot procesul bancar  trebuie sa fie finalizat, sa fie in stadiul cu toate aprobarile venite. In cazul meu banca si statul s-au miscat foarte rapid, daca erau intr-o cursa de mers cu spatele garantat ar fi castigat. Si acest termen de 90 de zile a fost depasit. Daca acest antecontract expira inainte ca banca sa ofere toate aprobarile, dosarul se suspenda si daca nu exista o prelungire a acestui act, dosarul trebuie luat de la 0, de la pasul initial cu trimitere catre aprobare pe baza de venit. Nu am fost in situatia de a o lua de la 0, dar am fost din nou la prietenul meu notar pentru o prelungire. Mers la banca sa las un original dupa prelungirea antecontractului care specula fix doar prelungirea cu inca 30 de zile, celelalte clauze ramanand aceleasi. 

Dupa ce banca isi termina pauza prelungita de cafea si tigara, trage si un pui de somn si finalizeaza intr-un final dosarul, ne intoarcem la notar pentru a semna contractul de vanzare cumparare. In acel moment vanzatorul pe langa prezenta fizica pentru a semna actul, trebuie sa aduca si dovada ca a radiat toate sarcinile si datoriile apartamentului. Daca exista o ipoteca pe acel apartament, in momentul semnarii contractului de vanzare-cumparare aceasta trebuie sa fie deja stearsa din cartea funciara, trebuia sa fie ridica, la fel, trebuie sa aduca o dovada ca nu exista datorii la asociatia de proprietari pentru acel apartament si ultima factura de la furnizorul de electricitate ca nu exista datorii. Este necesara factura de la furnizorul de electricitate deoarece acest contract este facut pe apartament, nu pe persoana. Pentru tv/net de exemplu, factura se face pe persoana, nu pe aprtament, poti cere relocarea si continuarea contractului, in cazul electricitatii nu este asa si de aceea vanzatorul trebuie sa aduca o dovada ca nu exista datorii. Tot aici se stabilesc criteriile de eliberare a apartamentului si predarea cheilor. Standard contractul vine insotit de clauza 'predarea cheilor se face astazi, in ziua semnarii prezentului act ....'. In cazul meu nu a fost asa, a fost o clauza in care se specifica faptul ca vanzatorul o sa imi predea cheile in termen de maxim 14 zile calendaristice din momentul viramentului bancar, deci de cand banca o sa vireze banii in contul vanzatorului. 

Urmeaza frumosul moment in care semnam si ma felicitam pe mine, noul proprietar. Dupa care mergem sa achitam taxele notariale si asteptam sa iasa extrasul de carte funciara pe numele meu. 

Pana iese extrasul de carte funciara avem timp sa facem asigurarea pentru apartament, asa cum am explicat in procesul bancar. Dupa ce iese si extrasul de carte funciara, intabuluarea, ne intoarcem la notar, achitam din nou, si mergem inapoi la banca, cu un contract de vanzare cumparare si extras de carte funciara ambele cu numele meu scris acolo mare la proprietar. Si apoi speram ca nu o sa mai fie nevoie sa mergem pe la notari, sau ca fapt divers, pe la banci. 

Commitment

Odata cu inaintarea in varsta au inceput sa vina din diferite surse si cu diferite forme ideea de relatie, de parteneriat de viata, de jumatate, de asezat la casa ta, si asa mai departe. Ei bine, odata cu momentul in care am luat marea decizie  m-am dedicat si unei relatii de durata. Ceea ce este normal de altfel, cand iei o astfel de dicizie esti sigur pe tine ca faci acest lucru pe termen lung, deci o relatie stabila, de durata, de viitor. In cazul meu, odata cu marea decizie a venit si asumarea unei relatii cu un plan de 30 de ani.
Dar desigur, toate acele persoane imi sugerau cu totul altceva, eu am luat lucrurile putin mot-a-mot, mi s-a sugerat ca ar fi timpul sa ma asez la casa mea, sa imi asum o relatie pe termen lung, de viitor. Ei bine, fix asta am facut, m-am asezat, fizic, la casa mea, si am semnat pentru o relatie pe termen lung( 30 ani) cu banca. Asta mi s-a tot zis, nu? Ca ei se refereau la formele metaforice, este treaba lor.
La fel ca la alegerea apartametului, prima data am facut studiu de piata si m-am interesat despre credite, despre banci, despre dobanzi. Aveam deja decis ca o sa fie un credit prin programul 'Prima casa', nu unul ipotecar, asa ca m-am axat pe asta. Principalele diferente intre cele 2 este ca la creditul iptecar banca iti acorda pana la maxim 85% din valoarea imobililului( ceea ce implica un avans de 15% din partea ta), dobanda fixa si lucrurile merg mai repede pentru ca nu mai este nevoie de interventia statului prin fondul de garantare. La prima casa banca iti poata acorda pana la maxim 95% din valoarea imobilului, nu ai dobanda fixa, este variabila in functie de IRCC( inlocuitor pentru robor) si procesul de finalizare dureaza undeva la 2 luni sau poate chiar mai mult deoarece dosarul trebuie sa treaca pe la fondul de garantare( FNGCIMM) fiind program finantat si de stat.

