Goodbye summer

A venit si ultima zi de vara si cred ca este primul an in care ma bucur ca vine toamna. Dupa cum sitti vara asta a fost destul de urata pentru mine, mult stres, durere, pierderi, dezamagiri, resemnari si cu un nod permanent in gad noi planuri de viitor, dar mai ales noi sperante, noi obiective principale de atins cu orice pret. Dar sa trecem peste capitolul asta pentru ca m-am resemnat cu el, sunt ok.

Cand am vrut sa scriu articolul asta am crezu ca as avea mai multe de spus despre vara mea, dar realizez ca vara mea a inseamna doar luna august defapt, in iunie si iulie am stat cu stresul dupa mine si in prima parte a lunii august eram cu moralul la pamant, o dezamagire constanta ma bantuia, dar am trecut peste ea si m-am bucurat cat am putut si de ultima luna de vara. Am ajuns si la mare anul asta 2-3 zile si a fost destul de ok, am iesit in oras, m-am simtit bine, m-am distrat...se poate spune ca a fost totusi o luna destul de ok, dar cam asta a fost toata vara mea...nu am nimic cu care sa ma mandresc, nu am nimic sa povestesc, asta a fost tot...

Toamna, te rog sa fi mai buna decat vara asta!

Challengel-uri idioate

Internetul mi se pare locul tuturor posibilatilor, zau. Mi se pare ca aici poti gasi absolut orice, iar redusilor mintal li se deschid portile laaarg. De ce spun asta? Sunt zeci de motive pentru care spun asta, dar o sa ma reduc doar la provocarile idioate care iau amploare pe youtube si facebook implicit. Hai sa nu includ si ice bucket challenge pentru ca sa spunem ca scopul este nobil desi unii uita de scopul initial si doar isi toarna apa in cap ca idiotii. Sa ne luam de fire challenge. Asta mi se pare cea mai mare idiotenie posibila...cum sa faci asa ceva de buna voie, de plictiseala? Provocarea asta include sa torni pe tine o substanta cat mai inflamabila si apoi sa iti dai foc...

Si mai sunt si aia cu cola+mentos....sa mai comentez si de astia? Hai sa las dor un video si cu ei...

A is back

A. de foarte mult timp imi tot spune ca nu am mai scris nimic despre ea de mult...si cam are dreptate. Hai sa remediem asta. Nu prea imi vine in minte nimic ca si noutate asa ca unii dintre voi, cei care ma aveti la prieteni pe facebook o sa recunoasteti imaginea, dar o sa aflati si povestea din spatele ei.

Urma ziua mamei mele si eu voiam sa ii fac o surpriza, impreuna cu fratele meu i-am cumparat un aranjament de flori si trebuia sa il ascundem ca eu sa i-l dau la miezul noptii, problema era unde sa il tin pana atunci sa nu il vada, m-am gandit la A. asa ca i-am dat mesaj sa o intreb daca ma poate ajuta cu o combinatie in ziua urmatoare...schimbul de mesaje a decurs asa:

Si ei bine, cum am spus si pe facebook cand am pus imaginea....”asta inseamna prietenie pentru mine”. Asa ca A. ai ajuns din nou si pe blog si acum toata lumea stie cine ma ajuta in treburile murdare muhahahaha!

Miercurea fara cuvinte(35)

Mai multe gasiti la Carmen

Unde dai si unde crapa

Cand m-am consolat definitiv cu gandul ca sunt oficial un viitor inginer, dar momentan sunt doar un student la energetica...am zis sa dau si eu like paginii de facebook a facultatii, a universitatii dadusem de mult. Foarte tare mi s-au parut sugestiile oferite. Cei care nu au facebook, stiu ca mai sunt si persoane care nu vor sa fie prinse in aceasta nebunie numita “facebook”, cand dai like unei pagini ti se ofera sugestii pentru alte pagini care par a fi in legatura cu cea careia i-ai dat like initial. Sa va arat acum ce mi-a aparut mie la sugestii:

Da, descriierile sunt buna...eu dau like paginii unei facultati, iar facebookul imi sugereaza sa apreciez si doua cluburi din zona si anume, dupa cum se observa din imagine “kulturhaus” si “one” . Unele persoane mi-au spus cand le-am aratat si lor imaginea ca “se mai uita si la om cand dau sugestiile”...poate facebook m-a vazut o persoana mai nesociabila si neintegrabila si s-a gandit sa nu ma lase sa imi bat capul cu facultatea asta cum am in plan cel putin in primul an si sa ma trimita sa ma distre...sa-l ascult...sa nu-l ascult...sunt in dubii, sincer...inca nu i-am urmat sfatul, nu am dat like si cluburilor sugerate.  

Creierul=un mister

Anumite functii ale creierului mi se par extrem de dubioase, spre exemplu creierul meu memoreaza versurile melodiilor care nu imi plac. Da, de nicaieri incepe sa-mi sune in minte melodia “vara mea” a lui Nicole Cherry, melodie extrem de redusa din punctul meu de vedere..adica e ok ca si ritm, dar versurile mi se par cam mediocre si fara sens....dar de nicaieri si fara sa vreau incepe sa imi sune in minte “asta e vara mea/ne dam la rochita si sanda”. Acum nu inseamna ca nimanui nu ii place melodia, sunt multi care o apreciaza...si sincer si eu ca ritm si melodie, versurile strica tot, insa. Spre exemplu : “Are 40 de grade, deși nu e bolnavă” whaaat? Sau altul: “Sper să ajungă mai repede/Acum că s-au copt cireșele” din nou whaaat? Care e logica? Sau alta si mai si “Dar n-are timp vara să vină primăvara/Stă puțin că vine toamna, nu pleca!” asta e un mare what the fuck? Si nu mai continui ca as ajunge sa pun versurile integral aici. Da, mi se pare o melodie mediocra, fara sens si totusi mi-a ramas intiparita in minte dupa ce am ascultat-o de cateva ori involuntar, voluntar am ascultat-o prima data. Parca si parodia facuta de cei de la Zu suna mai bine, evident, nu spun ca e geniala nici aia, dar suna mai bine parodia decat melodia in sine, din nou, termenul de comparatie sunt versurile

Daca nu eu atunci cine?

