Vrea, dar nu vrea!

Va mai amintiti de povestea cu M si spontaneitatea lui in privinta logodnei prietenilor nostri? Haideti sa va spun si continuarea, sau poate ar trebui sa spun inceputul? Personajul principal[ cel care a facut propunerea] ne-a povestit cum s-a decis sa ii cumpere bratara in loc de inel. Intai sa le dam si lor 2 initiale ca sa nu mai spun el si ea, nu? O sa ii spunem lui G. si ei I.

Incepe G. si ne povesteste foarte pasionat despre marea lui decizie, dupa cum a caracterizat-o el: “cea mai grea decizie in toti cei 25 de ani pe care i-am traiat”. S-a gandit de mult sa faca pasul asta, dar nu gasea obiectul principal din cerere: inelul, bata-l vina de inel. Stia ca I. este innebunita dupa bijuterii, dar in acelasi timp foarte extrem de ultra pretentioasa. Vrea sa fie unicate, vrea sa fie pretentioase, dar nu prea pretentioasa, vrea sa fie noi, dar in acelasi timp vechi. Din nou un citat din G. “ca orice femeie, vrea, dar nu stie ce vrea si oricum o dai nu e bine ca voia fix invers”. Si s-a gandit sa impace si capra si varza, sa incerce cu niste bijuterii pietre semipretioase. Dar ce face daca nu ii place, dar ce face daca nu ii vine inelul? Adica avea totul pregatit, locul, prietenii, atmosfera, discursul, si daca zicea da, normal trebuia sa ii puna inelul pe deget, daca nu o incapea? Nu se ducea totul pea pa sambetei si din romantic si frumos totul devenea penibil si jenant? Sau daca voia sa zica da, dar cand vedea inelul si nu ii placea spunea nu? Nu devenea si mai penibil si jenant? A stat 3 ore prin magazine, muuuulte alte ore pe site-uri de bijuterii si nu putea sa se decida si pana la urma a zis ca el renunta, dar nu voia sa renunte, si atunci i-a venit idea, ii cumpara o bratara si a rezolvat problema, asa e unicat, si taie macar o problema de pe lista, o bratare o sa ii vina orice ar fi, ramane doar problema “daca nu o sa ii placa?”. Si o ia de la capat, da-I iar cu statul prin magazine, pe site-uri, innebunise deja, nu mai stia ce si cum sa faca. Dupa isi aminteste ca multe prietene o tachineaza pe I. ca sufera de ‘bijuterism’ si singurul tratament prin ‘cristaloterapie’. Si bam, ii vine ideea geniala lui G. sa ii cumperre o brtara cu cristale.

Dar cum am spus si prima data, I. nici macar nu a deschis cutia cand a primit intrebarea soc, putea sa fie orice acolo pentru ea, putea sa fie si goala ca tot DA spunea. Si eu cred ca e regula generala asta, asa ca baieti, daca vreti sa faceti pasul cel mare fiti siguri ca fata e ce trebuie si ce vreti cu adevarat, cumparati un inel nici prea pretentios nici prea simplu, jos in genunchi, un discurs care sa o emotioneze pana aproape sau chiar pana la lacrimi si aveti da-ul asigurat  

Am nevoie de update/upgrade?

Asa dor imi era de o heitereala si daca tot am prins ocazia, am zis sa incep in forta. Zilele trecute am auzit cea mai tampita chestie posibila. Cum poti numi un serviciu eficient sau un program de credit bun cand ca si “Acte” ti se cere un selfie cu tine si cu buletinul in mana.

Da, e ceva real. Totul s-a intamplat la telefon, si nu, nu este vorba de o firma noname, ci din contra una foarte cunoscuta in online. Vorbea la telefon cu un reprezentant si i-a cerut o poza cu buletinul, normal persoana in cauza, sa ii spunem X, i-a sugerat sa ii trimita un scan pentru o calitate mai buna, dar persoana de la capatul celalalt al telefonul i-a replicat “nu, nu m-ati inteles, avem nevoie de o poza cu dumneavoastra in timp ce tineti buletinul in mana”. Pe moment am inceput sa rad, inca mai rad putin, mi se pare aberant de idiot acest “sistem”.

Ce e drept este destul de recent implantat acest sitem de plata in rate pe site-ul respectiv, nu, nu vreau sa le fac reclama, dar tot mi se pare destul de aiurea gandit. Adica imi ceri ca documente niste poze, ba chiar la buletin vrei selfie.

Da, iar am inceput sa rad in fata paginii asteia aproape goale de word in care scriu, dar cum ma sa iti spuna “nu, nu m-ati inteles, avem nevoie de o poza cu dumneavoastra in timp ce tineti telefonul”. Cum? Mi se pare penibil. La asemenea nivel s-a ajuns cu nebunia numita “era selfie”. Inainte cand iti faceai poza singur incercai sa maschezi asta, sau erai cocalar/pitipoanca, de ceva timp este o moda internationala foarte bine vazuta. Nu spun nu, ca si eu imi mai fac, asa din an in paste, dar imi mai fac si eu. Aaa, asta asa, ca o paranteza, era saptamana trecuta A. la mine si instalese un program idiot de editat, cu pus tot felul de idiotenii pe fata, si am stat ceva pana sa gasesc o poza cu mine, adica, in galerie la mine gasesti orice, numai poze cu mine nu prea, gaseste o gramada de poze la foi, poze cu alte persoane, selfie facute de alte persoane de pe telefonul meu, dar ca sa gasesti o poza cu mine in telefonul meu trebuie sa sapi dupa ea. Si revenind. Inteleg ca lucrurile evolueaza foarte mult si extrem de repede, mai repede decat pot percepe anumite persoane, si poate sunt si eu in situatia asta, mintea mea ramane in urma iar probabil, chiar atat de departe am ajuns cu nebunia selfie? Ne facem selfie cu un document oficial ca sa putem sa cumparam ceva online in rate.

Dar asa, doar ca o curiozitate nevinovata, ce ma impiedica pe mine sa iau buletinul altcuiva, imi fac un selfie “asa la caterinca”, si dupa il editez, pun o poza cu mine in buletinul respectiv si apoi trimit selfiul si imi cumpar ceva, irelevant, orice, mai scump sau mai ieftin, dupa cine plateste? Ala care are CNP-ul la ei, adica ce? Aia e fata mea acolo, aia e o poza cu mine? E editata clar, nu sunt eu acolo.

Ce ma impiedica sa fac asta? Ma rog, eu am gandit-o la un nivel foarte simplist si plin de greseli, normal, dar ceva asemanator, gandit mai in detaliu.

Sunt eu de vina? Raman iar in urma cu noutatile? Am nevoie de lumina, trebuie sa ma upgradez neaparat daca eu sunt de vina si asta este considerat ceva normal si foarte firesc si logic in ziua de astazi.

Respira si....

            Fiecare a avut cel putin o data un moment trist, momentul ala in care iti venea sa-ti bagi tot ce ai si ce nu ai in tot, nu puteai sa te linistesti nicidecum, erai mohorat, nervos si iti venea sa te certi sau chiar bati cu toti cei din jurul tau. Daaar ai ajuns undeva inconjurat de copilasi si inevitabil ti-a aparut un zambet usor fortat pe fata pentru ca nu aveai cum altfel, nu puteai sa te afisezi nervos si gata sa rupi capul cuiva unor copilasi. Si ai intrat in hora si te-ai jucat. Poate acei copilasi nu erau defapt “ei” ci doar unul, e acelasi lucru. Poate erau rude sau ai unor prieteni, din nou, e acelasi lucru.

            Bun, te-ai calmat si apoi te duci sa discuti si cu parintii pentru ca acum erai ok, nu mai aveai acea dorinta sadica de a le redecora casa cu propriul sange. Si ii surprinzi in mijlocul unei crize parintesti: copiii incep sa creasca, serviciul reprezinta in majoritatea cazurilor o absoluta necesitate si ii auzi

            -Ieri am stat cu ala mic in parc toata ziua si nu mai pot, a inceput sa poata sta in picioare sustinut si nu te mai poti intelege cu el, ma doare spatele exagerat de tare, m-a alergat prin tot parcul.

            Imediat vine replica partenerului de viata care ii spune ferm ca este momentul sa cumpere un premergator. Si in momentul ala, tu esti deja lucid, iti amintesti ca exista diverse site-uri online de pe care poti cumpara premergatoare de diferite culori, marimi si materiale asa ca te bagi in mijlocul discutiei ca musca in lapte si le povestesti despre un model pe care l-ai vazut pe net, care era si accesibil si multifunctional, realizat din plastic foarte rezistent, disponibil in trei culori: portocaliu, albastru sau roz, cu masuta muzicala detasabila, si cum am spus, multifunctional, poate fi folosit si ca balansoar.

            M-au intrebat tot felul de detalii, iar eu le-am aratat pe net pentru ca sunt multiple modele pe placul si buzunarul tuturor parintilor ce vor sa-si vada copilul alergand fericit de colo-colo fara sustinerea lor.

Vaca si capra

Astazi am vazut in frigider lapte de vaca langa branza de oaie si asta mi’a amintit de momentul ala din copilarie cand tata radea de mine pentru ca nu stia exact sa’mi raspunda la intrebarile mele filozofice de copil mic, curios sau pentru ca pur si simplu i se parea funny nu stiu. Ideea e ca eu am crescut la tara pana la varsta de 5 ani si acolo umblam dupa tataia peste tot. Se ducea sa duca vaca dimineata, ma ducea cu el, o aducea seara acasa, ma duceam cu el, mulgea vaca, stateam langa el. Ii venea randul la stana, la lapte, ma duceam cu el. Si da, se poate spune ca am facut anumite lucruri acolo care sunt mai …Dar hai fie, va povestesc si despre asta. Cand era la rand tataia la lapte, normal ca ma duceam cu el…si acolo intram sa dau oile la rand. Nu stiu cati ati fost vreo data la stana sa vedeti cum sta treaba exact acolo si eu nu stiu sa va explic prea exact, dar ideea e ca ciobanii stau la muls, 2-3 cati sunt si oile sunt undeva in spatele lor, intr’un tarc. Si tarcul ala e mare, iar oile trebuiesc directionate spre “usile de muls”, acolo unde le dau drumu ciobanii cand e nevoie, dupa ce termina de muls o oaie, dau drumu sa mai intre una si tot asa. Ei bine, mie imi placea sa stau acolo intre toate oile alea cu un bici sau un bat ciobanesc in mana si sa le alerg sa se duca la muls. Si poate oacazional…imi placea sa le calaresc…. Dar trecem peste si revenim la povestea mea. Asta era cand oile erau la stana, dar toamna le dadeau acasa, iarba inca era, asa ca oamenii din sat faceau cu randul, la fel si cu vacile dupa ce plecau vacarii. Nu m’am dus cu tataia cu randul nici cu oile nici cu vacile, pentru ca sigur m’as fi plictisit o zi intreaga, dar ma duceam dimineata cand aduna oile. Cand nu era randul lui era al altcuiva, dar seara oile trebuiau alese si bagate in curte. Dupa cateva zile oile se invatau si se alegeau singure. Deci eu, copilas de 5 ani, crescut pana atunci intre animale stiam de unde vine branza si cum se face, si aia de vaca si aia de oaie. Stiam de unde vine lapte si asa mai departe. Dar cand am venit la oras am constatat ca desi nu avem nici stana, nici oi, nici capre, nici vaca, branza nu lipseste din frigider si nici laptele. Si nu intelegeam cum, de unde e acolo daca noi nu mai aveam animale care sa le produca? Si apoi il mai vedeam pe tata ca vine cu lapte si in punga si mi se parea si mai ciudat. Asa ca tata mi’a spus ca avem si noi animale, ca avem o vaca pe balcon care da lapte si o capra la subsol care da branza. Desigur, mi’a spus ca nu le pot vedea pentru ca daca le vad nu o sa mai dea nici lapte nici branza.