Exista posibilitatea simularii unui credit online, dar asta pentru a vedea orientativ valoarea ratei. Simularile online nu iau in calcul veniturile. In prezent te poti indatora la banca pana la maxim 45% din veniturile lunare. Asta pentru ca statul vrea sa aiba o garantie ca dupa ce iti platesti datoriile catre banca iti raman suficienti bani sa platesti si celelalte detorii sa sa iti ramana si tie ceva, acolo, pentru mancare. Mi-am facut cateva simulari online pentru a vedea cam pe unde se invarte rata lunara la suma pe care doresc eu sa o iau de la banca. Am facut comparatii, sa vad la ce banca este cel mai rentabil, ce banca ofera cele mai of dobanzii, unde este DAE(dobanda anuala efectiva) mai ok, ce include DAE pentru ca difera de la banca la banca acest aspect, iar apoi am fost la 2 banci pe care le-am ales sa fac simularea pe baza de venit. Pentru un credit ipotecar sau prima casa este necesar sa ai un contract de munca pe perioada nedeterminata si o vechime de cel putin 6 luni la actualul loc de munca. Asta a fost o prima surpriza pentru mine, eu stiam ca functioneaza si cu 6 luni consecutive, minim 3 la actualul loc de munca, aparent nu este asa. Mini poveste amuzanta, pe acest motiv am primit primul 'refuz' la simularea de credit.
Am fost eu frumos la banca, le-am spus ce vreau, data fiind varsta mea nu foarte inaintata si nici fata nu ma ajuta( inca mi se cere buletinul cand cumpar alcool) prima intrebare a domnisoarei de la banca a fost cati giranti o sa am, raspunsul meu 'fara girant' a surprins-o putin, mi-a dat sa semnez niste acte ca sunt de acord sa ma interogheze in baza de date anaf pentru a imi extrage valoarea veniturilor lunare, m-a intrebat ce suma doresc si pe ce durata si a pornit simularea. A venit si raspunsul... 'respins'. In acel moment mi-a picat fata...mai ales dupa ce ma umflasem in pene ca doar veniturile mele, fara girant, sa vina respins....nu intelegeam ce se intampla, de ce, cat ar trebui sa am veniturile lunar ca sa pot lua suma pe care o doresc. Se uita domnisoara pe acolo si ma intreaba de cand lucrez la actualul loc de munca, ii spun luna, calculez repede si ies fix 6 luni, doar ca nu intrase si al 6lea salariu, deci nu figuram in baza anaf cu o vechime de 6 luni la actualul loc de munca. M-am linistit putin dupa ce mi-a spus asta, mi-a spus si ca pe baza veniturilor mele pot sa iau suma respectiva fara probleme, dar sa revin ca sa facem un calcul exact.
Zis si facut, m-am dus din nou la 2 saptamani dupa, am facut simularea, am aflat valoarea ratei si procesul care o sa fie urmat, avand 2 optiuni, vorbim de imobil in bloc vechi, nu nou sau in constructie:
1. se poate face scrisoare de garantare si in termen de maxim 30 de zile trebuie sa merg cu actele notariale
2. Merg cu actele notariale si demaram procesul atunci
Dat fiind ca nu aveam inca apartamentul gasit, am spun ca merg pe a doua varianta. Cum decurg lucrurile la banca:
