Happy Weekend - editia 25

E weekend…clar trebuie sa fie HappyWeekend, asa ca am sa va explic logica in conducerea unei masini…in cazul pipetelor

1) Fii sigura pe tine - in afara de tine, toti participantii la trafic sunt niste idioti care au luat permisul pe ochi frumosi. Lucrul acesta trebuie sa il repeti inainte de a te urca la volan. De cel putin 3 ori.

2) Pornirea - te-ai urcat la volan. Urmeaza un ritual pe care este indicat sa il repeti de fiecare data.

- Scaunele oricarui automobil au, din punctul tau de vedere, intentia de a se da inapoi singure de fiecare data cand cobori din autoturism. Trage scaunul cat mai in fata, cat sa poti atinge volanul cu barbia si tetiera cu ceafa in acelasi timp;

- Nu purta centura de siguranta!!! Sifoneaza rochita;

- Asigura-te ca ai oglinda. In poseta;

- Baga cheia in contact si roteste in pozitia D, direct. Nu este indicat sa tii piciorul pe ambreiaj sau sa ai autoturismul scos din viteza. Ai trecut prin pozitia M, incearca sa o nimeresti si asteapta sa se stinga unele beculete. Asa. Acum, piciorul pe ambreiaj, scoate masina din viteza, apasa frana si roteste cheia pana la capat. Motorul a pornit!

3) Iesirea din parcare - aminteste-ti ce am vorbit la punctul 1). Repeta de inca doua ori in minte.

- Accelereaza usor, pana pe la 5000 rot/min, da drumul brusc la ambreiaj. Accelereaza in continuare. Ai pornit!!!

- Nu te uita in oglinzi, vireaza brusc si accelereaza in continuare. Cu cat pleci mai repede, cu atat sunt sanse mai mici sa se intample ceva;

- Te claxoneaza un idiot care nu stie de "prioritatea femeii care iese din parcare"? Arata-i degetul mijlociu si bolboroseste ceva inspre el. Poti spune orice, cat timp pare ca spui ceva rau. Exemplu: "Multe cuie, ursu-i mosul baltii, mulgi bascula";

- Cu toate ca ai iesit deja pe drum, iti amintesti ca ai uitat sa semnalizezi. Semnalizeaza acum, scurt. Intentia conteaza.

Noroc? O sa am nevoie

M’am trezit cu chef de treaba, dupa ce am injurat tantarii aia nesuferiti toata noaptea, abia la 4 si ceva m’au lasat sa adorm, am facut un dus, am baut cafeaua si am mai citit niste tampenii de stiri pe site’ul unui program tv, m’am imbracat frumos, mi’am aranjat freaza ciufulita cu breton stramb sa arate cat mai ok, mi’am scos la imprimanta CV’ul in multe exemplare, le’am bagat intr’un dosar si dosarul intr’o mapa, telefonul in buzunar, portofelul cu acte in celalalt buzunar, cheile si ele intr’un buzunar, m’am incaltat, mi’am bagat castile in urechi si am plecat.

Am plecat in cautarea unui loc de munca pe vara…macar 2 luni sa lucrez si eu, nu? Nu mi’e frica de program, nu’mi e frica de trezit devreme si culcat tarziu, fac asta tot anul in timpul liceului, nu? Nu mi’e frica de persoane peste care o sa dau, nu mi’e frica de munca. Vreau sa vad cum e sa muncesti cu program fix, zi de zi. Si da, am nevoie de bani… Am 18 ani, e vara, vreau si eu sa ies in oras, vreau si eu petreceri, vreau si eu mare, munte, plecari neprogramate, vreau si eu aia si aia si aia, chiar si cealalta. Chestii obisnuite stiu, dar pentru chestiile astea obisnuite am nevoie de bani, bani pe care nu’i am…asa ca…singura solutie: sa facem niste bani, nu?

Urati’mi succes, presimt ca o sa am nevoie. Am plecat in vanatoarea unui job astazi! 

Miercurea fara cuvinte(26)

Si totul a plecat de la Carmen

A meritat?

Uite ca am reusit sa postez si asta, de 2 saptamani ma tot chinui sa invat 3 programe de editat video si audio, dar intr'un final a iesit. Nu am dublat chiar tot, desi trebuia pe alocuri sa repet pentru ca m'am incurcat si asa mai departe, dar asa pare mai autentic, nu? Nu este la nivel pro, nu asta a fost scopul meu, din punctul meu de vedere a iesit destul de ok.



