Mica-mica, dar...

Mica-mica, dar mare. Va era dor de flocosenia mea mica? Ehheehehe nu mai e asa mica…a crescut. Sa va arat cum rade de mine. Initial ne jucam cum facem de obicei, adica eu stau jos si ea sare la mine in brate si ne jucam . De data asta avea puse toate jucariile intr’un loc, ea le’a strans acolo, si am gasit acolo un “copan” de cauciuc care face galagie cand il apesi si cand am luat’o ii era frica de el pentru ca era aproape cat ea copanul ala si acum…acum n’are niciun stres. Ei si m’am gandit sa ma joc cu ea sa o fac sa maraie putin, sa o las sa’l muste si apoi eu sa incerc sa i’l fur…nu a fost cazul ca mi’l dadea singura sa ma joc cu el nu trebuia sa’l trag eu…si m’am gandit…oare face aport? Si l’am aruncat…mi’l aduce inapoi…repet faza de muulte ori si dupa o las in pace…o iau iar in brate, defapt ma asez jos si ea sare singura imediat la mine in brate, si ne jucam acolo in voie pana o vad pe mama ca vine, ii arat si ei cum face flocosenia asta mica aport…mai stam putin si ma gandesc sa o si filmez, deja se cam plictisise de faza si initial o sa vedeti cum ma cam sictireste, dar la final imi da maxim cu faza aia…spuneti voi ca nu e asa:

Mi’a dat maxim, nu? Adica a fost ceva de genul “ da’ lasa jucaria asta odata, nu o mai arunca si joaca’te cu mine!!! ”

Dar e flocosenia mea mica, bine a crescut si ea putin ca nah, doar nu ramanea cat palma mea nu? Dar tot flocosenia mea mica e maaa