Gasesti apartamentul, mergi la notar si faci un antecontract. Mergi cu antecontractul semnat inapoi la banca. Ei trimit dosarul care contine antecontractul si actele apartamentului la aprobare, asta dureaza undeva la 2-3 zile lucratoare. Dupa aprobare trebuie sa mearga un evaluator la apartament, evaluator pe care ti-l poate asigna banca sau poti alege tu un evaluator, dar trebuie sa fie pe lista celor agreati de banca. Acest evaluator trebuie platit in prealabil de catre tine, cumparatorul. Evaluatorul merge la apartament, calculeaza, masoara, se uita, isi face el treaba si apoi trimite catre banca suma la care evalueaza el apartamentul, iar banca poate sa iti ofere maxim 95% din pretul stabilit de evaluator, nu din pretul stabilit de vanzare. Pretul evaluatorului si pretul de vanzare poate sa conicida, poate sa fie mai mic sau mai mare. In cazul meu a fost acelasi, doar ca la conversie diferita euro si am iesit cu o diferenta de 700 lei pe care a trebuit sa ii dau separat vanzatorului prin transfer bancar.
Apoi dosarul este trimis catre fondul de garantare impreuna cu actele apartamentului, evaluare, certificat fiscal, contract de vanzare cumparare( dovada de proprietate), certificat energetic, schita RLV, extras de carte funciara, antecontractul de vanzare cumparare. Si aici dureaza pana vine inapoi, si dureaza...si dureaza....Dar la un moment dat se si intoarce aprobat, de preferat. Ca si al meu s-a intors de 3 ori, pe motive complet absurde, dar a 4a oara a fost cu succes si a revenit aprobat, dupa aproape o luna...
Pe langa evaluator, la banca se mai deschide un depozit colateral care reprezinta 3 rate de dobanda. Bani care se vor retrage in cazul in care nu exista bani pe card in data scadenta a ratei, daca ratele vor fi platite la timp pe toata durata creditului, la final, acei bani vor fi restituiti. Se mai plateste si analiza fondului de garantare.
Dupa ce dosarul se intoarce de la fondul de garantare mergi din nou la banca sa semnezi niste acte cu care vei merge la notar sa semnezi contractul de vanzare cumparare. Dar nu ai terminat, trebuie sa mai treci o data pe la banca
Te intorci din nou la banca, cu contractul de vanzare cumparare si cu asigurarea pentru apartament. Deci de la notar te duci direct sa faci asigurare pentru apartament: PAD si facultiva( in cazul creditului prin programul Prima Casa, este obligatorie si asigurarea facultativa). Ambele in cota parte stat-banca, 40% stat, 60% banca. Si cu toate 3 mergi la banca, iar ei trimit dosarul la 'tragere' si apoi o sa vireze in 1-2 zile banii catre vechiul proprietar.
Si din acel moment tu esti proprietar, ai apartamentul tau, desi in acte daca te uiti este doar cu numele al tau, in extrasul de carte funciara scrie acolo numele tau, ca tu detii apartamentul, dar daca te uiti mai jos putin, scrie ca banca detine 60% din apartamentul tau, iar restul de 40% ii detine statul, dar este al tau, este numele tau scris acolo.
Si tot din momentul ala incepi numaratoarea inversa pentru ca tocmai te-ai legat la cap cu o relatie de 30 ani cu banca. Desigur, aceasta durata poate sa fie scazuta in timp, nu trebuie sa fie neaparat 30 de ani. Eu am optat pentru varianta cu 30 ani pentru a avea o rata putin mai mica acum, la inceput, pentru a putea sa imi gestionez banii in asa fel incat sa pot si renova apartamentul si sa imi ramana si pentru 'viata persoanala'. In timp intentionez sa platesc anticipat ratele pe un an si tot asa, ca sa mai reduc ori din rata ori din durata