Mi se parea extrem de dubios, dar stiu ca initial mi se parea credibil, aveam 5 ani, nu aruncati cu pietre! Si mai tarziu, la un moment dat ma duc cu tata la magazin si el cumpara si lapte. Opa, ceva dubios…asa ca in mijlocul magazinul eu l’am intrebat ce s’a intamplat cu vaca de pe balcon, nu mai da lapte? Eu vreau lapte de la vaca noastra de pe balcon! In mijlocul magazinului eu zic ca vreau doar lapte din ala si punct! Tata incearca sa’mi explica si ma imi spune ca vaca noastra se mulge singura, imi mai spusese asta si mai imi spusese ca si capra la fel, face singura branza, revenind la lapte, vaca noastra minune de pe balcon care nu trebuia mulsa si nici dusa la iarba sau sa i se dea de mancare sau apa se mulge singura, ambaleaza laptele si il trimite si la magazin. O vaca de vaca ce sa mai…

Si abia atunci a inceput mie sa mi se pare extrem de ciudata treaba asta, dar se poate spune ca am copilarit cu o capra minute la subsol ce in loc de lapte dadea cantitai mari de branza de OAIE si cu o vaca minune pe balcon ce isi ambala singura laptele si il teleporta in rafturile magazinelor. 

8 martie cu surprize surprize

Incep scurt si la obiect: La multi ani! La multi ani mama si la multi ani tuturor mamelor si femeilor care trec pe aici.

Acum fie ca ai 10 ani, fie ca ai 18, fie ca ai 30 …fie ca esti fata/baiat respectiv femeie/barbat…exista cel putin o femeie in viata ta careia sa’i urezi astazi un sincer “la multi ani”. Pentru multi aceasta simpla urare este suficienta, asa este si mama, dar mie imi place sa cumpar si ceva semnificativ…ceva acolo micut sau mai mare, dupa buget ca tot omul, nu? In general cumpar flori, dar anul asta pe langa florile pe care deja i le’am cumparat am zis sa’i mai iau ceva, insa apre o problema…nu pot pleca de acasa cu un motiv suficient de plauzibil incat sa nu bata la ochi…asa ca ce ma gandesc? Fuga pe google…ca tot sunt atatea magazine de haine online, nu? Da, de haine, de accesorii…ce gasesc accesibil…si cum nu se poate altfel…am dat peste un site care are multe produse foarte dragute si care se muleza (ca tot vorbim de haine, nu?) pe toate buzunarele.

Intru repede si incep sa caut un produs care sa’i placa ei si care sa se incadreze si in bugetul meu …nu am multe cerinte, nu? Caut eu pana cand zic stop…esarfe…a venit primavara…la geaca de piele merge o esarfa, nu? Merge, cum sa nu mearga…si incep si “rasfoiesc” printre esarfe…Si gasesc ce caut…o esarfa de primavara

Va place? Eu zic ca arata destul de bine si probabil o sa’i placa si mamei…Si uite asa scap de ganditul la scuze tot mai absurde si imi rezolv problema cadourilor din scaunul meu comod…da…trebuia sa ma gandesc mai devreme la asta, dar…niciodata nu este prea tarziu, nu e asa? Gestul conteaza…si pe viitor o sa stiu la ce magazin de haine online sa apelez cand o sa mai vreau sa fac cadouri sau …sa’mi fac chiar mie un cadou, nu?

Daca inca nu ati luat cadou de 8 martie si aveti in plan sa o faceti de acasa si in acelasi timp sa’i faceti si o surpriza…o sa fie surprinsa ca nu’i luati nimic azi, dar si cand o sa vina cadoul? Si mai surprinsa…sau daca vreti sa luati ceva pentru voi rasfoiti siteul si vedeti ce gasiti…eu va urez inca o data la multi ani si toata fericirea din lumea!