It's here!

Din cauza unor probleme tehnice, nu am avut net in regie pana acum o ora, articolul asta a venit putin intarziat, dar a venit. Ideea este ca anul asta eu beau de 3 ori de ziua mea, prima transa este bifata de aseara, a doua urmeaza diseara si ultima luni, dar nu am uitat de a 4-a care este la fel de extrem de importanta pentru mine: astazi, acum, aici, cu voi. Adica, hellloooo, normal ca bem vodka cu suc de mere si aici si anul asta. Toata lumea sa ia un pahar de sampanie 

Acum sa ne dam frumos pe vodka cu suc de mere

Nu e problema, cine nu vrea vodka cu suc de mere avem si alte forme de alcool, just pick one.

Si ca sa mearga totul frumos, parca merge si o felie de tort, nu?

Si acum sa o dau pe din alea cu maturitate si chestii? Bine, ce e drept m-am schimbat destul de mult fata de anul trecut pe vremea asta, dar astazi sunt acelasi copil mare care se bucura din absolut orice si uitati ce animal dragut am primit cu care sa dorm la camin[se face si perna]:

Da, nu am multi prieteni apropiati, dar ii ador pe cei pe care am chiar daca sunt incapatanati si nu asculta cand zic ca nu vreau cadouri pentru ca mi-au dat deja cele mai frumoase cadouri prin clipele petrecute impreuna, but i love them anyways. So...petrecerea continua, 3 zile si 3 nopti ca sa ma simt eu bine la 21 de ani, pot sa beau alcool legal in america, uhuuu.

Si pentru ca am zis ca astazi sunt din nou, toata ziua, fara exceptii, din nou acel copil mare : Happy Birthday to me

Still there, it's coming

In fiecare an ma bucur foarte tare si cu muuult timp inainte de faptul ca vine ziua mea. Da, dupa cum stiti sunt genul ala nebun de persoana care se bucura cand imbatraneste. De ce? Simplu: varsta este doar un numar, eu sunt in continuare un copil mare. Bine, ce e drept...m-am cam schimbat in ultimul  timp independent de vointa mea, nu doar in bine, adica m-am maturizat, i’m so fucking scared right now, really. Si nu ma refer ca m-am maturizat doar pentru ca am un job, nu, dar desigur, da, face parte din maturizarea mea. M-am maturizat adica am inceput sa gandesc altfel, percep lucrurile altfel, iau deciziile altfel. Si partea nasoala este ca nu doar ocazional, ci mereu am mentalitatea asta, adica da, inca sunt acel copil mare caruia ii place sa se alinte si sa fie rasfatat si sa glumeasca mult, dar asta o fac ocazional, adica pana cand si colega de camera a ajuns sa imi spuna intr-o seara cand am plecat dintr-un pub si ea voia sa mergem si in club “zici ca esti ai mei, dar si ei cred ca stateau mai mult in oras daca ieseau vineri seara chiar daca se duceau sambata la munca”. Ma gandesc la deciziile pe care le iau, adica ma gandesc la efectele deciziilor si actiunilor mele. Va vine sa credeti ca inca vorbesc despre mine aici? In fine, lasand asta, lucrez la procesul meu de ‘dematurizare’, sper sa il si finalizez la un moment dat. Defapt nu m-am exprimat bine, lucrez la a redeveni copilul ala care se bucura din absolut orice si lua decizii spontane si ilogice doar pentru ca asa considera pe moment, si sa fiu persoana matura la munca si in situatiile care cer asta.

Ideea este ca acum 3 ani am postat un articol foarte funny, da, inca mi se pare funny discutia mea cu A. de atunci, in care spuneam ca eu si la 70 de ani o sa beau vodka cu suc de mere. Ghiciti ce, acum 3 ani cand am scris acel articol urma sa fac 18 ani, adica sa pot bea legal alcool, anul asta o sa pot bea alcool legal si in America, daca o sa ajung vreodata acolo.

Da, e mai naspa acum, adica sambata, pe 30, am examen, e sesiune, eu sunt o persoana stresata si fara chef de socializare mai mult de 5 minute, cu mintea in toate partile si cu gandul la o mie de lucruri, si nu in sensul bun, in sensul ala matur de am zis mai sus ca am inceput sa gandesc. Dar un lucru nu s-a schimbat de atunci: inca ma bucur ca e ziua mea si inca ma mandresc cu varsta pe care o implinesc, o consider o realizare ca am ajuns pana aici si normal, o sa beau vodka cu suc de mere de ziua mea ca altfel nu se poate, nu? Da, o sa beau in camera, dar o sa beau, un pahar ca dupa rup patul in 5 dat fiind ca am examen dimineata la 9, dar daca nu beau vodka cu suc de mere nu a fost ziua si punct. Si ziua mea o sa fie, ca e in fiecare an si o sa tot fie, sper, adica macar pana la 70 de ani ca sa pot sa beau cu A. in continuare vodka cu suc de mere, dupa...Dumnezeu cu mila, daca ating 70 de ani o sa fiu o persoana mai mult decat multumita cu anii pe care i-am trait.     