Marea decizie

La un moment dat pentru anumite persoane, pentru mine inclusiv, apar niste ganduri despre a face pasul cel mare si a te aseza la casa ta, la propriu, nu la primarie, apare instinctul acela romanesc, simtul de proprietate, sa ai proprietatea ta, chit ca este casa sau doar un apartament. Este acel moment cand incepi sa te gandesti la viitor, cand incepi sa pui in balanta avantajele de a plati lunar o suma de bani catre banca si a avea locul tau sau a plati lunar o suma de bani catre un proprietar si a ramane chirias. Si atunci incepi sa iti evaluezi optiunile, incepi sa calculez ce bani ai pusi acolo, bine, la saltea, cati bani ai putea sa (mai) pui si in cat timp, pentru ca desi credit, prima casa sau ipotecar, tot ai nevoie de niste bani, pentru avans, 5% sau 15%, pentru taxele notariale, pentru taxele bancare. Iei in calcul si cam pe la ce suma ai vrea sa se invarta apartametul tau, cu o marja de 5-10 000 euro sau pe acolo, dar iti faci o idee de un prag maxim peste care nu ai vrea sa treci sau peste care nu poti trece, poate acel prag setat de tine este plafonul maxim pe care ti-l poate da banca prin programul prima casa, poate este mai mic, in functie de venituri si desigur, in functie de rata pe care te gandesti ca o vei avea lunar. 

Dar odata intrat in mintea ta acest gand si desi poate nu ai in totalitate banii care ti-ar fi necesari, incepi sa cauti anunturi pentru apartamente de vanzare sa vezi cam pe la ce preturi se invart apartamentele de configuratia dorita de tine, 2 sau 3 camere sau de ce nu, 4, decomandat sau semidecomandat, intr-o zona anume si tot asa, fiecare cu criteriile setate. Si atunci vezi daca bugetul pe care ti l-ai stabilit se potriveste cu piata imobiliara. 

Vorba clasica si batraneasca "socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ". Asa a fost in cazul meu, bugetul stabilit initial de mine nu a fost cel care era cerut pentru apartamentele compartimentate cum imi doream eu. In momentul ala am mers la banca sa imi fac o simulare de credit, sa vad suma maxima pe care o pot lua de la ei ca sa stiu cu cat as putea sa mai cresc bugetul meu 'ideal'. 

Dupa ce mi-am schimbat filtrul de buget si mi-am refacut calculele pentru cat ar insemna un avans la suma respectiva si cat timp mi-ar lua sa completez si sa ajung la suma respectiva am inceput cautarea. Timp de 4 luni am tot cautat si am tot comparat apartamente si preturi, dar doar in online, nu am fost la nici o vizionare in perioada asta, eram in stadiul de 'studiu', studiam piata. Am gasit intr-un final cateva apartamente care mi-au atras atentia, le-am salvat intr-un excel cu mai multe criterii importante pentru mine precum: pret, zona, etaj, suprafata, anul constructiei, distanta fata de metrou, daca este vandut de agentie sau de proprietar, semidecomandat/decomandat/circular, daca vine cu extra'uri precum mobilat/utilat, loc de parcare etc, si desiguri mici comentarii. Pe parcurs, la un moment dat arata cam asa:

Pe durata procesului de studiat piata am observat ceea ce era firesc, apartamentele se vand, nu ma astepta pe mine. Asa ca mi-am luat inima in dinti, telefonul in mana, geaca pe umar, ochiii de soim la purtator si am plecat la drum. Am inceput efictiv procesul de vizionare. Sunat proprietarii sau agentii care nu percepeau comision la cumparator, ci doar la vanzator, stabilit zi/ora de vizionare, mers efectiv si vazut apartamentul. Aici este din nou partea interesanta, inainte de a merge efectiv la vizionari am vorbit cu persoane care si-au cumparat in ultimii ani apartament, cat de cat recent, sa aflu la ce s-au uitat, ce au descoperit dupa ce l-au luat si ar fi putut observa la vizionare si imi facusem o lista cu 'aspecte de urmarit' precum:

- daca nu are centrala proprie sa nu fie capat de coloana la radet(dureaza cu orele pana ajunge apa calda daca esti primul care face dus, indiferent de etaj) 