Cine nu mai scrie la 2 tastaturi? Cine? Cine? EU!!!! Nu stiti la ce ma refer? Hai ca dau putin inapoi. Intr-un articol mai vechi, asta in care faceam o sinteza a bacului, am inceput prin a spune asta (da, o sa dau copy-paste sa nu ma injurati ca vreau sa va fac sa treceti pe la articolele mele mai vechi): “O  sa incep articolul asta cu o precizare: tastatura mea are o mica problmea si 3 taste merg cam nasol sau deloc. Adica daca vreau sa scriu litera “l” trebuie sa apas foarte tare pe tasta respectiva…daca vreau sa scriu “d” trebuie sa apas si pe “l” si pe “d”, iar tasta “f” a cedat complet si ma plimb cu “ctrl+v(paste)” dupa mine cand am nevoie de ea. O sa corectez articolul inainte de publicare, dar pentru orice eventualitate am vrut sa precizez treaba asta in caz ca o sa vedti ld sau dl in loc de “d” sau lipsa…”

Da, ma enervam prea tare facand treaba asta si am mai adaugat o tastatura la calculator…si cand voiam sa scriu un articol sau sa vorbesc cu cineva pe chat trebuia sa foloses tastatura aia care se auzea pana la parter(si eu stau la etajul doi) cand scriam ceva si pe cealalta, aia defecta, dar fara fir, o foloseam doar cand ma uitam la filme sau voiam sa caut chesti mici si scurte pe google/youtube.

Si acum revenim la afirmatia de la inceputul articolului: Cine nu mai scrie la 2 tastaturi? Cine? Cine?

EU!!!  Da, tastatura noua, laptop nou, materie prima noua pentru viitorul inginer din mine pentru ca da, sunt un viitor inginer. Stiu ca nu am apucat sa spun asta aici asa ca specific acum pentru cei care nu ma au la prieteni pe facebook: Oficial sunt student la Universitatea Politehnica din Bucuresti la Facultatea de Energetica la buget…deci sunt un viitor inginer…desigur, daca ne luam dupa imnul politehnicii, pe care il aveti mai jos putin, o sa fiu un inginer peste aproximativ 9 ani…pentru ca “primi 7 ani sunt grei pana treci in anul 3”, dar sper sa nu fie cazul si sa ma pot numi inginer peste 4 ani si peste 6 masterant si de ce nu peste 8 chiar doctor.  

La patru ace

In mai multe articole am recunoscut ca ador accentele, nu conteaza ca e accent moldovenesc sau ardelean…e ok chiar si accentul american sau italienesc, pur si simplu daca ai accent, de orice natura, deja m-ai captivat. Daaar astazi va mai marturisesc ceva care ma captiveaza: barbatii la costum. Pur si simplu ador un barbat la cravata sau in uniforma de politie… care da, automat implica o cravata. De ce va spun asta acum? Pentru ca recent am realizat ca pentru un barbat nu e atat de simplu sa isi gaseasca un costum precum crdeam. Serios, mereu mi se parea o nedreptate ca femeile sa caute ore in sir o rochie si tot sa nu gaseasca ce isi dorea sau sa nu gaseasca apoi pantofi care sa se potriveasca si barbatii sa poarte un costum si gata. Ei bine, saptamana trecuta pritenul meu a avut un eveniment foarte important la care automat se cerea o tinuta eleganta, la patru ace cum imi place mie sa spun, asa ca am mers cu el la cumparaturi… ei bine, asta a fost momentul in care am realizat ca si ei cauta la fel de mult ca noi, ca nu toate costumele sunt la fel si ca exista o tona de modele desi par aproape identice. Dar stiti ce m-a amuzat cel mai tare? Si ei sau cel putin el, hai sa nu generalizez, dar si el are aceiasi problema ca majoritatea fetelor: pantofii. Da, am mers prin o gramada de magazine care aveau afise imense sau nu cu: pantofi barbati si cred ca a probat aproape o suta de perechi in zadar. Si eu care pana atunci ma gandeam ca fetelor le ia mult sa isi aleaga o pereche de pantofi, se pare ca m-am inselat… sau poate el e un caz mai special, dar ma indoiesc. Si cand eram pe punctul de a abandona si de a pleca acasa cu ideea “sper sa se potriveasca cei de la costumul celalalt” am vazut un magazin pe care il ratasem, unul retras, dar cu postere pe toate geamurile : pantofi negri barbati. Ne-am spus ca oricum nu poate fi mai rau decat este deja si ca merita sa mai incercam un ultim magazin si din fericire acolo am gasit o pereche care sa-i placa. Asa ca misiune indeplinita, prietenul meu s-a ales cu un costum complet, cu cravata cum imi place mie si cu pantofi negri care sa se asorteze cu cravata lui slim.