Vrea, dar nu vrea!

Va mai amintiti de povestea cu M si spontaneitatea lui in privinta logodnei prietenilor nostri? Haideti sa va spun si continuarea, sau poate ar trebui sa spun inceputul? Personajul principal[ cel care a facut propunerea] ne-a povestit cum s-a decis sa ii cumpere bratara in loc de inel. Intai sa le dam si lor 2 initiale ca sa nu mai spun el si ea, nu? O sa ii spunem lui G. si ei I.

Incepe G. si ne povesteste foarte pasionat despre marea lui decizie, dupa cum a caracterizat-o el: “cea mai grea decizie in toti cei 25 de ani pe care i-am traiat”. S-a gandit de mult sa faca pasul asta, dar nu gasea obiectul principal din cerere: inelul, bata-l vina de inel. Stia ca I. este innebunita dupa bijuterii, dar in acelasi timp foarte extrem de ultra pretentioasa. Vrea sa fie unicate, vrea sa fie pretentioase, dar nu prea pretentioasa, vrea sa fie noi, dar in acelasi timp vechi. Din nou un citat din G. “ca orice femeie, vrea, dar nu stie ce vrea si oricum o dai nu e bine ca voia fix invers”. Si s-a gandit sa impace si capra si varza, sa incerce cu niste bijuterii pietre semipretioase. Dar ce face daca nu ii place, dar ce face daca nu ii vine inelul? Adica avea totul pregatit, locul, prietenii, atmosfera, discursul, si daca zicea da, normal trebuia sa ii puna inelul pe deget, daca nu o incapea? Nu se ducea totul pea pa sambetei si din romantic si frumos totul devenea penibil si jenant? Sau daca voia sa zica da, dar cand vedea inelul si nu ii placea spunea nu? Nu devenea si mai penibil si jenant? A stat 3 ore prin magazine, muuuulte alte ore pe site-uri de bijuterii si nu putea sa se decida si pana la urma a zis ca el renunta, dar nu voia sa renunte, si atunci i-a venit idea, ii cumpara o bratara si a rezolvat problema, asa e unicat, si taie macar o problema de pe lista, o bratare o sa ii vina orice ar fi, ramane doar problema “daca nu o sa ii placa?”. Si o ia de la capat, da-I iar cu statul prin magazine, pe site-uri, innebunise deja, nu mai stia ce si cum sa faca. Dupa isi aminteste ca multe prietene o tachineaza pe I. ca sufera de ‘bijuterism’ si singurul tratament prin ‘cristaloterapie’. Si bam, ii vine ideea geniala lui G. sa ii cumperre o brtara cu cristale.

Dar cum am spus si prima data, I. nici macar nu a deschis cutia cand a primit intrebarea soc, putea sa fie orice acolo pentru ea, putea sa fie si goala ca tot DA spunea. Si eu cred ca e regula generala asta, asa ca baieti, daca vreti sa faceti pasul cel mare fiti siguri ca fata e ce trebuie si ce vreti cu adevarat, cumparati un inel nici prea pretentios nici prea simplu, jos in genunchi, un discurs care sa o emotioneze pana aproape sau chiar pana la lacrimi si aveti da-ul asigurat  

Vis cu inel de logodna

Am avut un vis…unul putin ciudatel…caruia nu’i stiu intelesurile ascunse pentru ca nu ma pricep la semnificatia viselor, dar nici nu stiu daca vreau sa o aflu pentru ca mie mi’a placut visul asa cum a fost el.

A fost cam asa: Eram mai mare, dar nu foarte…nu terminasem facultatea…eram prin ultimul an de master sau doctorat…nu stiu exact, dar stiu ca era an terminal…si eram impreuna cu o persoana cu care am fost  in trecut. Ne plimbam si la un moment dat ajungem la un restaurant, unul “pretentios”, unde era o petrecere cu multi cunoscuti. Initial ma uitam putin “ciudatel” pentru ca nu intelegeam ce caut acolo. Dupa ma duc si vorbesc, dansez(clar a fost vis) cu niste prieteni, iar la un moment dat se opreste muzica si se sting toate luminile...era o liniste mormantala, dar se aprinde un reflector…pe EL, iar el se apropia de mine. Nu intelegeam nimic…ajunge in fata mea…si…ingenuncheaza, iar in timp ce spunea un discurs foarte frumos si sentimental, dar si usor amuzant, cum ii este lui specific, scoat din buzunar un inel de logodna incredibil de minunat, dupa care imi ia mana in a lui si ma intreaba

-Vrei sa ma vezi si mai des decat o faci acum, sa te trezesti la mine in brate, sa te impiedici de si mai multe lucruri ale mele, sa adormi cu mine privindu’te, sa imparti cu mine tot, sa primesti flori si cadouri mai des si sa ma lasi sa incerc sa te fac sa zambesti in fiecare secunda? Sau mai pe scurt…vrei sa te casatoresti cu mine?

Nu puteam sa ma misc, nu puteam sa’i raspund…doar ma uitam in ochii lui si la acel inel(care era unul dintre cele mai frumoase inele de logodna pe care le vazusem)…dupa care am reusit sa’mi mut privirea si sa vad cum toti cei prezenti acolo erau stransi in jurul nostru si asteptau un raspuns, dar eu nu putea sa deschid gura, insa intr’un final cand toti se gandeau la un “nu”, sau cel putin asta se citea pe fata lor si in ochii rugatori si usor dezamagiti ai lui, am reusit sa deschid gura si sa zic un DA din toata inima. Atunci toti au inceput sa aplaude, a inceput si muzica sa cante, iar el s’a ridicat si m’a sarutat. Am dansat si ne’am distrat in continuare…la propria petrecere de logodna de care nu stiam nimic.

Ziua urmatoare m’am trezit la el in brate, era treaz de ceva vreme, dar nu s’a ridicat, a ramas sa ma tina in brate si sa se uite la mine cum dorm, si sa’mi ofere cel mai mare zambet si cel mai dulce sarut de “ ‘neata” . Toata ziua nu am iesit nicaieri, am stat doar in casa si am vorbit despre diverse lucruri, despre nunta evident, ca doar ma ceruse…ne’am uitat de modele de verighete, de rochii, de localuri si de tot felul de lucruri de genul.

Nu stiu cum dar in momentul urmator eram deja in drum spre altar unde ma astepta el foarte zambaret si fericit, dar in loc de clopote se auzea un sunet ciudat…era alarma de la telefonul meu…era dimineata…si totul a fost doar un vis…unul frumos, dar doar un vis.

Nu stiu de ce, dar mi’a placut scenariul…si probabil asta este modul in care subconstientul meu vrea sa fie acel moment, in care acea persoana speciala pentru mine vrea sa fim impreuna mereu…ehehe…dar cati dintre noi(probabil fetele mai mult) nu s’au gandit(sau poate tot visat) macar o data la ceva de genul?

Important

De retinunt este ca pentru a fi acceptata trebuie predata in original si minim o copie