Comoditate

Nu sunt o persoana foarte priceputa la cadouri, de aceea prefer sa mai iau pe cineva cu mine la cumparaturi sau pur si simplu intreb direct persoana ce isi doreste. Si da, chiar merge, in general oamenii imi spun ce isi doresc de ziua lor si in functie de buget, sau nu, le iau cadoul respectiv sau ceva foarte apropiat.

Partea grea? Cand trebuie sa iau cadou unui copil. Nu il pot intreba pe el ce isi doreste, sigur ar spune lego, dar cred ca are deja aproape toate modelele de lego posibile din domeniul care il intereseaza. M-am gandit sa ii iau altceva, tot o jucarie, dar o jucarie educativa, sa fie ceva diferit. Mie de exemplu mereu mi-a placut sa ma joc cu yo-yo, dar in acelasi timp mereu mi-am dorit un microscop, poate acum eram in alta parte, nu mai ajungeam inginer, nu regret chiar deloc, dar ma gandesc ca poate lui o sa ii placa un astfel de cadou. 

Arata bine, are toate accesoriile care ii sunt utile la varsta de 9 ani, nu ii trebuiesc cine stie ce lupe de diferite dimensiuni si diverse solutii pentru dizolvari si alte cele. Plus ca l-am gasit online la cei de la educlass la un pret bun, sunt o persoana lenesa, dar de data asta intervine si facultatea, 4 zile din 5, dar alea 4 sunt foarte aglomerate, de la 8-10 dimineata pana la 6-8 seara stau in facultate, deci nu prea am timp de umblat prin magazine. A fost destul de dificil sa aleg cadoul, nu de alta, dar educlass are peste 1000 produse pe stoc, mare parte sunt disponibile si in showroom pentru cine are timp si drum se afla pe strada Matei Voievod 15 in sectorul 2. Eu cum am spus, sunt o persoana lenesa cu program incarcat asa ca prefer sa dau comanda online si sa imi vina acasa cadoul si eu doar sa il impachetez frumos si apoi sa il “livrez” personal sarbatoritului. 

Curiozitatea te macina

Dupa ce bei suficient incepi sa vezi lucrurile cu totul altfel. Cam asa a fost si C. weekendul asta, dar interesant este faptul ca desi seara abia putea sa isi aminteasca ce fraza a inceput sa o termine, in general incepea cu ceva si termina cu totul altceva, dar a doua zi isi amintea ce a facut si ce a spus. Si una dintre marile lui dileme din seara respectiva erau etichetele de pe sticle. Era fascinat de etichete, mai ales de etichetele care erau aproximativ transparante, dar nu stia ce e cu ele, cum sunt ele acolo, de ce sunt asa, de ce nu invers, de ce modelul ala, dar mai ales, cum pot sa fie asa? La etichetele de acest tip se refera el:

Si cum omul nu e normal in general, a doua zi, treaz, nici macar mahmureala nu sta la el, primul lucru pe care l-a facut a fost sa ia laptopul si sa caute despre etichete, si a gasit ca se numesc defapt etichete autoadezive clare si ultra-clare pentru efectul “no label look”. Daca incerca sa caute asta aseara nu vreau sa imi imaginez ce i-ar fi iesit defapt, asa ca mai bine ca nu a incercat. Apoi a inceput si s-a documentat si a vazut ca etichetele astea sunt foarte raspandite, ca sunt folosite la o gama foarte larga de produse.

Amuzant este ca dupa ce s-a documentat despre etichetele astea autoadezive, a citit, a comparat informatii, a cautat mai multe surse si tot asa, a adormit instant, si a dormit jumatate de zi. Se pare ca nu putea sa doarma daca nu isi satisfacea curiozitatea din noaptea precenta. Ma intreb ce ar fi facut daca avea mai multe “fixatii” in seara respectiva, cauta despre fiecare si abia dupa se baga la somn? Cel mai probabil da, doar e vorba de C., nu stiu de ce am mai intrebat. 

De retinut

De retinut, de luat aminte, de apreciat, de privit si partea buna, de crezut ca se poate sa fie bine si la noi si sa nu mai promovam doar partile negative ;)

Post by Julian Snp.

