Vineri, 10 mai, altceva?

Voi stiti ce zi este astazi? Da, este vineri, altceva? Da, e si 10 mai…da, e si inceput de weekend…altceva? Cum atat? Nu e doar atat, e ziua de dupa ziua fratelui meu siii este ziua in care am dat sala. Si daca va amintiti cand am plecat la tara v’am spus ca am emotii…si nu vreti sa stiti cat am batait din picior pana mi’a venit randul, cred ca au inceput aia sa intre la banuieli daca piciorul meu e real sau e pe vibratii. Si emotiile cresteau si mai si cand vedeam ca din 20 cati erau in fata mea abia daca au trecut 6 sau maxim 7…si ca mai mult de jumatate sunt a 2’a oara. Imi venea sa plec, sicer, imi venea sa plec si sa ma duc sa dau saptamana viitoare, dar a ajuns si la mine…ma cheama sa’i dau buletinu’ si dosaru’ si sa astept sa iasa cineva si sa intru eu. Fierbeam, da’ fierbeam la propriu si piciorul inca era pe vibratii, ba chiar incepuse si celalalt sa ia sintomele, aveam furnicaturi in varful degetelor atat de tare ca atunci cand am intrat in sala si a trebuit sa apas star am apasat langa sau nu stiu cum ca nu voia sa porneasca…si atunci mi’am zis “am inceput bine”…am vazut prima intrebare si am zis din nou “clar am inceput bine” si am amanat prima intrebare. Clar un start promitator daca aman pana si prima intrebare, nu? Asa ziceam si eu…si dupa am inceput sa’mi iau o pozitie draguta pentru ca stiam ca’mi fac poze si sa nu incep ca acasa sa imi fac semne cu mainile sa inteleg…pentru ca da, acasa cand primeam o intrebare “daca politistul este cu fata spre tine cu mana dreapta/stanga intinsa ce faci?” si eu incepeam si imi intideam mana sa vad…si imi dadeam seama, dar nu, acolo am avut aceiasi pozitie de la inceput pana la final…bine, defapt cand am vazut ca am facut 22 deja(adica am trecut) am inceput sa am un zambet tembel pe fata. Da, normal ca am trecut…cum adica “deci ai luat 22, ai trecut”…normal ca am trecut, si nu, nu am trecut cu 22, am trecut cu 25.

Da, stiu ma cam laud putin, dar la cate emotii am avut nu’mi vine sa cred ca am facut 25 si ca puteam sa fac 26. De ce zic ca puteam? Pentru ca am raspuns pe jumatate, adica exact cum ma enerveaza pe mine mai tare…sa raspund pe jumamtate, daca tot gresesc sa gresesc si aia e, nu sa raspund pe jumatate. Si sincer m’am gandit ca ar fi si a 2’a varianta corecta, dar am zis “si daca nu e? mai bine o pun doar pe asta, ca asta e sigur”. Mare mea mirare a fost ca asta s’a intamplat in prima jumatate a chestionarului, abia trecusem de intrebarea 10 sau chiar intrebarea 10…si in general daca am una gresita incep sa ma deconcentrez si sa ma gandesc “pic”…cand am 2 gresite sunt deja “gata, clar pic”…ce e drept nu prea le’am picat nici cand aveam 3 sau 4 gresite, dar asa imi urla subconstientul in cap…mare mirarea cum am inceput sa zic a fost ca de data asta nu m’am panicat, am tras aer in piept si mi’am zis ca e ok, e doar 1 gresita si a fost ok.

Asa ca…sunt pe jumatate sofer…ramane sa vedem ce fac luni, pe 20 mai, la traseu…sper sa fie bine si acolo pentru ca si acolo am emotii si acolo nu mai e bine sa am picioarele pe vibratii.

Auuu si era sa uit...normal ca am pentru voi vodka cu suc de mere, pentur mine doar suc de mere pentru ca sunt pe antibiotice si in plus trebuie sa ma obisnuiesc cu reducerea alcoolului la 0, nu?

Simplifica drumurile

Mai am putin si o sa’mi iau permisul…abia astept. Tata vazandu’ma ca ma entuziasmez foarte tare m’a luat cu el cand a facut asigurarea la masina, a platit ce e de platit si a cumparat ce e de cumparat. M’am plictisit ingrozitor in ziua aia stand la cozi infernabil de lungi si completand hartii plictisitoare! Atunci tata mi’a spus ca si asta face parte din viata soferilor…nu doar condusul…din fericire nu a reusit sa’mi stinga pasiunea si nerabdarea cu care astept sa treaca cateva luni pana  sa am carnetul in portofel. De ce? Pentru ca am aflat ca pot sa fac tot ce a facut el intr’o zi intreaga stand la cozi infermale, in doar cateva minute fara prea mult efort.

 De exemplu coada cea mai lunga la care am stat a fost pentru rovinieta. Cand am ajuns in sfarsit acasa am intrat pe net…pe prietenul gogu’ si am cautat o modalitate de a cumpara aceste roviniete online. Si am gasit un site care mi s’a parut foarte bun. Aici am gasit tot ce ar trebui sa stiu ca sofer/viitor sofer despre rovigneta.

Bineinteles tata a spus ca un sofer adevarat nu intra pe un site si cumpara de acolo “pe intuneric” o rovinieta, dar i’am aratat site’ul si ce informatii si facilitati ofera si a ramas putin ingandurat.

La preturi nu am sesizat o diferenta fata de cele “traditionale” , si de aici pot fi cumparate tot doar pe un anumit interval de timp, pe care il alegi tu .

Aceasta firma are deja vechime, este infiintata in anul 2005 si are toate autorizatiile necesare, iar clientii(in numar destul de mare, dupa cum se poate observa din numarul de roviniete vandute pana in prezent) nu par nemultumiti.

Se pare ca l’am convins si pe tata…un sofer cu vechime…ca si partea asta mai urata a soferilor…cu multe cozi infernal de lungi si multe hartii de “umplutura”…poate fi simplificata la doar cateva clickuri.