Punct si de la capat.

31 decembrie 2014, am ajuns si in ziua asta, cam repede as spune eu, dar poate mi s-a parut doar mie. La fel ca in ultimii doi ani si astazi o sa fac un rezumat al anului 2014, chiar daca nu prea a fost un an foarte activ din partea mea. Inca de la inceputul anului m-am resemnat ca ar fi inutil sa imi propun inca o data sa uit pe cineva, ghiciti ce? Anul asta chiar s-a intamplat, asa, fara sa imi propun, si chiar ma bucur. Dar chiar daca am uitat aceasta persoana, tot m-am simtit bine de 14 februarie, cand A. m-a dus la  “dracu sa ne ia”.

V-am batut destul de mult la cap cu simularile si cu bacul, dar a trecut si asta. Nu mai caut articolul sa pun link catre el, dar daca cineva este din nou curios, am avut 8,30 in bac: 7,20 romana, 9,80 mate si 7,90 fizica . A urmat admiterea. Despre asta nu prea v-am povestit, nu? Nu, nu am facut-o. Si asta din cauza ca nu a fost exact cum am vrut eu sa fie, dar pot spune ca m-am consolat cu ideea, sunt ok. Oficial sunt student la politehnica, la energetica, mai am doua saptamani si intru in prima sesiune chiar. V-am povestit totusi care sunt pasii elementari pentru un student din provincie.  Ca student inca din prima zi de facultate m-am uitat ca vitelul la poarta noua cand am vazut orarul pe site pentru ca nu stiam sa il citesc. Tot din seria “sunt student la bucuresti” mi-am gasit si primul pachet cu mancare. V-am spus si adevarul despre facultate, da, partea asta nu prea o spune nimeni cand povesteste. Si au tot urmat povestioare despre ce si cum am mai facut eu prin bucuresti, ca proaspat student.

Dupa cum am spus, a fost un an destul de inactiv din partea mea si acum cand ma uit in urma chiar imi pare rau. Imi pare rau ca nu am avut suficient de multa tarie sa va povestesc despre moartea catelusului meu, cu care inca nu m-am impacat si cu care probabil nu o sa ma impac niciodata, sunt si voi ramane mereu in aceasta faza de negare, ca nu v-am povestit despre esecul meu de la admitere, ca nu v-am povestit multe momente care m-au facut sa rad si tot asa.

Anul trecut am facut si o lista...cu ce imi propoun pentru 2014. Am luat bacul, am intrat si la facultate, la buget, nu la facultatea la care mi-am propus, dar e pe aproape, am prins si loc la camin, mi-am implinit si “fantezia” aia dubioasa a mea, ma simt foarte bine in Bucuresti si mi-am facut si prieteni noi, am picat extrem de bine in camera, ma inteleg foarte bine cu fetele din camera si ma inteleg bine si cu fetele de pe modul, de sesiune ramane de vazut daca o sa trec cu bine, cum am spus, in 2 saptamani dau ochii cu ea, iar chestia cu videourile a picat. Per total am facut mai mult sau mai putin cam tot ce mi-am propus. In 2015 sper sa:

- ajung acolo unde in 2014 nu am reusit

- sa trec cu bine peste primul an de facultate

- sa permit altor persoane sa intre in viata mea

- sa ma distrez

- sa ma schimb (in sensul de a nu mai fi acel cineva mereu acolo pentru persoanele care nu sunt niciodata acolo pentru mine)

- sa imi reiau serios activitatea pe blog

- sa lucrez mai mult

- sa plec la vara undeva fara destinatie

Buna dimineata

V-as spune ceva poetic si frumos, dar nu o sa fac asta. Da, sunt Grinch anul asta! Glumesc, normal ca nu sunt Grinch, imi place Craciunul, normal, mi-ar fi placut si mai tare daca era zapada afara, dar e ok, e Craciunul. Sau defapt, maine e Craciunul. Pana diseara nu stiu daca o sa mai trecpe aici si probabil nici maine nu o sa fiu foarte mult fimp pe aici, dar cred si sper ca o sa ajung macar pe facebook sa va mai arat si “cant” diverse lucrui specifice sarbatorii.