Planuri, planuri, planuric

De Craciun am decis sa nu plec nicaieri, sa stau acasa de sarbatori ca asa e frumos, sau cel putin asa e in mintea mea. Acum de paste nici sa vreau nu am cum sa plec, desi sunt de aceiasi parere, Pastele se sarbatoreste cu familia, dar cum am spus, nici sa vreau nu aveam cum sa plec, nu am vacanta asa ca... Dar in schimb am inceput sa ma gandesc ce vreau sa fac la vara. Am inceput deja sa strang bani si vreau o plec o saptamana undeva in afara, sa ma distrez, sa ma relaxez si sa vizitez. Nu am fost nicaieri pana acum si vreau sa schimb treaba asta. Ca destinatie m-am gandit la Roma. De ce? Pentru ca este un oras cu foarte multe obiective turistice, istorie bogata si tot asa, pur si simplu, am o fixatie de moment cu treaba asta chiar. Si ce fac eu cand am un pitic pe creieras? Ma apuc sa fac lucruri impulsive, cum ar fi sa caut pe google “bilete avion Roma” . Normal ca am gasit n’spe mii de site-uri, dar trebuie sa tin cont si de faptul ca bugetul nu este chiar asa mare si prefer sa dau bani putini pe avion ca sa am mai multi pentru vizitat si altele pe acolo, si am gasit, cei de la aerolines mi se pare ca au cea mai ok oferta de preturi. Primul instinct a fost sa rezerv biletele deja, dar am revenit la rationament si nu am facut asta, dar am salvat site-ul ca sa fac treaba asta dupa ce definitivez planurile. Nu de alta, dar trebuie sa mai conving persoane sa vina cu mine, pana acum am doar un amic care vrea, ar fi ok si in 2, dar ar fi si mai fain cu mai multi. Urmatorul lucru? Am inceput sa caut obictivele pe care as vrea sa le vizitez si mi-am facut un clasament, sa va arat si voua? Hai sa va arat un top 3 al obiectivelor pe care vreau sa le vizitez in Roma:

Desigur, pe primul loc se afla Colosseum-ul, si cred ca stie toata lumea cate ceva despre el, nu mai are rost sa spun de ce este primul pe lista 

Este urmat de Fanta Trevi. Piata Trevi si fantana sa uriasa - Fontana di Trevi are un mit care spune ca orice dorinta ti-ai pune cand arunci o moneda in fantana se indeplineste, si in plus mi se pare ca arata extraordinar, si am o presimtire ca o sa stam mult timp numai sa ma benoclez eu pe acolo 

Si pe locul 3 este Castelul Sant’Angleo, acest loc are o istorie foarte impresionanta si bogata, iar in prezent este un muzeu si in turul sau iti este povestita toata istoria amanuntit

Desigur, lista este mult mai mare, vreau sa mergem in fiecare zi in alta parte, si cum am zis ca vreau sa stam o saptamana, inseamna cel putin 5-6 obiective, sa zicem ca 1-2 zile o sa fie cu “prima/ultima zi” si nu o sa avem chiar asa mult timp la dispozitie sa ne si plimbam. Mai e nevoie sa spun ca abia astept sa vina vara? Nu de alta, dar chiar abia astept sa vina.

Inca e funny

Faza este mai veche, dar inca are acelasi farmec si acum. Colega mea de camera, E., inainte de fiecare examen in sesiunea era cam asa:

“Anm? Cine poate sa inteleaga analiza? Nu se poate asa ceva, o sa incep sesiunea cu o restanta clar”

“Algrebra? Nu pot sa invat atat, cum sa inveti atat la algebra, nu ai cand, iau restanta clar”

“Anm? Anm-ul a fost mic copil pe langa thm, cum poate cineva sa invete atat la thm in asa putin timp? Nu se poate asa ceva, cu siguranta o sa pic”

“thm? Simplu, uita-te pe cursurile de chimie, deci trebuie sa inveti absolut tot ce a predat, plus probleme, cand sa invat atat sa mai invat si probleme? Nu am cum, clar o sa am restanta”

“fizica? E prea mult sa inveti atat la fizica, nu se poate, pur si simplu nu se poate, acum sigur iau restanta”

Era ceva de genul asta: 

Desigur aceste replici au fost repetate foarte des si au avut si o mimica aparte si o intonatie la fel de specifica si era foarte, dar chiar foarte funny cum se agita pe aici mereu inainte de fiecare examen. Partea si mai funny a fost cand dupa sesiune, defapt dupa vacanta de dupa sesiune, vorbea intr-o seara la telefon si era ceva de genul “semestrul asta toate materiile sunt urate, mult mai urat decat pe primul semestru. ..... A nu, prima sesiune mi s-a parut simpla”

Da, asta este cam amintiri din prima noastra sesiune, dar inca este funny cand ne amintim. 

Poate ca se poate

Recent am stat si am citit niste lucruri, niste lucruri scrise de mine, niste conversatii, si mi-am dat seama ca m-am schimbat intr-o oarecare masura, ca mi-am schimbat modul in care ma exprim, mi-am modificat gradul de subiectivitate pe care il folosesc, ca imi dozez altfel temperamentul in discutii sau diferite situatii, ca aleg sa cedez in loc sa ma enervez mai tare in anumite situatii. Mi se pare foarte dubioasa treaba asta. De ce? Pentru ca la un moment dat, de mai multe ori chiar, mi-am propus sa ma schimb, dar niciodata nu am reusit, sau cel putin nu am sesizat, si nici altii, iar acum "schimbarea" asta s-a produs foarte lent pentru ca se vedea diferenta de la zi la zi, de la saptamana la saptamana, aparea cate ceva nou, ceva subtil, dar era acolo, nu suficient cat sa il sesizez pe moment, dar acum, privind obiectiv si in acelasi timp subiectiv le-am observat. Doar ca acum nu stiu daca e de bine sau de rau. Acum am ajuns la un punct in care imi pot bloca sentimentele, defapt nu, nu ma exprim corect, le pot suprima, le pot ascunde, pot sa le tin doar pentru mine, doar in mine. Si treaba asta este foarte nasoala pe de-o parte, dar bine, intr-o forma sau alta le redau, fie prin blog, fie prin vorbitul cu anumite persoane pe care le consider speciale, fie prin dialoguri nebune pe care le aud doar eu pentru ca au loc in mintea mea.

