Se afișează postările cu eticheta oras. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta oras. Afișați toate postările

22 mai 2015

Cand ajungi la facultate si mai ales daca nu e in orasul tau si pleci de acasa, deja se considera ca esti matur, ce cuvant urat, “matur”, si se presupune ca ar trebui sa iti porti singur de grija, sa te duci la facultate chiar daca nu te mai streseaza nimeni dimineata sa te trezesti, sa nu umblii toata noaptea si sa dormi toata ziua, sa iti impui niste limite, sa gestionezi banii pe care ii primesti, eventual sa ii si castigi. Cat de nasol poate sa sune, nu? Da, stiu, foarte, dar faza si mai nasoala? Sunt in situatia asta. Ce e si mai rau de atat? Ca ma gandesc sa ma angajez pe vara, sa produc si eu ceva, nu doar sa cheltui. M-am uitat pe cateva locuri de munca la Aptjob, am gasit un job interesant acolo si apoi am aflat ca au un concurs interesant pe pagina lor de Facebook, ofera o tableta celor care isi finalizeaza sau isi fac de la 0 CV-ul in perioada 4-27 mai. Castigatorul se va desemna printr-un program random si am zis sa aplic si eu.

Este ciudat cand ma gandesc ca am facut asta. Adica, serios, eu sa lucrez? Mi se pare un gand foarte straniu, sincer. Nu stiu daca o sa ajung sa lucrez la jobul pentur care am aplicat pe Aptjob.ro sau la altul, sau daca o sa lucrez pana la urma, dar si doar gandul mi se pare ceva dubios. Nu prea ma vad lucrand, este ceva nou pentru mine, ceva ce as vrea sa incerc, dar ceva cu care nu stiu daca m-as descurca inca.
Bine, este o gama foarte larga de joburi pe site-ul respectiv, dar mi-e greu sa ma consider

Pentru un loc de munca. Da, pot sa gasesc program flexibil, pot sa lucrez in mai multe judete, adica pot sa imi gasesc ceva acasa, sa nu trebuiasca sa raman neaparat in Bucuresti, dar totusi... este ciudat cand ma gandesc la asta, si este si mai ciudat ca totusi iau asta in calcul ca pe o varianta foarte plauzibila de a-mi petrece vara. Si da, stiu, este prima vara de cand sunt la facultate si da, ar trebui sa ma distrez ca am suficient timp sa lucrez, dar parca as vrea sa vad cum e. Plus ca normal ca o sa ma si distrez, nu o sa ma duc pe un job de vara care sa ma solicite 20 de ore din 24 6 zile din 7, ma duc si eu pe ceva cu 8 ore pe zi sau poate chiar cu 4.

Ramane de vazut ce o sa iasa, ideea este ca de ceva timp ma bate gandul asta si nu reusesc sa scap de el, dar inca este doar un gand, mai este pana devine sau nu realitate.

20 februarie 2014

Posted by Zdwuby | File under : , , , , , , , , , , , , ,
In ultimul timp am niste vise dubioase. Chiar dubios de dubioase. Nu, nu ma repet, nu vreau sa vorbesc despre visele alea prea realistice. Ma refer la altele aproape sau chiar la fel de dubioase. Adica astea sunt fara sens, fara logica. Ultima data am visat ca eram intr-un oras mare, in mijlocul unui oras mare si nu cunosteam pe nimeni. Eram pe strada, in pijamale (ceea ce este exagerat de dubios…eu nu port pijamale niciodata, da, dorm in pantaloni scurti si tricou!!!) si papuci de casa, dar nu orice papuci de casa, din aia mari, botosei, cu iepurasi si daca va zic si culoarea e clar ca visul este straniu. Da, erau ROZ! Ciudat vis, nu? Si cum eram eu asa, intr-o astfel de tinuta in mijlocul unui oras mare ma uitam si eu in stanga si in dreapta ca poate trece cineva cunoscut, dar nu, nimeni. Incep sa ma plimb pe acolo pana cand ajung intr-un magazin de mobila. De ce subconstientul meu ar vrea sa ajunga intr-un magazin de mobila? Sau defapt...de ce ar vrea in primul rand sa se trezeasca in pijamale si botosei cu iepurasi roz in mijlocul unui oras mare si foarte aglomerat? In fine... sa continuam... Ajung intr-un magazin de mobila...si culmea este ca ma uit dupa ceva anume, nu am idee dupa ce ma uit, dar caut ceva. Apoi ajung in alta parte, ajung la vopsea.... si imi suna telefonul. Raspund si ma intreaba daca am gasit.
Eu: „ce sa gasesc?
Misteriosul: „ glumesti? Ai gasit?”
Se pare ca si in vise dau de geniali din astia deloc stresanti. Ii spun ca nu am idee unde sunt si ce caut
Misteriosul: „ cauti un pat. Unde esti?”
Asta explica de ce sunt in pijamale... sau cred ca explica. Ii raspund, normal...” nu stiu unde sunt”
Misteriosul: „ce vezi pe langa tine?”
Eu: „ vopsea...multa vopsea”
Misteriosul: „Ce vopsea? Cum adica vopsea”
Eu: „Adica sunt la un raion cu vopsele lavabile, dar nu stiu in ce magazin”
Si brusc totul dispare si ajung intr-o camera in renovari. Si nu mai sunt in pijamale... sunt in niste salopete( ceea ce nu am purtat niciodata) murdare de vopsea. Si nici urma de telefon sau de misteriosul de la capatul celalalt.
Aparent mi-am dus pasiunea veche si stinsa pentru desen la un alt nivel. Am inceput sa fac desene tribale pe pereti. Sau asa cred, ca eu le-am facut pentru ca de nicaieri apare unul in spatele meu care imi spune ca ii place cum mi-a iesit. Oare el este misteriosul de la telefon? Nu am timp sa aflu asa ceva pentru ca ajung inapoi in mijlocul orasului, dar nu acelasi oras, asta nu mai e oras, adica e oras, dar nu in adevaratul sens al cuvantului. Sunt pe o strada, circula muuulte masini, sunt zeci de persoane in jurul meu ce se grabesc undeva, nimeni nu vorbeste cu nimeni, nimeni nu se uita la nimeni, doar merg, merg catre nicaieri, iar blocurile, ei bine... blocurile au devanit niste cutii gigantice de vopsea.

Probabil am un soi de nebunie in mine de visez asa ceva, nu ? Un soi de nebunie...ceva mai mare. 

6 noiembrie 2013

Posted by Zdwuby | File under : , , , , , , , , , , , , , ,
Mai multe gasiti la Carmen