Pana atunci, sper ca ati fost cuminti pentru ca asa cum ne spune si Andra in noua ei melodie, care este defapt o adaptare in limba romana a piesei “Santa Claus is coming to town” , Mos Craciun vine in oras. Daca nu o sa va ocoleasca, si sigur nu o sa o faca, sper sa va bucurati cu adevarat de intentie, de gestul in sine de a oferii si sa nu puneti accentul pe materialitatea cadoului, ci pe ceea ce simbolizeaza cu adevarat el.

Craciun Fericit alaturi de familie, de cei dragi si sa va distrati, macar o zi pe an sa nu va concentrati pe nimic altceva, doar pe relaxare si pe sarbatoare in sine, toate grijile si toate problemele v-au ocupat suficient timp de-a lungul anului zi de zi, macar maine sa nu le bagati in seama. Craciun Fericit si inchei cu un colind:

A incercat cineva?

Chiar daca vacanta asta a mea oficiala nu prea e vacanta, eu vreau sa profit de ea, vreau sa o simt macar ca pe un weekend prelungit daca nu ca pe o vacanta si vreau sa fac lucruri pe care nu le-am mai facut inainte. Nu am mai fost la pescuit de cred ca un an daca nu mai bine de un an. Da, e iarna, da, e frig, stiu toate astea, tocmai d-asta e numai bine pentru pescuit. Nu, nu am innebunit, dar am dat peste cei de la ideal fishing si pescuitul lor la copca si zau ca parca mi-au deschis apetitul, dar ma tot intreb unde as putea sa ma duc sa fac asta. Are cineva idee? Chiar as vrea sa ajung iarna asta.

Adica ce ar putea sa nu iti placa? Mi se pare de vis peisajul asta, tu stai si pescuiesti linistit in timp ce iti dardaie absolut toate organele externe si interne din tine si rasare soarele. 

Articole si accesorii de pescuit la copca nu am, dar cei care mi-au bagat ideea asta in cap, cei de la ideal fishing, ma pot ajuta, gasesc sa cumpar tot ce am nevoie de la ei, da, imi spun ei de ce am nevoie ca eu nu am idee. Adica abia acum am aflat ca o undita pentru copca arata cam asa: 

Clar ale mele de acasa care sunt lansete nu sunt potrivite. Dar tot ramane problema locatiei. Citisem undeva pe internet ca sunt anumite lacuri prin Calarasi care iarna ingheata suficient de tare incat sa poti sa pescuiesti la copca, dar sincer am dubii si chiar as prefera sa imi spuna cineva care a fost deja si a incercat. Si eventual, nu s-a spart gheata cu el si nici nu a inghetat degeaba pe acolo, adica a prins 1-2 pestisori, atat vreau, nu mai multi, nu ma intereseaza dimensiunile, oricum nu o sa il mananc. Da, imi place sa pescuiesc, dar nu mananc peste. Imi place sa pescuiesc pur si simplu, de relaxare, nu din dorinta de a manca ceva “capturat” de mine sau lucruri asemanatoare. 

In ultimul moment

Esti in pana de idei pentru cadourile de craciun? Daca da, da-mi voie sa iti spun ca ar fi cazul sa apelezi la “urgente” pentru ca deja e tarziu, e 22, mai ai mult prea putin timp la dispozitie, pune-ti creierasul la contributie, suna-ti toate cunostintele( mai putin cele pentru care trebuie sa iei cadoul, normal) si treci la cumparaturi.

Pentru cei care sunt in criza de idei si vor sa imi cumpere un cadou, daca chiar nu aveti idee ce imi doresc, sau ati vorbit deja si imi iau altii acele cadouri, va puteti uita aici: 

Da, imi doresc o lenjerie de pat 3d, mi se par geniale. Mai ales asta de mai sus, dormi pe o pajiste impreuna cu lebadele indragostite si chestiile siropoase, dar peisajul mi se pare genial. Si tot spunea cineva la postarea cu corpul de iluminat ca ar merge si un cearsaf nou, ei bine, mi-am ales si cearsaful nou.