Uneori imi este dor, dar de cele mai multe ori imi dau seama ca nu e asa, ca e mai bine acum, pentru ca pot sa evaluez altfel lucrurile, pot sa “incasez lovituri” fara sa mai arat ca ma afecteaza, fara sa mai cedez. Chiar recent au fost doua faze, la interval de cateva zile si cu persoane diferite ca protagonisti, carora inainte le cedam relativ usor, acum m-am controlat, mi-am facut metaforic un dus rece si am lasat telefonul si facebookul de-o parte si nu am sunat, nu am dat mesaj, nu am dat niciun semn, chiar daca in interior simteam cum ma arde ceva, simteam caldura in mana dreapta, simteam cum vrea sa ia telefonul si sa scrie un mesaj sau mai grav, sa sune, dar am stins “focul” ala cumva si imi ziceam “nu, e ok, acum, asa cum e, e ok” si incercam sa ma gandesc la altceva, nu imi venea nimic in minte, ramaneam tot pe subiectul ala, dar cum le-am invins. Si asta ma face sa cred ca se poate, cred ca ... nu imi vine sa cred ca spun asta...cred ca....e greu, dar o sa o spun, cred ca am inceput sa ma maturizez in anumite privinte.

Bine, dar poate ca totusi nu s-au facut modificari chiar atat de mari la mine, pentru ca in anumite situatii totusi am cedat, poate ca e bine sau nu, nu pot sa cataloghez inca treaba asta dat fiind ca s-a intamplat foarte recent, totusi am realizat prin asta ca sunt o persoana inca relativ slaba, dar poate in timp o sa se modifice si treaba asta.

Aberant

O sa pierd cititori cu articolul asta? Cel mai probail. O sa isi schimbe lumea parerea despre mine? Garantat. O sa ma impiedice asta sa scriu articolul asta? Niciodata.

Am citit ca vor sa scoata religia din scoala, sa nu se mai studieze. Asta dupa mine este o mare prostie. De ce? Pentru ca religia are rolul ei in formarea personalitatii tinerilor. In ziua de astazi vad copiii de 10-11 ani mai mult in baruri decat in curtea scolii sau in fata blocului la joaca. Da, toata lumea face mare propaganda ca sunt multe biserici, ca patriarhul are masina si baston de aur. Ok, sa aiba, el nu reprezinta religia, si mersul la biserica nu te face credincios cum nici statul in garaj nu te face masina, dupa cum era o vorba foarte raspandita pe net acum multi ani. Religia nu inseamna numarul de biserici din tara, nu inseamna salariul preotilor, nu, religia inseamna credinta, inseamna un set de valorile care ti se imprima inca de mic. Nu, nu te spala pe creier, te educa, nu te obliga sa faci nimic, nu te obliga sa urmezi nimic, pur si simplu te invata ca nu e bine sa furi, sa ucizi, sa inseli, sa fi invidios, gelos si lucruri din astea, cum am mai spus, iti imprima un set de valori. Si acest set de valori dispare treptat treptat de la o generatie la alta. Mi se pare incredibil cand ma uit pe strada si vad ce vad la copiii mai mici de 10 ani. Sa nu mai spun ca acum fetele de 12 ani par de 25 si se recomanda astfel in anumite situatii. Inteleg ca s-au schimbat multe, inteleg ca lucrurile evolueaza, dar un lucru ar trebui sa ramana la fel, copilaria e copilarie si nu o mai primesti inapoi, dupa o varsta daca te comporti copilareste o sa dai de banuit ca ai scapat de la un spital de nebuni. Singura posibilitate sa mai redevii copil ar fi cand o sa ai copii, ca na, te joci cu ei, te prostesti si tu putin, dar nu e la fel. Si e trist cand vad lucrurile astea, e chiar foarte trist. Lasati religia in programa, macar sa auda o data de acel set de valori, cu siguranta nu o sa ramana cu el, dar macar il aud o data si le ramane macar 5% din el in subconstient. Si in plus toata lumea are media 10 la religie, asa ca toti “smecherasii” care se bucura ca se scoate religia ar trebui sa fie tristi defapt pentru ca acum o sa aiba media si mai mica decat o aveau inainte.

Aaa si inca o chestie care mi se pare deranjanta. In grupul fostului meu liceu de pe facebook se pare ca nu este moral sa postez “vand/fac atestate pentru clasa a 12-a. detalii in privat”, dar este foarte moral si ok sa postezi linkuri catre petitii online ca sa se scoata religia din programa. Da, multumesc frumos inca o data, perfect logic. Aaa, scuze, am uitat un aspect, se pare ca postul meu ca fac atestate este si ilegal nu doar imoral....