Si avem asa LINK
Si pomelnic Elly, Vienela, Minnie, Alina,  CLM, Mona, Denisa, Andreia, Alyz, AndreeaTincu, Anastasia, Lucian, Ciprian, Diana, Ioana, Luiza, Emil, Teodora Elena

Zici tu?

Ce te face sa crezi ca daca vorbesti langa mine ca sunt adolescent si nu stiu ce e ala respect pentru ca am casti in urechi si ochelari de soare la ochi o sa’ti las scaunul meu? Parca numai asa de chestie mi’as intinde putin cracii pe culoar.

Am intrat prea brusc in subiect? Atunci sa detaliez putin…astazi dupa ce am fost sa’mi iau premiu ca in sfarsit s’a terminat scoala am plecat putin la tara, m’am dus si m’am intors dupa o ora, n’am stat, dar am fost cu autobuzul. Si pentru ca mie imi place punctualitatea am ajuns mai devreme si in mod normal m’am dus sa’mi ocup scaun, nu?Afara, la umbra, stateau o gramada de “doamne bine” . Foarte bine, ce treaba am eu cu ele? Niciuna. Imi las sacosa pe scaun si ma duc sa’mi iau o sticla de apa si dupa mai raman putin jos cu mama. Ma uit pe geam si vad cum o tanara pipita domnisoara se tot rezeama de scaunul pe care il ocupasem eu si isi si pune sacosa pe el…ok, o mai las, poate vede ca e ocupat. Nu vede…se apropie ora sa plece autobuzul asa ca ma duc pe scaun pentru ca am zis “mai bine stau 5 minute in aerul ala sufocant decat sa raman pe afara ca nu mai pot sa urc” . Si ma duc frumos, ma uit la sacosa de pe scaunul meu, ma uit la pipita domnisoara si ii fac semn, nimic, tusesc, nimic, “ma scuzati”, nimic, “alooo”, nimic, “nu va suparati, dar va luati o data sacosa aia de pe scaunul meu sa pot sa stau jos?” , se uita la mine sictirit si o ia. Buuuun…dupa se rezeama alta de scaunul meu, dupa ce ma asezasem, oke, e aglomerat, nu zic nimic, imi bag castile in urechi, imi pun ochelarii de soare la ochi pentru ca batea soarele foarte tare pe parte pe care ma asezasem si imi vad de treaba mea. Ce e drept, ascult muzica tare in casti, nu aud prea multe din jurul meu, in mare parte nu aud deloc, dar se mai si schimba melodiile alea, mai au si ele parti din alea “plangacioase”, lente, si fix atunci aud de la una din stimabilele “doamne bine” care au stat pana aproape a plecat autobuzul afara, la umbra, ceva de genul “e adolescent ce sa’i ceri?” Opaaa…si se uita la mine, punem discret pauza, fara sa se observe, si ascultam in continuare “Adolescentii de astazi nu mai stiu ce e ala respect. Toata ziua sunt cu casti in urechi si cu ochelari de soare la ochi”…M’am uitat sictirit la ea, o doamna de aproximativ 40 ani, imbracata intr’o rochie foarte colorata si inflorata, si nu, nu era si ea bronzata sa zici ca nah “asa e traditia”, cu ochelari de soare pe cap, cu o poseta cat un sac si machiata strident. Mi’am dat din nou drumul la muzica si m’am si intins putin, mi’am intins picioarele in fata, sub scaunul din fata mea, dar parca numai asa de chestie mi’as fi intins picioarele pe culoar, pe langa ea. Acum o sa’mi sariti in cap…ca are dreptate tanti aia, ca am 18 ani, sunt la varsta adolescentei si nu am habar ce e ala respect. Nu e asa, stiu ce e ala respect, dar in situati ca asta nu ma ridic de pe scaun nici daca vi sa ma iei pe sus. Adica tu imi ti mie, sau le vorbesti altora din jurul tau despre mine ca port ochelari de soare cand si tu ii ai pe cap, esti imbracata si machiata ca una de 20 ani care a fost tinuta din scurt si a vazut pentru prima data in viata ei machiajul si magazinul de haine. Si in plus mai si comentezi sa’ti las scaunul meu…NU!!! Eu nu ofer locul meu unor astfel de persoane niciodata!!! Daca vreau sa’l ofer, il ofer pentru ca vreau eu si pentru ca asa consider, consider ca are nevoie persoana respectiva. Dar “doamna bine” clar nu avea nevoie…poate doar ca era prea la inaltime si era mai cald acolo sus si incepea sa’i curga machiajul…uite ca la asta nu m’am gandit pe loc ca poate asa luam in considerare sa’i las scaunul…ca doar era caz de forta majora, nu?