Da, unii o sa spuneti ca este prea extravagant, prea tipator, dar mie exact chestiile astea imi plac, care iti “sar in ochi” din prima, cand intri in camera asta o sa fie primul lucru pe care o sa il vezi si o sa il vezi in permanenta cat stai acolo, o sa ia fata de absolut orice altceva.

Desigur, asta ar fi un cadou de ultim moment bun pentru mine, pentru altii nu cred ca se aplica, sau cel putin nu pentur o gama atat de larga de persoane, pentru ca normal ca exista persoane carora le place, ca altfel nu ar exista sute de modele, nu? Daca persoana pentru care vreti sa luati cadoul abia acum nu este pe stilul asta extravagant si colorat, puteti sa incercati lucrurile clasice: bomboane, flori si decoratiuni clasice de sarbatori, globulete cu peisaje care ninge in momentul in care il agiti, braduleti care lumineata si altele de genul asta.

Pana una alta, fug si eu sa iau cateva cadouri de ultim moment pentru ca ei bine, acum mi-am dat seama ca si eu mai am cateva persoane pe “lista celor cuminti” 

I don't care anymore

Stiti ce e interesant? Momentul ala aiurea cand se intampla ceva neplacut in viata ta, te afecteaza pe moment, dar apoi realizezi ca...nu e prima oara, stii sigur ca nu o sa fie nici ultima, si dupa un timp destul de scurt pur si simplu nu te mai afecteaza, devi imun. Si treaba asta se intampla fara sa iti planifici, pur si simplu dupa un punct subconstientul tau ia atitudine si te transfora intr-o persoana imuna la acele gesturi pentru ca in loc sa iti imprime in creier lucrurile pentru care ar trebui sa treci cu vederea, cum s-a intamplat de fiecare data, iti transmite niste impulsuri fara o tinta anume, este pur si simplu nimic.

Poate e bine, poate e rau, nu stiu, pentru ca am ajuns la punctul ala de imunitate se pare, desi pe moment m-a afectat foarte tare, dar orice usa inchisa in nas inseamna o alta usa deschisa pe care sa poti intra linistit si fara probleme.

Nu prea are sens, nu? Stiu, nici pentru mine nu prea are. Nu, nu are. Nu prea imi pot explica chestiile astea, dar...se inampla cu sau fara voia mea se intampla. Pe de-o parte cred ca era timpul ca subconstientul meu sa ia atitudine, pe de alta parte incep sa cred ca nu face o treaba prea buna daca ma lasa sa constientizez totusi treaba asta, nu? 

Mi s-a pus pata pe tine

Eu sunt genul de persoana careia ii plac lucrurile iesite din comun. Imi plac lucrurile extravagante, sa fie cat mai “ciudate”. Si asta in orice domeniu. De exemplu la telefon imi place sa am cele mai dubioase teme posibile, cele mai complexe, cu cat mai multe prostioare, dar dupa ce iarna trecuta mi-am cam “prajit” telefonul facand asta am renunatat si l-am lasat asa cum e el. Si aici pe blog, daca va amintiti mereu am avut teme cu o gramada de elemente, zapada iarna, teme de sezon si tot asa, am inceput sa renunt si aici, sau poate ca nu, ma mai gandesc. In casa nu mai spun. Acasa am usa plina cu desene, desenele alea vechi facute de mine, dar e usa plina, lenjeria de pat trebuie sa fie cat mai colorata sau sa aiba cat mai multe chestii imprimate, pana cand si canile mele sunt “dubioasa”, adica am o cana cu ochi pe arc, da, imi place mereu sa zdrangan ochii aia cand sunt acasa si beau cafeau. Anul viitor, sau poate reusesc pana de craciun, vreau sa iau pentru acasa, pentru camera mea, vreau sa iau un corp de iluminat de la atas, mai exact asta:

Este stralucitor, complex in simplitatea lui, si iesit din comun, sau cel putin asa mi se pare mie. Vreau sa il pun chiar deasupra patului. Imi place cum se vede lumina, asa, in toate directiile, imi place forma, imi place modelul, mi s-a pus pur si simplu pata. Si site-ul asta de 20 de ani ofera o gama foarte variata de corpuri de iluminat, interior si exterior, asa ca ma gandesc sa li-l arat si parintilor, poate vor si ei sa schimbe ceva prin casa. Stiu ca ei nu o sa cumpere ceva asemanator de ceea ce vreau eu in dormitor, dar au de unde alege asa ca nu imi fac griji, chiar deloc.

Abia astept sa o cumpar si sa vad cum se vede in dormitorul meu. Sunt ca un copilas din la mic, stiu, dar zau ca mi s-a pus rau pata. 

La multi ani, Corina

Nu stiu cine este Corina, dar ii urez la multi ani. Mi s-a parut foarte dragut gestul prietenei ei si am decis sa scriu despre el. Aseara eram in Afi, ma plimbam, ma uitam prin magazin, din astea, si la un moment dat am lasat persaona cu care eram in magazine si am iesit putin afara. M-am dus sa ma asez pe o bonca sa nu stau in picioare, ma dureau picioarele, asta este unul dintre motivele pentru care am vrut sa ies afara, si chiar cand am ajuns langa banca vine la mine o fata si imi spune ceva de genul “este ziua prietenei mele, Corina, si vreau sa ii fac un filmulet cu 100 de persoane care ii spun la multi ani, vrei sa ma ajuti, te rog?”

Nu era chiar cea mai buna zi a parului meu sau a expresiei mele faciale, cearcanele erau la ele acasa ca de obicei, dar nu m-am gandit la asta, doar i-am zambit si i-am zis ca da, ca mi se pare super faina ideea. Mi-a explicat ca trebuie sa ma filmeze in timp ce spun la multi, i-am zis ca mi-am dat seama, dar se pare ca unii au refuzat cand au auzit partea asta.

Inca o data, super faina ideea, super tare prietena, Corina sper ca apreciezi aceste persoane din jurul tau si...la multi ani , din nou, Corina! Oricine ai fi. 

Se intampla si la case mai mari

Ca sofer o sa ai mereu parte de surprize in trafic. O sa il vezi pe ala cu numere de bulgaria cum zboara pe langa tine, eventual mai si “opreste” intr-un stalp sau intr-un pom sau si mai grav intr-un alt particiapant la trafic; o sa il vezi pe ala cu masina scumpa cum claxoneaza in continuu ca el e om important si se grabeste, nu sta el la fiecare semafor care e rosu; o sa il vezi pe ala incepator care a luat permisul pe banii si pilele parintilor cum nu respecta nici o regula de circulatie si nu opreste la semafoare sau treceri de pietoni ca la pornire in moare motorul, etc etc, o sa vezi multe astfel de cazuri, nu o sa te “plictisesti” niciodata in trafic din privinta asta.

Ce e cu adevarat suparator si foarte urat? Cand unul din categoriile expuse mai sus te implica si pe tine in nebunia lui. Cand intra direct in tine sau cand intri tu in ceva sau iesi de pe carosabil sa il eviti pe idiotul care pune frana din senin si mai incepe sa dea si cu spatele, eventual, sau pe ala care merge pe contrasens, sau pe ala care se crede prea bun si important sa stea la semafor si nu se uita ca mai sunt masini in fata care asteapta ( ce o fi in mintea lor nu stiu, auziti si voi tupei pe ei, stau la semafor la rosu) sa se faca semaforul verde.

Ce mai e urat? Cand iti pica masina din senin in mijlocul nimicul. Mergi si tu linistit cu masina, asculti muzica, eventual, te relaxezi, vorbesti cu cei din masina, razi, glumesti, esti nerabdator sa ajungi la destinatie sau pur si simplu mergi fara directie, pur si simplu doar te plimbi, si dintr-o data ti se opreste masina in mijlocul campului, pe autostrada sau pe unde esti tu.

