Pentru
a putea scrie pe un blog trebuie sa ai un limbaj elevat, sa folosesti numai
neologisme si sa vorbesti numai prin figuri de stil descriind imagini
artistice.
Simpla
ta dorinta de a transpune in cuvinte gandurile eului interior sau problemele existentiale
fizice nu este suficienta, este necesar sa pictezi un tablou sobru sau radiant,
care sa exprime aceste trairi interioare sau exterioare ale fiintei tale pragmatice.
In
cazul in care traiesti o drama emotionala este necesar sa’ti canalizezi energia
si intraga fiinta catre locutiunile si expresiile adecvate ce o sa ofere
substratul necesar dorintei tale de exprimare a refacerii cuplului adamic, a
endogenezei primordiale.
Daca
ceea doresti tu sa transpui reflecta un conflict, interior sau exterior,
trebuie sa dezvolti prin folosirea multiplelor figuri de stil marul discordiei
si sa analizezi atat de profund evenimentele astfel incat la finalul redactarii
cititorul sa ramana profund marcat psihic.
Pe
bune? Si cine m’ar mai citi pe mine (e vorba stric despre mine) daca as scrie
in stilul de mai sus? Adica de ce as mai vrea sa am un blog daca pentru fiecare
articol ar trebui sa ma gandesc ce structuri sa folosesc astfel incat sa fac un
text pe baza caruia sa se faca o analiza mai profunda decat pe poeziile lui
Eminescu? Sunt complet de alta parere…eu, repet EU, dupa cum foarte bine se
observa ma exprim foarte colocvial…asta e stilul meu de a spune/scrie ceea ce
simt, de a’mi exrpima punctul de vedere. Si nu, nu am un limbaj filozofic, nu
vreau sa am un astfel de limbaj…ma bat destul cu el la liceu, in orele de
romana…nu vreau sa scriu articole pe care voi sa trebuiasca sa le analizati
cuvant cu cuvant, fraza cu fraza pentru a intelege ce am vrut sa spun…am un
lucru in minte? Exact asa il zic aici..sa inteleaga toata lumea la ce ma refer
nu sa fie de genul : “si prin structura xyxyxjfd a vrut sa exprime drama
interioara ce se reflecta printr’o oboseala existentiala….” . Daca cineva este
interesat de cunostintele mele in limba si literatura romana cu siguranta nu o
sa gaseasca asta aici, il invit in privat, de preferat chiar fata in fata si sa
discutam despre imaginatia(sau realitatea) lu’ Stefan Gheorghidiu, despre
mintea bolnava a lui Ion, despre motivele romantice din operele lui Eminescu si
asa mai departe.
Aici,
aici, este locul meu…locul unde ma descarc, unde spun ceea ce gandesc ca si cum
as vorbi cu cineva sau ca si cum as vorbi cu mine…si intr’o conversatie cu
cineva, sau cu mine, nu folosesc cuvinte mari, nu folosesc neologisme, nu
analizez de 10 ori un lucru inainte sa’l scriu…asta gandesc, asta spun.
Sunt
intr’adevar blogurile mari, care au o nisa, un sector strict despre care
vorbesc, cei care stiu ce fac…eu nu fac parte din ei…eu sunt un simplu nimeni
care isi ocupa timpul liber, DE PLACERE, strict doar de placere pe blog.
Da,
pot spune ca mi’am schimbat stilul de a ma exprima de cand scriu aici, dar asta
dintr’un simplu motiv: cresc, ma schimb, unii spun ca ma maturizez…si mi’am
schimbat modul de a vorbi si de a ma exprima in general, nu doar aici…aici se
reflecta consectinta schimbarii mele in gandire si exprimare, desi sincer sunt
destul de mici aceste schimbari…poate chiar neobservabile.