Oooh si sa mai spun si ca tipa care s’a rezemat de scaunul meu dupa ce m’am asezat a ajuns sa se rezeme mai mult de mine decat de scaun? Pe bune ca’mi venea sa’i spun “nu vrei intai sa iesim in oras macar o data si dupa sa trecem la pipaiele din astea?” . Tot drumul s’a frecat cu dosul, sa nu’i spun altfel, de umarul si de mana mea de zici ca era bara…trageam mana mai asa, ramanea pe umar, umarul nu aveam unde sa’l mai trag, poate doar sa sparg geamul si sa ies putin afara din masina.

Atat de tare imi place sa merg cu autobuzul vara…

Oh, si da, stiu ca toata saptamana am lipsit total, dar in curand o sa vedeti rezultatele, pentru ca m’am concentrate foarte tare pe un singur lucru pe care vreau sa’l fac curand si vreau sa’l fac bine, e legat de blog, dar pentru treaba asta am nevoie de inca o persoana si trebuie sa o prind libera intr’o dupa’amiaza, am nevoie sa invat sa lucrez cu 2 programe total noi pentru mine dintr’un domeniu complet necunoscut mie, si doar stiti ca eu sunt cu piticul pe creieras si nu citesc tutoriale si alte prosti, apas toate butoanele pana imi dau seama ce fac si dupa le combin cum vreau eu. Mi’am notat cateva subiecte despre care am vrut sa scriu saptamana asta, dar nu am avut timp, m’am axat doar pe cele 2 programe, dar promit ca o sa’mi revin…dupa ce fac treaba asta, deci, probabil o sa mai lipsesc putin, poate nu chiar asa total, nu stiu, dar stiu ca vreau sa fac bine ce am in minte si sper ca o sa va placa atunci pentru ca nu aveti idee cat am muncit pana acum pentru el si cat mai e de munca.

Fire sociabila

Cand esti blogger, in special la inceput, te gandesti foarte mult la trafic, la promovare. Dar la asta se gandesc si cei mai “vechi” in domeniu. De exemplu v’am spus in nenumarate randuri ca eu am stat jumatate de an in anonimat si nu stia mai nimeni de existenta blogului meu si de aceea inca ma consider un blog micut, dar acceptabil pentru restul lumii si mai mult decat perfect pentru mine, dar evident o parte din mine isi doreste promovare, motiv pentru care m’am inscris in portalul Bloguri-WordPress.ro in categoria Social Media. De ce categoria asta? Portalul ofera 5 categori si dintre ele aceasta ma reprezinta cel mai bine, pentru ca sunt (consider eu) o fire sociabila  si aici m’as incadra cel mai bine.

Portalul imi ofera sansa de a obtine promovarea pe care o doresc si in acelasi timp imi mai ofera ocazia de a intalni noi persoane, la fel de sociabile ca mine, si prin asta ma refer la categoria in care m’am inscris si eu, social media, dar si din alte domenii, celelalte 4 categori.  

Concentratie maxima

Cand n’ai profesor si faci ce’ti trece tie prin cap e cam greu sa inveti un program de la 0, nu? Cel putin pentru mine e, si normal ca nu, nu ma uit pe youtube la tutoriale, nu citesc tutoriale pe google ca doar eu sunt eu si trebuie sa’i dau cumva de cap. Da, mi s’a mai spus ca sunt o fire a naibi de incapatanata…si ce e drept, nu pot sa neg.

Si uite asa…eu de vreo 2 zile…bine una si putin, incerc sa invat sa lucrez cu un program de editat video…sper sa merita tot efortul asta si sper sa reusesc sa ma descurc cu el. Daca ma vedeti…cu n’spe mii de foldere deschise, cu 3 programe care’mi convertesc/taie/redimensioneaza videouri, 2 documnte word, 1 notepad cu n’spe mii de siteuri de unde as putea sa descarc cumva o alta versiune a programului si eventual si un keygen (serial/licenta) , cu castile cand pe urechi, cand pe cap, cand pe gat, cand jumate-jumate si cu o concentratie de a intrat mama la mine in camera de cel putin 5 ori si eu nu am observat si nu am auzit nimic din ce a spus, chiar daca nu aveam in momentul ala castile pe urechi.

Si da, pana acum, nu am rezolvat nimic. Sunt varza, stiu si eu asta!!!! Am invatat sa fac niste chestii, nu sunt chiar tot la 0, dar mai trebuie sa lucrez muuuult pana sa’mi iasa si mie un filmulet calumea.

Cine ma pune sa fac asta? Dracu stie…mi s’a pus mie pata pe crbl sa invat sa lucrez cu un program de editat video sa pot sa’mi editez mai tarziu un video. Si doar stiti ca daca mi se pune pata pe crbl sau incepe piticu sa’mi danseze pe creieras nu mai poti sa ma faci sa ma razgandesc si o tin pe a mea pana la final. Asa si cu asta…vad ca nu prea’mi iesi si ar cam fi necesar sa ma uit si eu la niste tutoriale, dar nu domle, pata asta de pe crbl s’a vorbit cu piticul de pe creieras si nu vor sa ma lase deloc…sa stau si sa ma enervez in continuu ca nu’mi iese cum vreau eu pana cand reusesc sa fac ce am in minte, sau macar pe aproape.

Ohh si sa va mai spun ca in timp ce ma concentram aici mi’a sunat telefonul de 4 ori consecutiv si eu nu am realziat? Hai sa va spun. Eram in momentele alea de concentratie maxima, messul il aveam inchis, muzica oprita, facebookul inchis, nu aveam nicio legatura cu mediul online , telefonul nu era pe vibratii, era pe normal, si in momentele alea fixatia mea de a controla telefonul din 15 in 15 minute doar ca sa’l deblochez si apoi sa’l blochez disparate complet, nu mai am nicio treaba cu nimic cand ma concentrez la maxim. Si la un moment dat, imi amintesc ca am niste poze si un filmulet in telefon pe care nu le’am descarcat si pe care as putea sa incerc sa le folosesc si iau repede telefonul si il conectez la calculator. Cand il conectez trebuie sa’i dau “turn on” si cand iau telefonul sa activez treaba asta vad ca am apeluri nepreluate si 2 mesaje. Ma uit…4 apeluri nepreluate consecutive si 2 mesaje de la aceiasi persoana. Il sun si ii povestesc, imi spune ca am inebunit si ca in curand o sa o iau razna la propriu. Poate ca are dreptate…adica in momentele in care ma concentrez maxim pe o chestie la calculator (in special, dar nu numai) ma rup de tot ceea ce in jurul meu, ma rup de realitate intr’un fel. Dar nu stiu sigur daca asta e de bine sau de rau? Adica pe de’o parte e bine pentru ca ma focusez pe o singura activite, ma rup de realitate nu’mi distrage nimic atentia si pot sa ma concentrez doar pe treaba mea, dar pe de alta parte poate are dreptate si prietenul asta al meu si chiar o sa o iau razna la un moment dat daca am ajuns sa nu mai realizez ce se intampla in jurul meu. 

Miercurea fara cuvinte(24)

Meloman pentru o zi(13)

"Meloman pentru o zi" este ideea lui Sorin

Rasucire la 90 de grade

Cand am cotrobait prin “cutia cuamintiri” v’am mentionat ca din totdeauna am vrut sa dau la politie, pana cand am intrat la liceu, si tot acolo am spus ca o sa explic asta separat. Pai, sa va explic, nu? Defapt nu sa va explic, sa va povestesc, chiar daca nu e asa mult si nici prea interesant…bine, pentru mine este.

De cand ma stiu mi’a placut sa ma joc cu pistoale, de orice natura, cu apa, cu bile, cu tinte, improvizat din lemne, cu ventuze, etc etc etc. Ca o mica paranteza, cu cel cu tinte nu m’am jucat foarte mult pentru ca eu si frate’miu trageam unu in celalalt si alea lasau semne, si tot din cauza asta nici cu bilele nu ne jucam in casa prea mult…dar ne mai si jucam…de exemplu intr’un timp insiram pe usa de la dormitor (deschideam usa si le puneam pe partea aia de sus de la toc) tot felul de jucarioare care sa stea acolo nemiscate si incercam sa le tintim sa cada. Da, eram niste lunetisti cu bile, si cu sageti improvizate trageam intr’o bucata de polistiren pe care lipeam o foaie pe care erau desenate cerculete…un fel de darts improvizat…sagetile erau interesante, erau facute din: un bat de chibrit, un bold, ata de cusut si foaie pentru foarma aia din spate care sa’i dea forma aerodinamica si sa poata sa zboare Asaaa sa mai inchidem si paranteza asta ca s’a facut cam mare si sa revenim la politia mea. Deci pana acum avem una bucata: imi placea foarte tare sa ma joc cu pistoalele de orice natie. Dupa, imi placea uniforma faorte mult. Si mai imi placea ideea de autoritate, de putere. Adica, normal, nu ma imaginam gargea sau cap de creta de la circulatie, nu, ma gandeam la ceva mai palpitant, cu interventii, cu impuscaturi, cu morti, cu raniti, cu arestari spectaculoase, cu munca la birou, cu investigatii, cu criminalistica, din astea. Si astfel de persoane sunt persoane cu putere, nu? Sunt. Si mi’am dorit din totdeauna sa fiu si eu asa. Prin generala incepusem ca constientizez proba aia fizica la care picau multi si ma descuraja putin, dar ma gandeam ca daca ma antrenez o sa fie ok si acolo si ma gandeam sa dau la academia de subofiteri de la Campina, dar in a 8’a am aflat ca au facut’o post-liceala…trebuie sa am minim 10 clase sa ma duc acolo. Si atunci mi s’a taiat tot elanul…adica ce trebuia sa fac? Sa fac 2 ani mate-info si dupa sa ma las de liceu sa ma duc la subofiteri? Nu are niciun rost…si sa dau acum…adica la anu… la academia de politie, iar nu mai are niciun sens, nu mai am nici macar conditia fizica pe care o aveam in generala si nici asa tare nu ma mai pasioneaza…

Si uite asa …de cand ma stiu am visat la academia de subofiteri de la Campina si intr’un final am ajuns la Liceul de Arte “Ionel Perlea” pe mate-info, intensive info…si mai departe cel mai probabil o sa ajung la Universitatea Politehnica din Bucuresti…

Antreprenor iscusit sau...?

Astazi iar sunt in pana de idei, ca de obicei, asa ca m’am gandit sa va povestesc despre o faza din vacanta aia pe care am avut’o de Paste. Daca va mai amintiti am stat la tara aproape o saptamana atunci si intr’o zi au venit niste unii cu masina prin sat sa vanda gaini. Si ii auzi “gaini, gaini avem, gaini de vanzare avem”…bun, nu o sa ma leg si de faptul ca soferul avea mana lipita pe claxon pentru ca alta explicatie nu gasesc la faptul ca claxona preluuung in continuu(tot m’am legat, nu? Dar doar putin deci nu se pune, nu?) Asa si acum sa revenim. Printre acele claxoane mai prelungi decat cele de la mort il auzeai pe celalalt om care tipa ca vinde gaini…la un moment dat se opreste, parca se distinge si o frana mai brusca, si dupa cateva momente ii auzi iar “gaini avem, gaini de vanzare avem, gaini, gaini avem” si acum vine partea interesanta ii auzi ca striga si  “rate, rate de vanzare, rate avem”. Opaaa, cand au facut aprovizionare si cu rate ca pana acum aveau doar gaini. Hmmm sa aibe oare vreo legatura acea oprire brusca? Mintea mea crede ca da…si tot mintea mea debiteaza urmatoarea intrebrare “de ce te duci sa vinzi gaini intr’un sat?” Adica ma gandesc ca in sat toata lumea (care vrea) are deja gaini si pun closti ca sa le scoata pui, nu? Dar nu, mai bine vine un antreprenor iscusit si vinde gaini in sat…eventual proprietarului.

Da…cand mi’am notat chestia asta in telefon (pentru ca am mai spus eu odata pe aici ca am in telefon o notita cu numele “inspiratie de moment” in care scriu un titlu sau o idee chiar in momentul in care imi vine pentru ca altfel uit, dar in ultimul timp nu am mai scris…) aveam mai multe in cap, adica credeam ca o sa iasa ceva mai mult…eh asta e, n’a fost sa fie…<<articol scris fara inspiratie>>…

Miercurea fara cuvinte(23)

Mai multe gasiti la Carmen

Am imbatranit?

Stiti deja ca eu nu sunt din Bucuresti, dar nici departe nu sunt si am prieteni si rude acolo. Si m’am dus si eu la un party acolo, un majorat. Si ce era sa fac? Nu puteam sa ratez un party, nu? Nu, nu putem, ca doar vorbim de un prieten bun. Si ma urc eu frumos in autobuz si directia Bucuresti scrie pe mine. Cu castile pe cap “mergi singur pe drum ” (d’aia nu e bine sa ascult muzica in timp ce scriu articole, le combin) stau frumos pe scaunul gasit liber cu greu in autobuz si astept sa ajung la destinatie.

Sa va povestesc cum l’am stresat pe frate’miu? Hai sa va rezum…ideea era ca trebuia sa cobor mai devreme, adica sa nu merg pana la gara pentru ca as fi ocolit mai mult dupa. Si imi explica el mie “o sa vezi o biserica, nu cobori acolo, dupa o sa treci pe langa un parc mare, pe langa un avion, pe langa niste sine de tramvai cu gardulete etc etc”. Ascultam si spuneam “bine, ma uit dupa parcuri, avioane si gardulete”. Inchei partea asta prin a spune ca am coborat unde a trebuit si m’am descurcat si dupa relativ ok. Sa ne intoarcem la majoratul la care trebuia sa ajung. Ajunsesem devreme asa ca m’am dus sa stau cateva ore in camin la frate’miu. Ok, ajung acolo, toate bune si frumoase. Incep si eu sa ma pregatesc, ca nah, timpul trecuse, trebuia sa plec. Am parul scurt si in general se aranjeaza repede, dar in ziua ai nu voia sa stea de nici o culoare. Dai cu spuma, dai cu fixativ, dai cu gel, dai cu ceara, dai cu , dai cu, dai cu tot ce gasesti, dar ii dai degeaba. Nu voia antena sa se culce sub nicio forma si nici restu’ parului nu asculta de mine si nu statea cum il asezam eu. El ce’mi zice? “Ai timp sa ajungi la un salon daca te grabesti” …stau si ma gandesc putin…parca nu suna rau ideea…si defapt eram cam singura solutie asa ca’l intreb la ce salon sa ma duc pentru ca nah, evident, nu stiam. Si imi zice “Coafor Mosilor” …ma uit la el putin si nu zic nimic…eu intelesesem “coaforul mosilor”…si intr’un final ii spun ca stiu ca inca mi se mai vad putin cateva varfuri blonde, dar ca nu am imbatranit chiar asa rau. Si dupa imi explica el acolo ca defapt asa ii spune la coafor, ca e pe mosilor. Ok, imi explica cum ajung acolo pentru ca nu avea timp sa vina cu mine. Si dupa il intreb si de un salon in zona aia pentru ca nu mai aveam timp sa ma duc la coafor dupa sa ma intorc la camin sa ma machez si abia dupa sa plec la party. Si imi spune ca ba da, ca tot acolo e si salon frumusete Mosilor. Iar aud aiurea, dar nu’l mai intreb nimic si plec pentru ca trebuia sa ma incadrez si in timp, nu imi place sa intarzi indiferent de ce se intampla sau daca totusi intervine ceva si intarzii mai mult de cateva minute anunt.

Si totul se termina cu bine, gasesc salonul, ajung la timp si la petrecere si dupa dai cu voie buna si cu distractie pana spre dimineata.

Din cutia cu amintiri

Nu stiu sigur ce cautam, dar am luam la mana 3 sertare in care aveam puse la pastrat(pentru ca nu vreau sa o las pe mama nici acum  sa le arunce) lucruri vechi, tot felul de prostioare. Ce credeti ca am gasit? Mi’am gasit primul mp3 pentru ca da, mi’a adus Mos Craciun intr’un an mp3…dar nu mp3 din asta “cool” cu n’spe mii de functii smechere…mi’a adus un Walkman, un casetofon cu casti, nu aveti idee cat de tare m’am bucurat

Happy Weekend- editia 21

Pentru editia de astazi de HappyWeekend m’am gandit initial sa pun cateva bancuri de 1 iunie, dar nu prea am gasit asa ca raman la simpla urare: La multi ani copii si copii mari(da, copii mari, de ce citesti inca o data? Ai citit bine…eu consider ca in oricine zace copilul de alta data chiar daca il lasa sau nu sa se exteriorizeze )

Ohh si inainte de bancuri o melodie pe care cred ca o stie toata lumea