Ultima situatie mi s-a intamplat si mie recent. Am plecat cu niste prieteni la munte, aveam de gand sa stam doar o zi, am plecat dimineata si urma sa ne intoarcem seara, mergeam sa vedem zapada, sa ne distram putin departe de Bucuresti si departe de casa. Eram pe autostrada, ascultam colinde si ne povesteam tot felul de amintiri, cand deodata vedem ca incetineste masina. Intrebam soferul de ce opreste si el nimic, ca nu face el nimic. Apoi s-a oprit masina, bine totusi ca nu s-a oprit brusc si a putut sa treaca pe banda de urgente inainte sa pice complet. Incearca sa reporneasca, dar nimic. Ne dam jos, ne invartim pe langa masina, nimic. Nimeni nu isi dadea seama ce s-a intamplat. Unul dintre noi, care se plictisise de cat s-au invartit toti pe langa masina fara rezultate propune sa sunam la tractari, sa plecam si noi acasa. Am fost toti de acord intr-un final. Singurul numar de telefon pe care il aveam se ocupa de tractari doar pe o raza de x km de bucuresti, noi eram mai departe. Panica, ce facem acum? Intram frumos pe net, ca doar de-aia avem telefoane destepte, nu? Pentru asta sunt smartphonurile nu numai pentru selfiuri. Gasim ceva, tractari auto alotractari.ro . Ne-a placut cum suna, d-asta am si sunat sincer. Nu am regratat decizia pentru ca au venit si ne-au tractat intr-un timp chiar eficient si au fost si foarte profesionisti, sau cel putin asa ni s-au parut noua.

Acum suntem cu totii in Bucuresti, la casele noastre, in siguranta, dar putin dezamagiti ca nu am ajuns sa vedem zapada la munte, dar am promis ca o sa rezolvam problema asta cu prima ocazie, pana atunci ne multumim cu poze

Ai niste menta?

Eu va spun doua sintaxe si voi incercati sa ghiciti cine le-a spus:

1. “ai niste menta sa pun in tigarile astea?”

Si 2. “i-am facut bucle unei crete”

Ce spuneti? Suna cunoscut? Hai sa nu va las in pom, este vorba despre A., adica cine altcineva ar fi putut spune asemenea chestii? Sa va si detaliez putin? Hai sa o fac asa pe scurt, desi sintaxele sunt destul de complete.

A. a ramas peste noapte la camin la o prietena de acasa si nu mai avea tigari asa ca a luat una de la fata respectiva. A. fumeaza doar tigari mentolate, fata respectiva nu, asa ca ce s-a gandit A.? Sa le faca ea mentolate natural si sa desfaca tigara si sa amestece tutunul cu menta. Sincer il consider noroc ca fata respectiva nu a avut menta pentru ca o cred in stare pe A. sa fi facut asa ceva.

Cealalta expresie? Fata de care am spus mai sus e creata natural, ce se gandeste A.? Sa ii faca bucle. Da, i-a facut bucle unei crete. Care e logica? Nu exista nici o logica, pur si simplu doar pentru ca ...A. 

Acasa sau ?

