Se afișează postările cu eticheta inel. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta inel. Afișați toate postările

4 septembrie 2016

Vara s-a terminat oficial, septembrie e aici, toamna e aici cu alte cuvinte, pe de-o parte e ‘yeeey’ pe de alta e destul de foarte ‘s-a terminat vara’, dar privind partea interesanta: vara s-a terminat si eu am destul de multe povesti sa va spun. Nu ati mai auzit nimic de mult de A. sau de C., nu? Da, stiu, nici de mine nu ati mai auzit de mult, dar de mine ati tot auzit pana acum, de A. si C. ati mai auzit cate ceva si de ei, dar de M. ati auzit un singur lucru, despre cat de ‘ingineri’ suntem noi si cum ne-a facut un copil de cativa anisor la construirea de lego, dar nu ne amintim de asta. Si cum am zis, a venit toamna, eu am destule povesti de spus din vara si o sa vina treptat, nu cum s-au intamplat cronologic, complet aleatoriu, dar o sa incepem astazi cu o poveste despre M.
M. nu este tocmai genul de persoana cu care sa iti poti face planuri, chiar deloc. Adica este la modul ca nu conteaza cine planifica orice, iesire, concediu, plimbare, orice, nu conteaza ca el face aranjamentele, el face propunerea sau altcineva, chiar deloc, pentru ca in proportie de 80% planurile astea care il includ si pe el nu ajung sa se realzieze, ba intervine munca, ba ceva personal, ba uita( da, s-a intamplat si asta o data), dar ideea este ca nu este o persoana cu care sa iti faci planuri care sa se intample in mai mult de maximul maximului o ora. In schimb, este extrem de spontan. Spontan la modul acum vorbesti cu el la telefon ca s-a trezit si intra sa faca un dus, nimic anormal pana aici, dar in... nu stiu, sa zicem jumatate de ora ca sa fie rotund desi e cam mult, primesti mesaj de la M. ca e in masina se duce la munte/mare/pleaca din tara sa isi bea cafeaua. Interesant este cand pe langa spontan este si generos, si vrea sa ia si pe altii cu el. Ultima data, weekendul trecut mai exact, l-am intrebat eu miercuri sau joi daca facem ceva in weekend, mi-a spus ca nu stie, ca vedem, ca nu stie cu munca, bla bla bla, nu a ramas nimic stabilit, mi-am zis ca e ok, stau acasa ca pensionarii si ma odihnesc. Sambata dimineata, extrem de dimienata pentru o zi de sambata( 7 juma dimineata), primesc un apel de la el “Sunt la tine la scara, cand esti gata poti sa cobori” Normal ca eu dormeam de puteai sa tai lemne pe mine si nu am inteles exact ce vrea de la mine si am crezut ca glumeste, dar m-am uitat pe geam si am vazut ca el chiar avea masina parcata la mine la scara si statea sprijinit de masina vorbind la telefon. L-am intrebat de ce sa cobor, unde mergem la ora aia, la care el foarte calm “nu ai spus ca vrei sa facem ceva in weekend? Hai coboara, plecam la Sinaia”.
Dar o poveste extrem de funny cu M. este alta, cea la care voiam de fapt sa ajung. La fel de spontan ca intotdeauna iesim intr-o seara in oras, la modul ca mai sus, ‘am ajuns, poti sa cobori cand vrei, mergem la *nu mai stiu ce local*” Am zis ok, am facut rapid un dus, m-am imbracat si am coborat, de fiecare data ii spun ca are mare noroc ca mie nu imi ia mult sa fiu gata, adica eu in maxim 20 minute sunt gata sa merg oriunde, si de fiecare data este de acord cu mine, dar sa continuam. Mergem la local, toate bune si frumoase, aveam rezervare chiar, deci era ceva planuit, trecem peste, ajungem la masa, o masa mai retrasa, atmosfera era foarte ok, chiar imi pare rau ca imi scapa acum numele localului, dar sa continuam. Stam cateva minute doar noi 2 si ne trezim cu inca 2 cupluri la masa noastra, prieteni de-ai lui, totul ok pana aici. Seara decurge foarte frumos, vorbim, glumim, radem toate bune si frumoase pana la un moment dat cand unul dintre baieti devine foarte serios. Incepe si ne povesteste despre relatia lor, se uita cand la iubita lui, cand la noi restu, si isi continua povestea, dar la modul ala extrem de pasionat de ceea ce spune, traia fiecare cuvant pe care il spunea, noi eram captivati de poveste, prietena lui nu intelegea ce se intampla, dar se vedea ca s-a emotionat si retraia si ea toate momentele povestite atat de pasional. M. si celalalt baiat radeau pe sub mustati, mai vorbeau intre ei, nu erau foarte atenti la toata treaba asta, eu si cu cealalata fata am fost captivate de moment si normal ca le mai dadeam si celor 2 ai nostrii ca brazii cate un ghiont sa asculte si sa invete, sa lase prostiile. La un moment dat, mai in gluma sau mai in serios, baiatul scoate din buzunar o cutie, o pune pe masa, si spune atat “Nu vreau ca povestile astea sa se termine vreodata, tu?” Liniste mormantala la masa, M. si celalalt baiat au ramas mai socati decat fata in cauza care trebuia sa dea un raspuns. Normal, raspunsul a fost pozitiv, si a fost inainte sa deschida cutia, cutie in care se afla o bratara nu un inel, asa ca fapt divers. Trecem cu totii peste moment, se comanda in continuare, ne continuam seara extrem de fericiti pentru cei doi. Partea funny vine cand il vad pe M. langa mine ca nu mai lasa telefonul din mana si statea cu el doar pe sub masa. Ce facea el acolo? Organiza o petrecere de logodna pentru cei 2. Dadea mesaje gen invitatii, sa vina la el acasa in 2 ore bla bla bla. L-am intrebat mai discret, ca sa nu ii dezvalui ‘petrecerea surpriza’ daca a facut si altceva in afara de a chema lumea la el. Se uita la mine, ma pupa pe frunte si spune usor ‘D-asta te am pe tine cu mine mereu’ Si incepe sa caute pe google sa comande mancare si dulciuri, foarte original ce pot spune ‘comanda prajituri’ intra pe fiecare site, gasea doar cofetari, nu pot spune nu, dar niciuna care sa faca livrari cum avea el nevoie, a gasit si ceva funny cu un joculet unde erai cofetar si trebuia sa servesti toti clientii care comandau prajituri. Se uita dezamagit la mine, ii iau telefonul din mana pentru ca deja toata lumea de la masa observase ca al meu ca bradul statea doar pe telefon de juma de ora, incerc si eu, nu gasesc nimic special, sau de fapt ba da, am gasit ceva special, am gasit ca “Prajitura este un fel de paine”. Adica aveau poza asta: 


Si primele cuvinte din articol erau cele citate mai sus, dar mie prajitura asta nu imi seamana deloc a paine ca altfel as manca paine la fiecare masa garantat. Trecem peste, am incercat sa nu incep sa rad isteric pe acolo ca sa nu fie nevoie sa le explic si celorlalti ce este atat de funny, si am incercat sa caut altfel, adica tot inginerul sa scoata avocatul din probleme, vorba aia: inginerul se cunoastea orice i-ai face, si incerc “comanda deserturi online” primul site, perfect, livrari, gama larga, prajitura preferata a ‘viitoarei mirese’, da repede M. comanda plecam cu totii la el acasa, ca sa mai stam si noi putin in linsite, ca era prea galagie in local[ muzica in surdina, dar pentru M. era prea galagios]. Am ajuns, invitatii au venit si ei la cateva minute dupa noi si a fost o noapte haos. Daca aveti vreodata nevoie de cineva sa va organizeze orice in ultimul minut, puteti apela cu incredere la M., dar doar pentru chestii de ultimul minut, nu pentru a doua zi sau mai mult. Normal ca toata seara s-a ras de spontaneitatea lui M., pentru ca baiatul in cauza avea si el ceva planificat, dar pentru weekendul viitor dupa ce era sigur ca primeste un raspuns pozitiv si chestii. 

21 martie 2012

Posted by Zdwuby | File under : , , , , , , , , , , , ,
Am avut un vis…unul putin ciudatel…caruia nu’i stiu intelesurile ascunse pentru ca nu ma pricep la semnificatia viselor, dar nici nu stiu daca vreau sa o aflu pentru ca mie mi’a placut visul asa cum a fost el.
A fost cam asa: Eram mai mare, dar nu foarte…nu terminasem facultatea…eram prin ultimul an de master sau doctorat…nu stiu exact, dar stiu ca era an terminal…si eram impreuna cu o persoana cu care am fost  in trecut. Ne plimbam si la un moment dat ajungem la un restaurant, unul “pretentios”, unde era o petrecere cu multi cunoscuti. Initial ma uitam putin “ciudatel” pentru ca nu intelegeam ce caut acolo. Dupa ma duc si vorbesc, dansez(clar a fost vis) cu niste prieteni, iar la un moment dat se opreste muzica si se sting toate luminile...era o liniste mormantala, dar se aprinde un reflector…pe EL, iar el se apropia de mine. Nu intelegeam nimic…ajunge in fata mea…si…ingenuncheaza, iar in timp ce spunea un discurs foarte frumos si sentimental, dar si usor amuzant, cum ii este lui specific, scoat din buzunar un inel de logodna incredibil de minunat, dupa care imi ia mana in a lui si ma intreaba
-Vrei sa ma vezi si mai des decat o faci acum, sa te trezesti la mine in brate, sa te impiedici de si mai multe lucruri ale mele, sa adormi cu mine privindu’te, sa imparti cu mine tot, sa primesti flori si cadouri mai des si sa ma lasi sa incerc sa te fac sa zambesti in fiecare secunda? Sau mai pe scurt…vrei sa te casatoresti cu mine?
Nu puteam sa ma misc, nu puteam sa’i raspund…doar ma uitam in ochii lui si la acel inel(care era unul dintre cele mai frumoase inele de logodna pe care le vazusem)…dupa care am reusit sa’mi mut privirea si sa vad cum toti cei prezenti acolo erau stransi in jurul nostru si asteptau un raspuns, dar eu nu putea sa deschid gura, insa intr’un final cand toti se gandeau la un “nu”, sau cel putin asta se citea pe fata lor si in ochii rugatori si usor dezamagiti ai lui, am reusit sa deschid gura si sa zic un DA din toata inima. Atunci toti au inceput sa aplaude, a inceput si muzica sa cante, iar el s’a ridicat si m’a sarutat. Am dansat si ne’am distrat in continuare…la propria petrecere de logodna de care nu stiam nimic.
Ziua urmatoare m’am trezit la el in brate, era treaz de ceva vreme, dar nu s’a ridicat, a ramas sa ma tina in brate si sa se uite la mine cum dorm, si sa’mi ofere cel mai mare zambet si cel mai dulce sarut de “ ‘neata” . Toata ziua nu am iesit nicaieri, am stat doar in casa si am vorbit despre diverse lucruri, despre nunta evident, ca doar ma ceruse…ne’am uitat de modele de verighete, de rochii, de localuri si de tot felul de lucruri de genul.
Nu stiu cum dar in momentul urmator eram deja in drum spre altar unde ma astepta el foarte zambaret si fericit, dar in loc de clopote se auzea un sunet ciudat…era alarma de la telefonul meu…era dimineata…si totul a fost doar un vis…unul frumos, dar doar un vis.
Nu stiu de ce, dar mi’a placut scenariul…si probabil asta este modul in care subconstientul meu vrea sa fie acel moment, in care acea persoana speciala pentru mine vrea sa fim impreuna mereu…ehehe…dar cati dintre noi(probabil fetele mai mult) nu s’au gandit(sau poate tot visat) macar o data la ceva de genul?