Moş Crăciun cu plete dalbe

Toata lumea spune ca e vara, ca e deja iulie, dar unii inca incearca sa readuca faza aia care a fost funny in martie cu “ce iarna frumoasa avem primavara asta”. Da, a fost funny atunci, adica era ok, chiar se potrivea, nu era vreme de zapada in martie, dar acum nu e asa funny sa spui “ce toamna frumoasa avem vara asta” de fiecare data cand ploua…adica se stie ca vara mai si ploua…de aici si celebra vorba “ploaie de vara”…nu e asa anormal sa ploua vara, nu? Deci nu prea are haz faza, dar unii inca exagereaza cu ea si la fiecare ploaie baga placa asta “ce toamna frumoasa avem vara asta”.

NU E FUNNY, nu merge, nu se potriveste, nu are acelasi haz pe care l’a avut in martie.

Dar nu despre asta voiam sa va povestesc defapt, am vrut sa va arat cum la mine, vecinii, inca il asteapta pe Mos Craciun sau spera sa redevina funny faza cu “ce iarna frumoasa avem vara asta”. De ce spun asta? Pentru ca la mine pe scara toata iarna nu am avut niciun ornament, nimic domle, nimic nimic. Dar pe la sfarsitu’ lu februarie apare o prostioara din aia gen coroana, imi scapa acum cum le zice. Am zis ok, e inca iarna, treaba lor. Au trecut 2-3 luni…nimic, aia e la locul ei…e deja iulie…aia e tot acolo.

Asa ca sa conculuzionez, la mine pe scara inca se astepata Craciunul/Anul Nou. Cum adica nu ma crezi? De ce nu m’ai crede? Doar stii ca nu vorbesc din amintiri si de fiecare data vin cu dovezi, uite domle poze care sa’ti dovedeasca:

La mine pe scara inca e atmosfera de iarna, ma intreb daca prin august pun in sfarsit si luminite, iar prin septembrie sa scoata si un bradut. Ar fi dragut, nu? 

La multi ani de 8Martie

1.Mama m-a invatat SA APRECIEZ O TREABA BINE FACUTA "Daca vreti sa va omorati intre voi, mergeti afara. De-abia am terminat de facut curat" 2.Mama m-a invatat ce e RELIGIA "Roaga-te sa iasa pata aia din covor" 3. Mama m-a invatat ce e LOGICA "Pentru ca asa am zis eu,de-aia" 4.Mama m-a invatat MAI MULTA LOGICA "Daca cazi de pe hinta siiti rupi gatul, nu te mai iau cu mine in oras" 5. Mama m-a invatat ce e IRONIA "Plangi in continuare, si o sa-ti dau eu motive pt care sa plangi" 6. Mama m-a invatat ce e CONTORSIONISMUL "Uita-te la murdaria de pe ceafa ta " 7. Mama m-a invatat ce e VREMEA "Camera ta arata de parca a trecut o tornada prin ea"

1 Martie

A venit si primavara...calendaristic cel putin..nu stiu cum e pe la voi...dar la mine inca mai este zapada, iar ghioceii n'au reusit sa iasa de sub nameti.
De 1 Martie am cautat si am gasit mai multe legende. Cea a martisorului si cea a babei Dochia.
Tradiţia asociază legenda cu Baba Dochia, o femeie care a trăit cu mulţi ani în urmă. Se spune că aceasta avea o fiică vitregă pe care nu o îndrăgea. Într-o zi de iarnă geroasă, Baba Dochia şi-a trimis fiica la râu să spele o haină foarte murdară, bătrâna sperând că tânăra nu va reuşi să-i scoată faţă. Pentru că nu reuşea să o spele, tânăra începu să plângă cu lacrimi amare. Şi cum încerca ea să frece haina murdară, a apărut un bărbat tânăr şi frumos pe nume Mărţişor care a întrebat-o de ce plânge. Fata i-a povestit tânărului ceea ce i se întâmplă, iar Mărţişor i-a spus ca posedă o putere magică şi i-a oferit acesteia o floare cu petale roş-albe şi a îndemnat-o să mai spele încă o dată veşmântul şi apoi să se ducă acasă. 

Când a ajuns fata acasa haina era albă ca si neaua. Batranei Dochia nu i-a venit să credă că haina era curată. Când a văzut însă floarea în părul fetei, Baba Dochia a întrebat-o: "De unde ai floare, căci este încă iarnă?". Văzând că tânăra nu răspunde, baba a plecat chiar ea pe munte să se convingă că a venit primăvara. Baba Dochia nu a uitat să-şi ia cu ea oile, dar şi nelipsitele 12 cojoace. Potrivit legendei, umblând cu oile prin pădure, baba torcea lână din furcă şi găsind o para (ban vechi, de origine turcească) i-a făcut o bortă, legând-o cu un fir de lână... De atunci a apărut obiceiul mărţişorului. Renunţând la cojoace unul câte unul, peste Dochia şi oile sale a venit iarna chiar când baba a crezut că este primăvară. Un ger năprasnic a făcut ca bătrâna şi oile sale să îngheţe, transformându-se, conform legendei, în stane de piatră. Rocile se pot observa şi astăzi pe muntele Ceahlău şi sunt o mărturie vie a acestui mit românesc.

si cea a viteazului Martisor


Odată, Soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintre oameni, inchizându-l într-o temniţă. Lumea se întristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndraznea să-l înfrunte pe zmeu, dar într-o zi, un tânăr voinic s-a hotarât să plece să salveze soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu şi să elibereze Soarele. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna şi iarna. A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri şi rănit, tânărul eliberă Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind şi bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când aceasta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până şi ultima picătura de sânge a flăcăului se scurse în zăpada imaculată.

De atunci, tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul rosu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii. 

Nu mai sarbatorim aceasta zi cum se facea "in timpurile de mult apuse"...acum este mai mult ceva comercial...o modalitate de a castiga/pierde bani...dar in esenta 1Martie...ramane 1Martie...ziua Martisorului:)

Jurnalul unui copil nenascut

5 ianuarie: Astazi începe viata mea. Parintii mei nu stiu înca acest lucru, sunt mai micuta decât semintele unui mar, dar totusi cuget si traiesc. Voi fi o fetita cu parul blond si cu ochii albastri. În mine sunt deja înscrise toate caracteristicele si trasaturile de mai târziu, chiar si faptul ca o sa iubesc florile.

19 ianuarie: Sunt unii care spun ca nu sunt o persoana reala, ca nu exist, ca doar mama mea exista. Dar eu totusi sunt o persoana reala, pentru ca ii aud, asa cum o farâmitura de pâine este tot pâine. Eu si mamica suntem doua persoane reale distincte si unice.

23 ianuarie: Astazi am deschis pentru prima oara gurita. Ei bine, cam peste un an pe fata mea se va asterne zâmbetul, si cu buzitele mele ii voi putea da tatalui meu un pupic pe obraz. Si mai târziu voi putea sa vorbesc... Si deja stiu ca primul meu cuvânt rostit cu drag va fi: MAMA.

25 ianuarie: Inima mea a început sa bata de astazi. Pâna la sfârsitul vietii, în orice clipa se va auzi usor ritmul ei. Dupa multi ani ea va obosi, se va opri si eu voi pleca din nou la Dumnezeu.

2 februarie: Cresc în fiecare zi câte putin. Mânutele si piciorusele mele au început sa se contureze din ce in ce mai clar. Dar va trebui sa mai astept mult timp pâna când ma vor ajuta sa ajung în bratele mamei, pâna când voi putea sa vin cu buchetelul de flori în mânute si sa-l îmbratisez pe tata.

12 februarie: La mâini au început sa-mi apara degetele grasute. Sunt grozav de caraghioase asa mici! Mamico cu manutele astea o sa te mangai, tot cu ele o sa ma joc cu jucariile si o sa fac multe nazdravanii care o sa te faca sa zambesti.

20 februarie: De-abia astazi medicul i-a spus mamei ca va avea un copil. Ce fericita trebuie sa fie! Te bucuri, mamico?

25 februarie: Cred ca mama si tata îmi cauta acum un nume, dar ei nici macar nu stiu ca sunt fetita. Eu as vrea sa ma cheme Maria, sper sa isi asculte sufletelul si sa imi puna numele pe care mi la harazit Dumnezeu. Sunt deja maricica acum.

10 martie: Mi-au aparut primele firisoare de par, moi si aurii. Ma întreb ce fel imi va impleti codite mamica mea.

13 martie: Vad cu ochisorii! In jurul meu sunt multe culori feerice, o parte din razele soarelui razbat de afara pana la mine, dar când mama ma va aduce pe lume vor fi numai raze de soare si flori colorate, dar mai mult decât orice as vrea sa ii vad pe mami si pe tati... Cum arati, mamico?

24 martie: Oare mamica poate auzi soapta inimii mele? Unii copii se nasc putin bolnavi, dar inimioara mea este puternica si sanatoasa. Bate mereu: bum-bum, bum-bum. O sa ai o fetita sanatoasa, vesela si frumoasa, mamico! Ai sa vezi!

28 martie: Astazi parintii mei m-au ucis. De ce mamico? de ce taticule? Doar va iubesc asa de mult ... si Dumnezeu m-a trimis la voi sa va fac fericiti. Voi astazi ati ratat o sansa spre fercire si nu stiti. Mamico sufletul meu s-a intristat si plange.