M-am gandit sa schimb ceva anul asta. Adica oricum s-au schimbat deja mult lucrurile in ultimul timp in viata mea, dar parca as vrea sa le mentin asa: intr-o permanenta schimbare. Un prieten mi-a propus ceva si chiar m-a incantat ideea. A venit la mine si mi-a spus “zdwub, craciunul asta vreau sa il fac sa fie special, vreau sa plec in Madrid”. Evident, mi s-a parut foarte wow cand mi-a spus asa si chiar nu il credeam, adica ma gandeam ca face caterinca, dar el defapt vorbea foarte serios, chiar in seara in care mi-a spus, adica aseara, voia sa isi rezerve biletele catre Madrid de pe aerolines, pentru ca se pare ca s-a interesat si ei au cel mai mic tarif, si voia sa stie daca merg cu el. Trebuie sa recunosc, m-a tentat ideea, dar mi-am revenit repede si i-am spus ca da, merg cu el la Madrid, dar nu de Craciun, merg in vacanta, pana de Craciun, sau intre Craciun si Revelion, dar de sarbatori ma duc acasa la mine. De ce am refuzat o asemenea oferta? Pentru ca, e simplu, in conceptia mea sarbatorile, implicit si Craciunul, se sarbatoresc in familie, inconjurat de familie, la masa, cu muuulta mancare, cu mancare romaneasca, nu cu tot felul de castane prajite, curcan umplut, fructe de mare si multe alte mancaruri specifice zonelor din Spania, nu, eu vreau un Craciun cu sarmale, cu toba, lebar, slana, cu tot felul de preparate din porc altfel spus, asa mai pe scurt. Sa ma uit la televizor si sa vad singur acasa, pentru a n oara, impreuna cu familia.

Dar trebuie sa recunosc totusi, e foarte tentanta propunearea lui si chiar as pleca pana de Craciun sau intre Craciun si revelion sau chiar de revelion. Adica sunt atat de multe lucruri interesante de vizitat acolo, cum ar fi

Muzeul Prado

Sau Palatul Regal

Sau de ce nu, Plaza Mayor care mi se pare ca arata genial impodobita de sarbatori. Da, este o piata, dar mi se pare ca ornamentele sunt din ce in ce mai interesante si dragute de la an la an. 

Ce ii poti cere?

Ieri a fost duminica, ziua aia in care de obicei se termina mancarea din pachet, dar cand nu e problema pentru ca oricum tot duminica vine noul pechet. Nu ma regasesc de multe ori in situatia asta, de obicei am suficienta mancare, si prin suficient ma refer ca imi ramane pana luni-marti saptamana viitoare chiar daca primesc duminica alta. Ieri insa m-am cam regasit. De ce spun asta? Pai pentru ca la micul dejun am mancat ciorba, da, era 11 jumatate cand m-am trezit, dar era totusi dimineata pentru mintea mea proaspat trezita. In timp ce imi incalzeam mancarea primesc un mesaj de la C., da, s-a gandit sa schimbam iar mesaje

C.: ce faci?

Eu scriam cu ochii adormiti si cu gandul ca voi manca, da, chiar imi era foame nu stiu de ce: mananc

C.: nu e rau, ce mananci?

Eu: ciorba

C.: aaa e clar, ai ramas fara mancare, nu?

Da, imi fac reclama naspa cu mana mea povestind asta, dar asta e adevarul. In prima luna cand m-am mutat mancam saptamanal ciorba, si acum mananc in mare, dar o las pe sfarsitul saptamanii, atunci, in octombrie, mancam in fiecare joi ciorba. Da, joia era zi de ciorba, veneam de la facultate la 6-7 seara si mancam ciorba, acum mananc orice vad ca are mai multa carne joi. Da, e post, stiu, dar nu am cum sa imi iau mancare de post la pacheti si in plus nu mai pot tine postul...imi este foarte greu daca nu mananc carne si/sau ciocolata, imi scade destul de repede glicemia mai ales daca si invat

E oficial

Oficial, da, abia acum e oficial, stau in Bucuresti. 

Da, am viza de flotant, am adresa de capitala, si nu, nu va spun la ce camera stau, ma rog, aici vad ca ii zice apartament, dar nu, nu va spun asta, sau cel putin nu va spun aici, in privat da, si nici CNP'ul nu vreau sa vi-l spun. Da, e pana la vara, dar nu conteaza, se prelungeste la toamna.