- tevile "de apa"( chiuveta si caloriere) sa nu fie de pexal 

- instalatia electrica sa fie pe cupru

- cat de denivelati sunt peretii, daca exista o diferenta foarte mare de nivel este clar ca nu pot fi indreptati doar din glet, ar trebui tencuit sau poate chiar placat cu rigips, deci mult de munca si mai ales pierdut din suprafata

- urme de inflitratii in pereti, de la vecini, de la coloana de tevi sau de afara

- sa nu fie peretii fisurati( revenim la punctul anterior) 

- apartamentul sa corespunda cu schita RLV, sa nu existe sparturi/extindere neoficiale 

Si desigur ce mai parea evident cand inspectam apartamentul. Dar desigur sunt anumite aspecte pe care nu le poti observa la vizionare. In cazul meu: tavanul in anumite camere are huma pe el. Ca sa iti dai seama de asta trebuie ori sa 'scojesti' putin peretele ori sa'l uzi sa observi daca se umfla, dar evident niciun proprietar sau agent imobiliar nu o sa te lase sa faci asta la vizionare

Pentru ca da, intr-un final am gasit "apartamentul meu", stiu ca suna dubios sa spun asta, dar cand am venit la vizionare am avut o senzatie ca 'bai, eu as putea sa vin zilnic aici de la munca, cum am facut astazi, si sa ii spun acasa' 

Am analizat apartamentul, am revenit cu un amic la vizionare si desi ii vazusem minusurile, stiam ca o sa am de munca la el( minus partea cu huma, asta a fost una dintre surprizele descoperite ulterior) dar cu toate astea am decis ca aici o sa fie acasa pentru mine si am inceput procesul de negociere, un proces de negociere care a durat cam 3 saptamani, timp in care am mai fost la vizionari, dar niciunul nu era ca asta, imi ramasese fixat acest apartament si cumva comparam tot ce vedeam dupa cu el. Din fericire, negocierea mi-a iesit si am reusit sa trec la pasul urmator....notar si banca....dar despre asta povestesc in alt articol

2020- anulat

2020 poate este anulat, garantat este anulat de fapt, nu se pune nici la varsta, nici la nimic, nu a existat, dar cu toate astea, in 2020 eu sunt o persoana diferita, sunt un cumul de schimbari, rezultat al ultimilor ani in mod special. Si una dintre schimbari este faptul ca vreau sa impartasesc cu voi aceste schimbari, oricine are insemna 'voi', persoane vechi care poate isi mai amintesc de acest blog, persoane noi care poate acum il descopera sau poate cu tine, persoana care ai ajuns aici cautand altceva si cumva, ai dat peste acest blog sau poate chiar direct peste acest articol.

Am spus ca s-au intamplat multe schimbari in special in ultimii ani si cel mai impactant aspect din ultimul an si jumatate vreau sa-l povestesc aici, in mai multe capitole. La ce ma refer? Ma refer la chinul, pentru ca asta a fost, un chin, de a-ti cumpara un apartament, un apartament in bloc vechi, nu unul in constructii.

Vreau sa trec aici 'pe hartie' aceasta experienta pentru ca desi este inca atat de vie in memoria mea si cel mai probabil asa o sa ramana, vreau sa fie si 'expusa', negru pe alb. Si cel mai probabil o sa fie impartita aceasta poveste pe capitole principale, ceva de genul:

1. Alegerea apartamentului -> la ce trebuie sa fi atent daca nu vrei sa ai mult de tras dupa

2. Creditul bancar si ce presupune -> acte, pentru ce se plateste, ce sa iei in calcul cand alegi banca

3. Actele notariale

4. Renovarea apartamentului -> aici o sa fie o scurta comparatie intre a avea un mester sau a face singur si detalii despre cum poti face anumite lucruri singur

ps.: Am articolul asta scris in drafts, pregatit pentru publicare, de cateva zile pentru ca am vrut sa ma asigur ca sunt gata pentru pasul asta, am vrut sa am macar un draft, o schita, pentru primul articol din mini seria cu care mi-am propus sa revin, este un subiect foarte sensibil pentru mine si pentru toate firele albe rezultate in urma acestui proces, dar intr-un final mi-am luat inima in dinti si am decis sa fac pasul acesta, sa pun negru pe alb toata experienta asta si probabil si altele, care m-au facut sa devin omul de astazi.