Si cam atat, pana una alta eu ma intorc la invatatul meu[ da, o sa povestesc despre sesiunea asta cand se termina, mult mai nasoala decat anul trecut] si astept, trist este ca nu cu acelasi entuziasm ca in anii trecuti, adica examenele astea mi-au cam redus orice stare de fericire si de socializare, dar inca exista, inca imi apare un zambet idiot pe fata cand ma gandesc ca vine ziua mea si da, astept sa imbatranesc, chiar daca stiu ca o sa fie o zi ca oricare alta, dar pentru mine, in mine, o sa fie o zi speciala. O sa revin atunci, ca in fiecare an, sa va servesc si pe voi cu tort si, normal, vodka cu suc de mere verzi, da, neaparat mere verzi.    

Atmosfera generala

Am intrat pe modul ‘creativ-scriitoresc-boschetaresc’, stau intre 4 pereti cu draperiile trase, singura sursa de iluminare din incapere este lumina de la aeroterma, o lumina calda si usor relaxanta care te indeamna sa dormi, sticlele de bere si alte forme de alcool tin loc de podea si de scaun uneori, mirosul predominant din camera este de aer inchis si de tutun, iar in jurul meu este mai mult fum de tutun decat aer, daca deschizi usa si vrei sa intri in ‘vaguna’ mea pe moment o sa ai impresia ca ai intrat intr-o camera de afumat. Desi este o liniste mormantala in camera si nici o alta forma de viata in afara de microsistemele formate in sticlele de alcool si prin mucurile de tigara pomenite mai sus si de mine, dar la mine uneori am dubii daca mai sunt sau nu o forma de viata, stau cu castile imense pe urechi si ascult o muzica sobra si dubioasa care imi accentueaza starea de delir si de apasare sufleteasca, de incompetenta si incapabilitate de evoluare, si cu un laptop jumatate nefunctional si cu o cantitate de alcool pe si in el mai mare decat tot ce a ramas adunat in sticlele din jurul meu si mai mult scrum de tutun decat este in scrumiera care este acum, doar de decor, langa mine pe biroul care nu ti-ai fi dat niciodata seama ca este acolo fiind acoperit in intregime de sticle, resturi de shaorma si mucuri de tigara. Dar cu toate astea laptopul inca merge, probabil ii place si lui, sau doar s-a acomodat la conditiile existente. Ma uit de 3 zile la o foaie goala de word pe un ecran de laptop care palpaie parca doar sa ma ameteasca pe mine mai tare. Uneori mai apar cateva litere negre pe foaia asta alba, dar cu o viteza de n ori mai mare decat cea cu care au aparut si dispar ca si cand nu ar fi existat niciodata acolo, si raman din nou, in aceiasi atmosfera, cu aceiasi melodie dubioasa pe fundal, in casti, si cu mainile tremurande pe tastatura si cu foaia alba in fata. Trantesc clapeta laptopului si imi mai aprind o tigara in timp ce desfac o alta sticla de alcool in asteptarea inspiratiei de parca de asta ar depinde intreaga mea existenta, dar nu vine, nu a venit nici ieri, nici saptamana trecuta, nici luna trecuta, nici astazi, cel mai probabil nici maine, nici saptamana viitoare si nici luna viitoare. Mai aprind o tigara imediat dupa ce o sting pe precedenta si termin alcoolul ce a mai ramas in sticla deschisa acum 5 minute, si o tin asa in continuare pana cand, la un moment dat, acum, maine, luna viitoare, anul viitor, inspiratia o sa isi aminteasca de mine si o sa ma viziteze.

Mda, si cam asta se intampla cu mintea mea obosita de invatat, dat fiind ca este sesiune. Tot textul de mai sus este pura fixiune nascuta de mintea mea aberanta si din nou, obosita, dupa ce a vazut urmatoarea poza pe un grup de facebook din regie: 

Am constientizat ca a trecut aproape o luna si eu nu am postat nimic anul asta si parca nu e ok, chiar deloc si cum nici inspiratie nu am de ceva interesant si nici eu nu am facut nimic interesant cu viata mea pana acum ca sa merite povestit am zis sa o dau putin pe fictiune ca si asa pana acum nu am avut nici un articol de genul. Oh da, si este si un fel de articol de “nu, inca nu am murit, i’m still here”