Da, stiu, e stresant, dar imi place sa impart cu voi lucrurile astea. Pentru mine astea sunt lucruri noi si importante, stiu ca v-am mai spus, probabil o sa va mai spun pentru ca asta e adevarul. Si vreau sa va mai spun si ca m-am hotarat ca indiferent de cat de aglomerat am programul sa nu ma mai ascund in spatele lui si sa il folosesc ca o scuza, asa ca o sa revin aici cum eram candva, cand scriam des si scriam tot felul de tampenii. Da, si acum tot tampenii scriu, dar mai rar, insa o sa incerc sa imi revin si sa postez cat mai des, am inceput deja, dar se poate si mai bine, chiar se poate. Adica in 2012 s-a putut sa scriu 312 articole, in 2013 s-a putu sa scriu 253, anul asta pana acum, incluzand articolul asta am doar 104. Nu imi place, nu e bine. Da, mereu am bagat scuza ca am avut treaba, ca am avut bac si acum ca am avut partiale si cursuri pana tarziu, dar exista si noapte, exista si pauze, trebuie sa existe timp si pentru ceea ce imi place, nu? Adica mai mult pentru ceea ce imi place, pentru ca da, chiar imi place sa fiu aici, sa scriu si sa va citesc, asta este modul meu de a ma relaxa si de a ma descarca. Cand nu o sa am subiecte? Ca in majoritatea timpului? O sa scriu un articol exact ca asta, fara o tema concreta, dar cumva o sa scriu. 

Tot ce conteaza

A venit si momentul ala. Momentul cand sunt mos nicolae pentru prima data in camin. Da, asta e cu dus si intors, adica daca privesti material ma costa mult mai mult decat acasa sarbatorile, acasa erau daor 3 cadouri si pentru 2 puneam bani cu fratele meu, dar partea materiala pentru mine este undeva in planul secund, chiar daca uneori recunosc ca mi-ar face placere sa vad portofelul gros, dar in acelasi timp, nu pot sa il tin asa, la fel ca acum...m-am dus in magazine si am fost mos nicolae si putin asa si mos craciun, dar asta inca nu va spun ca e surpriza si lumea de pe aici mai intra ocazional pe blogul meu, si am facut asta fara sa ma intereseze pretul, a fost ceva gen: am vazut, mi-a placut, am luat in brate ca nu mai erau carucioare si m-am dus la casa. Sarbatorile in sine reprezinta bucuria de a darui, reprezinta magia momentelor petrecute alaturi de cei dragi, reprezinta frumusetea, reprezinta prietenia, familia, totul. De asta imi si plac atat de mult sarbatorile, de asta imi place iarna, ca tot nu intelege nimeni de ce imi place mie iarna 

Afara e frig, da, e foarte frig, dar cand ninge e si foarte frumos, si e un decor de poveste in care te poti plimba cu persoana iubita sau pur si simplu cu prietenii sau cu familia. Sarbatorile nu inseamna o grija in plus, nu inseamna “luna asta dau o gramada de bani pe decoratiuni, pe cadouri si pe sarbatori”, nu, chiar deloc, sarbatorile inseamna acel moment din an in care poti sa te relaxezi cu adevarat, poti sa te bucuri ca un copilas de doi ani cand cineva iti daruieste o ciocolata, pentru ca gestul conteaza, normal, nu spun ca iubita ta nu s-ar bucura daca i-ai luat niste margele pandora de exemplu, sau ca iubitul tau nu s-ar bucura cand daca ar primi ceasul pe care si-l dorea, dar nu ideea in sine este de a darui, nu conteaza darul cat coteaza gestul. Asta e deviza mea de sarbatori. 

Miercurea fara cuvinte(49)

Mai multe detalii gasiti la Carmen

Lapusneanu 2

Decembrie zici? Chiar decembrie e anul asta, zapada si tot tacamul. Oricat a incercat zapada sa ma ocoleasca nu a mai reusit, m-am dus dupa ea.

Cand eram acasa stiti ca mereu ma plangeam ca la Bucuresti ninge si la mine nu, anul asta a fost invers: a nins in Slobozia si la Bucuresti nu. Ieri am plecat acasa dupa zapada si m-am intors azi tot pe zapada, a nins pe autostrada, a nins in Bucuresti. Muhahaha...am mers pe principiul lui Alexandru Lapusneanu “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu”

Si ca tot e 1 Decembrie, chiar daca pe sfarsite, La multi romani de oriunde: