Ar trebui sa fie

De 20 minute stau cu wordul deschis si nu stiu ce sa scriu, in mintea mea se ingramadesc cuvintele, dar fara a contura fraze sau sintagme coerente. Am vrut ca articolul asta sa fie pe sentiment, dar nu stiu cum sa fac asta. Stiu ca o sa-mi lipseasca mult anumite persoane, stiu ca o sa-mi lipseasca sa stau jumatate din zi, 5 zile din 7 cu ele. Si acum ce sa fac, sa insir aici amintiri? Nu ar avea farmec, sa fac un pomelnic cu persoanele care o sa-mi lipseasca? Nici asta nu ar avea farmec…

O sa spun totusi ca in 4 ani de liceu mi-am facut prieteni noi, am intarit prietenii vechi, cu anumite persoane sunt in aceiasi clasa de 12 ani, cu unii chiar de la gradinita, dar ce e drept la gradinita nu eram in aceiasi clasa, unele legaturi le-am pierdut, am iubit, am suferit, am ras, am plas, m-am schimbat, m-am maturizat…hai ca aproape m-am crezut si eu cu maturizarea.

O sa-mi lipseasca foarte multe chestii, da, stiu, am telefon, au telefon, am facebook si au facebook, dar nu o sa mai fim cate minim 6 ore pe zi in acelasi loc. Nu o sa ne mai plangem ca facem 10 ore de mate pe saptamana, nu o sa ne mai certam cu profa de info, nu o sa mai facem auditie muzicala in aproape fiecare ora de dirigentie cu domnul director, nu o sa mai fim clasa de suflet a domnului director, adica o sa fim, dar nu o sa mai fim prezenti, o sa vorbeasca despre noi la trecut,nu o sa se mai faca glume bune sau idioate in ore, nu o sa ne mai stresam unii pe altii si toate astea…

A trecut si liceul, se presupune ca am crescut, ca ne-am maturizat…si pentru ultima data pentru ca c'est fini la comedie

Ani de liceu,

Cu prietenii pe viata,

Scumpii ani de liceu

Ti-i vei aminti mereu.

Fara motiv concret

Incredere zici?

            Stiti cum e treaba asta cu increderea? Uite cam fix asa:

            Da, si mai stiti cum e defapt? O castigi greu, dar o pierzi repede si extrem de greu o recapeti. Dar stiti ce e cel mai interesant dupa mine? Ca nu merita sa lupti pentru increderea cuiva care nu e dispus sa ti-o ofere. Lupti ca sa ce? Tu ii oferi increderea ta deplina, iar el/ei o ignora sau doar profita de ea si nu se gandesc sa ti-o ofere si ei pe a lor, sau iti ofera cu portia, asta asa, doar ca sa-ti alimenteze iluzia, sa te faca sa le oferi mai mult din tine, mai mult din increderea ta, mai mult din tot ceea ce ai tu de oferit. Ei bine, in situatii ca asta eu consider ca nu merita sa lupti pentru increderea persoanei/personalelor respective. Lasa-i in lumea lor, stai in banca ta si nu incerca sa patrunzi pentru ca vei fi vazut mereu doar ca un intrus, vei exista fix doar cand are/au nevoie de tine si apoi vei intra subit in umbra, vei fi lasat de-o parte pentru ca la urma urmei esti doar un intrus in lumea lor. 

Anii ce vin

Pentru ca mai e o saptamana si termin liceul, pentru ca pur si simplu exact asa e in mintea mea:

Anii ce vin or sa fie divini
Anii ce-au fost nu au fost fara rost

Miercurea fara cuvinte(21)

Mai multe detalii gasiti la Carmen

Mici, dar mari

Secretul unei surprize reusite se ascunde exact ca esentele in sticlute mici. Nu trebuie sa fie neaparat ceva material ca sa reusesti sa surprinzi placut. Nu! Din contra, gesturile mici sunt cele care fac difereneta. Nu e nevoie sa trimiti mesaje lungi si pompoase, poti sa trimiti unul simplu cu banala intrebare “ce faci?” , dar daca il trimiti cand trebuie o sa fie tot ce conteaza. Poti sa ii trimiti un simplu mesaj de “buna dimineata” sau unul de “noapte buna” si o sa stie ca a fost prima/ultima persoana la care te-ai gandit. Si nu, nu e valabil numai in cupluri pentru ca eu vorbesc la general.

Cadourile mici, simbolice, sunt tot ceea ce conteaza cu adevarat. O floare, poate sa fie ea si rupta din gradina pe langa care ai trecut cand mergeai spre locul de intalnire, o sa ii aduca un zambet imens. O gluma spuna la momentul potrivit sau un simplu zambet ori chiar o privire calda pot sa fie cel mai frumos cadou primit in ziua respectiva.

Detaliile mici te ajuta sa oferi si sa iti oferi cele mai frumoase momente. Nu te gandi la nimic ca fiind un gest mic si neinportant, totul conteaza…si este posibil ca intr-o zi sa realizezi ca acel “mic detaliu nesemnificativ” era defapt un detaliu important.

Gesturile mici fac diferenta, asa ca bucura-te si profita de ele! 

Respira si....

            Fiecare a avut cel putin o data un moment trist, momentul ala in care iti venea sa-ti bagi tot ce ai si ce nu ai in tot, nu puteai sa te linistesti nicidecum, erai mohorat, nervos si iti venea sa te certi sau chiar bati cu toti cei din jurul tau. Daaar ai ajuns undeva inconjurat de copilasi si inevitabil ti-a aparut un zambet usor fortat pe fata pentru ca nu aveai cum altfel, nu puteai sa te afisezi nervos si gata sa rupi capul cuiva unor copilasi. Si ai intrat in hora si te-ai jucat. Poate acei copilasi nu erau defapt “ei” ci doar unul, e acelasi lucru. Poate erau rude sau ai unor prieteni, din nou, e acelasi lucru.

            Bun, te-ai calmat si apoi te duci sa discuti si cu parintii pentru ca acum erai ok, nu mai aveai acea dorinta sadica de a le redecora casa cu propriul sange. Si ii surprinzi in mijlocul unei crize parintesti: copiii incep sa creasca, serviciul reprezinta in majoritatea cazurilor o absoluta necesitate si ii auzi

            -Ieri am stat cu ala mic in parc toata ziua si nu mai pot, a inceput sa poata sta in picioare sustinut si nu te mai poti intelege cu el, ma doare spatele exagerat de tare, m-a alergat prin tot parcul.

            Imediat vine replica partenerului de viata care ii spune ferm ca este momentul sa cumpere un premergator. Si in momentul ala, tu esti deja lucid, iti amintesti ca exista diverse site-uri online de pe care poti cumpara premergatoare de diferite culori, marimi si materiale asa ca te bagi in mijlocul discutiei ca musca in lapte si le povestesti despre un model pe care l-ai vazut pe net, care era si accesibil si multifunctional, realizat din plastic foarte rezistent, disponibil in trei culori: portocaliu, albastru sau roz, cu masuta muzicala detasabila, si cum am spus, multifunctional, poate fi folosit si ca balansoar.

            M-au intrebat tot felul de detalii, iar eu le-am aratat pe net pentru ca sunt multiple modele pe placul si buzunarul tuturor parintilor ce vor sa-si vada copilul alergand fericit de colo-colo fara sustinerea lor.

Make it real

            Degeaba stai cu nasul in carti toata ziua, degeaba urmaresti n’spe mii de documentare, degeaba stii totul teoretic, daca la practica esti 0. Cea mai importanta lectie pe care o inveti din teorie? Ca lectiile de viata adevarate nu le gasesti in carti. Da, o sa-mi sariti in cap si o sa-mi spuneti ca ba da, ca inveti din greselile si din experienta altora. Nu sunt de acord cu asta, sau nu in totalitate. Eu cand fac o greseala nu o fac de doua ori, o fac de n’spe mii de ori, dar si cand spun stop, e stop, pentru ca imi impun sa invat din greseala aia pe care am tot repetat-o la infinit si imi impun anumite chestii, si e ca dracu, zau ca e! Dar in acelasi timp e si eficient, in schimb pot sa citesc de un miliard de ori o carte si tot nu o sa invat din greselile personajelor.

            Experientele pozitive? Ramane ceva de invatat cu adevarat din ele? Experientele pozitive raman niste amintiri placute, practic sunt mai mult niste lectii deja invatate, ai trait momentul respectiv, ai reusit, ai invatat ceva pe loc si ti-ai creat o amintire frumoasa. Dar nu cred ca mai ramane ceva de invatat. Daaar la fel…asta e in practica, in teorie e aberant sa consideri ca ti-ai aprofundat lectii sau conturat idealuri. Citesti zeci de carti, urmareste n’spe mii de filme siropoase…si apoi afirmi “am invatat ceva important astazi” . Ce? Ce ai putut invata din randurile citite sau din secventele vizionate? Nu, nu ai invatat nimic, in realitate doar ai constatat niste fapte, de invatat inveti atunci cand traiesti pe pielea ta anumite momente, anumite stari, anumite trairi.

Sa nu ma intelegeti gresit, nu am nimic impotriva cititului si a urmaritului de filme/seriale, sunt chiar pro ambele, sau toate 3 daca pui filmele si serialele separat, le  practic pe toate 3, da, stiu, nici mie nu mi-a venit sa cred ca citesc, dar aparent am inceput sa o fac, si e placut si relaxant, dar nu inseamna ca imi construiesc idealuri si prototipuri de pe urma a ceea ce citesc sau urmaresc. Nu, dar cu toate astea nu inseamna ca nu fac niste calatorii geniale. Da, ma transpun in pielea personajelor despre care citesc (nu chiar toate, A. si C. daca cititi asta sa stiti ca in cartile alea nu m-am transpus deloc, am urmarit totul de pe margine!!! ) si pentru alea 1-2 ore cat dureaza un film, sau 40 de minute episodul, sau 1-2 ore cat citesc, sunt in alta lume, si imi dau seama de anumite lucruri, le indosariez in minte, dar tot in practica le invat, cand ma lovesc de ele in realitate imi amintesc si abia atunci le inteleg cu adevarat sensul.

            Asa ca nu mai asteptati sa gasiti in carti rezolvari la problemele pe care le intampinati in viata de zi cu zi, nu mai asteptati ca scoala/facultatea/invatamantul in general sa vina cu solutii, nu mai asteptati sa invatati lectii de viata din carti si/sau filme…traiti, incercati, riscati! Cea mai eficienta metoda, nu, nu e simpla, nu e mereu usoare si nici placuta, dar ramane cea mai eficienta. Viata ta? Visele tale? Make it real! 

Si totusi se poate

Cred ca toata lumea a fredonat sau a auzit macar o data “vine vara, bine-mi pare” . Iti da o stare din aia euforica sintagma asta, dar apare sentimentul nasol cand stii ca vine vara, dar nu-ti pare bine. De ce nu-mi pare mie bine? Pentru ca nu o sa am vara, o sa trebuiasca sa invat si sa ma plimb dupa hartii si bla-bla-bla’uri din astea. Dar sa fim seriosi, nu sunt chiar cea mai silitoare persoana, sunt o lepra si normal ca nu o sa invat continuu, sa fim seriosi acum. Si de ce sa astept? De ce sa astept sa vina vara sa aud in stanga si in dreapta sau sa citesc pe facebook despre cat de frumos e la mare sau la munte sau la piscina cand afara este extrem de frumos si acum, mai am ceva timp pana la examene, adica nu e chiar agitatia aia de “mai am 2 saptamani si nu stiu nimic” … acum e mai mult “mai am 2 luni si nu stiu nimic”. E ceva mai rezonabil acum asa ca de ce sa nu profit? De ce sa nu merg la o piscina descoperita fix in ziua deschiderii, adica vineri, pe 9 mai?  Acum e momentul oportun … adica nu e nici stresul foarte mare, cum am spus mai sus, normal ca e stres, dar nu este asa mare, afara este frumos, cald, soare, numai bine pentru facut plaja si o prima balaceala pe 2014.

Ce? De ce pareti surprinsi? Ador marea, ador bazinele, ador piscinele, ador balaceala si in special ador vara! Si stiti care este culmea? Ca desi vara asta este aproape inexistenta, zau ca o astept, normal ca sunt motive sa o detest si sa vreau sa treaca la fel de repede cum a trecut tot anul, dar cu toate astea exista si motive sa o ador. Adica ok, poate nu o sa ajung la mare sa stau o saptamana sau nu o sa ma duc de 2-3 ori pe luna cate 2-3 zile, dar pot sa ies in oras, pot sa ma distrez in weekenduri, pot sa dau fuga la cate o piscina si mai mult decat atat pot sa fac plaja si sa invat in acelasi timp, da, stiu, ar fi cam aiurea sa fac mate si fizica la piscina, dar pot sa camuflez comentariile la romana in dosare si sa le citesc ca pe o lectura obisnuita, fireasca si banala de plaja, nu?

In orice caz…ma intalnesc cu cinva vineri la piscina? Astept un telefon daca da.

Miercurea fara cuvinte(19)

Detalii gasiti la Carmen

Meloman pentru o zi

Totul a pornit de la Sorin

Cum e defapt?

Te gandesti ca e nasol cand un prieten iti spune in fata ca nu e bine ce faci, cand te da inapoi, cand iti spune realitatea, cand incearca sa te faca sa vezi realitatea. Dar stii ce e cu adevarat nasol? Cand acel prieten o sa-ti spuna banal si sec doar „ok”.

Si stii de ce e asta cu adevarat nasol? Pentru ca in momentul ala tu ai pierdut un prieten caruia ii pasa de tine. Cand inceteaza sa incerce sa-ti mai arate realitatea, cand inceteaza sa-ti spuna ceea ce gandeste sincer, atunci l-ai pierdut, si greu se va mai intoarce.

De ce l-ai pierdut? Poate pentru ca tu ai obosit sa il asculti cum „te cearta”, iar el probabil a obosit sa incerce sa-ti arate ce e bine si ce e rau in zadar. Dar hei, zambeste! E bine pentru tine, nu? Scapi de un stres, nu te mai ascunde si recunoaste ca asta e primul gand care iti vine in minte „ieei, am scapat si de stresul asta”, dar mai tarziu o sa constientizezi ca defapt ai pierdut un prieten care tinea prea mult la tine.  

Pur si simplu ador asta

            Stiu ca o sa ma contrazic acum pentru ca stiu ca mi-am exprimat in nenumarate randuri disconfortul pe care mi-l creaza primavara/toamna, in special prin ploaia, dar cand afara ploua si eu stau in casa, beau o cana de cafea caldea si lenevesc pe net sau urmarind filme/serioale, pe bune ca nu ma deranjeaza deloc, ba chiar imi place pentru ca se contureaza asa o oarecare atmosfera propice lenevelii continue. Si fix asta am in plan, un weekend luuung plin de leneaveala. Da, ieri am stat aproape toata ziua in pat in haine extra mega confortabile, nu, nu pijamale pentru ca nu folosesc deloc, dar similare, urmarind filme si asta o sa fac si dupa-amiaza asta pentru ca afara este o vreme fix de lenevit sau de facut copii, ambele implica patul, deci...e bine.