Sunt putin in dubii

Sunt putin in dubii pentru ca am observat si eu asta, sunt putin in dubii pentru ca mi’au mai spus asta persoane de’a lungul timpului, sunt putin in dubii pentru ca cineva mi’a spus din nou si astfel mi’am reamintit de subiect.

Pe blogul asta eu scriu numai aberatii, nu scriu despre politica, nu scriu despre ultimele stiri, mondene sau nu, nu scriu despre subiecte importante, nu fac recenzii de carti, nu sunt critic de film, nu folosesc un limbaj elevat pentru a ma exprima, ba chiar folosesc un limbaj extrem de colocvial si v’am mai spus o data ca asta este stilul meu, de a nu ma exprima prin figuri de stil si imagini artistice si etc etc etc. Dar totusi constat cu placere ca lumea ma citeste si asa. Intra aici si citeste aberatiile mele, multe chiar fara nicio logica la prima vedere, poate nici chiar la a n’spe vedere.

Si sa ajung si la ideea la care voiam sa ajung, nu? Initial ma citeau foarte putine persoane, persoane pe care le cunosteam, daca mai erau si altii nu mi’au lasat niciun semn pentru a’mi da seama de asta. Erau cativa prieteni, de aceiasi varsta cu mine, care intrau aici fie ca vedeau la status pe messenger linkul, fie ca’mi erau prieteni si o faceau ca un gest prietenesc desi nu le’am cerut eu direct acest lucru. Unii mai lasau si semne ca trec pe aici, altii imi spuneau in privat ca le’a placut sau ca nu le’a placut, ca am exagerat sau ca am pus punctul pe “i” . Apoi mi’am facut curaj si am inceput sa comentez pe alte bloguri si autorii blogurilor respective mi’au intors favoarea, unii mi’au devenit prieteni si ma citesc si in prezent din placere, altii au disparut si altii nu au veniti niciodata.

Stilul meu

Pentru a putea scrie pe un blog trebuie sa ai un limbaj elevat, sa folosesti numai neologisme si sa vorbesti numai prin figuri de stil descriind imagini artistice.

Simpla ta dorinta de a transpune in cuvinte gandurile eului interior sau problemele existentiale fizice nu este suficienta, este necesar sa pictezi un tablou sobru sau radiant, care sa exprime aceste trairi interioare sau exterioare ale fiintei tale pragmatice.

In cazul in care traiesti o drama emotionala este necesar sa’ti canalizezi energia si intraga fiinta catre locutiunile si expresiile adecvate ce o sa ofere substratul necesar dorintei tale de exprimare a refacerii cuplului adamic, a endogenezei primordiale.

Daca ceea doresti tu sa transpui reflecta un conflict, interior sau exterior, trebuie sa dezvolti prin folosirea multiplelor figuri de stil marul discordiei si sa analizezi atat de profund evenimentele astfel incat la finalul redactarii cititorul sa ramana profund marcat psihic.

Pe bune? Si cine m’ar mai citi pe mine (e vorba stric despre mine) daca as scrie in stilul de mai sus? Adica de ce as mai vrea sa am un blog daca pentru fiecare articol ar trebui sa ma gandesc ce structuri sa folosesc astfel incat sa fac un text pe baza caruia sa se faca o analiza mai profunda decat pe poeziile lui Eminescu? Sunt complet de alta parere…eu, repet EU, dupa cum foarte bine se observa ma exprim foarte colocvial…asta e stilul meu de a spune/scrie ceea ce simt, de a’mi exrpima punctul de vedere. Si nu, nu am un limbaj filozofic, nu vreau sa am un astfel de limbaj…ma bat destul cu el la liceu, in orele de romana…nu vreau sa scriu articole pe care voi sa trebuiasca sa le analizati cuvant cu cuvant, fraza cu fraza pentru a intelege ce am vrut sa spun…am un lucru in minte? Exact asa il zic aici..sa inteleaga toata lumea la ce ma refer nu sa fie de genul : “si prin structura xyxyxjfd a vrut sa exprime drama interioara ce se reflecta printr’o oboseala existentiala….” . Daca cineva este interesat de cunostintele mele in limba si literatura romana cu siguranta nu o sa gaseasca asta aici, il invit in privat, de preferat chiar fata in fata si sa discutam despre imaginatia(sau realitatea) lu’ Stefan Gheorghidiu, despre mintea bolnava a lui Ion, despre motivele romantice din operele lui Eminescu si asa mai departe.

Aici, aici, este locul meu…locul unde ma descarc, unde spun ceea ce gandesc ca si cum as vorbi cu cineva sau ca si cum as vorbi cu mine…si intr’o conversatie cu cineva, sau cu mine, nu folosesc cuvinte mari, nu folosesc neologisme, nu analizez de 10 ori un lucru inainte sa’l scriu…asta gandesc, asta spun.

Sunt intr’adevar blogurile mari, care au o nisa, un sector strict despre care vorbesc, cei care stiu ce fac…eu nu fac parte din ei…eu sunt un simplu nimeni care isi ocupa timpul liber, DE PLACERE, strict doar de placere pe blog.

Da, pot spune ca mi’am schimbat stilul de a ma exprima de cand scriu aici, dar asta dintr’un simplu motiv: cresc, ma schimb, unii spun ca ma maturizez…si mi’am schimbat modul de a vorbi si de a ma exprima in general, nu doar aici…aici se reflecta consectinta schimbarii mele in gandire si exprimare, desi sincer sunt destul de mici aceste schimbari…poate chiar neobservabile.