Se afișează postările cu eticheta vanzatoare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vanzatoare. Afișați toate postările

19 noiembrie 2015

Fara sa vrea, aud in jurul meu tot mai des barfe, critici, vorbe rautacioase si jigniri referitoare la dimensiuni, la greutate. Fetele refuza sa poarte anumite obiecte vestimentare care chiar le plac si care le vin bine din simplu motiv ca pe eticheta sunt trecuti doi de x si un l, ce e asa rusinos sa porti rochii marimi mari, da, ai vazut o rochie, ai probatat-o, iti place cum iti vine, dar nu o cumperi pentru ca este o rochie xxl si nu se poate sa porti asa ceva pentru ca o sa iti auzi vorbe in ceafa la tot pasul.
Nu e ok sa judeci un om dupa aspectul fizic, poate exista motive pentru kg in plus, daca persoana respectiva se simte bine in pielea ei, de ce sa comenteze altcineva din afara si sa ii strice imaginea despre sine? Ma deranjeaza foarte tare treaba asta si nu ii inteleg deloc rostul.
Da, mergi la o ocazie? Foarte bine, rochii de ocazie nu se gasesc doar in marimea s sau xs, se gasesc si rochii xxl foarte dragute, si daca se gasesc inseamna ca sunt facute tocmai pentru ca lumea sa le poarte si sa se simta bina in ele. Eu nu am o treaba cu rochiile in general, nici ca sunt xs nici ca sunt alte marimi, doar in situatii extreme, dar am fost cu o prietena si m-a deranjat foarte tare faptul ca si-a pierdut increderea in ea si o vedeam cum se schimba la fata de fiecare data cand trebuia sa caute in raionul de rochii marimi mari, de ce nu se gasesc si rochii xxl langa cele xs sau s sau l? De ce trebuie sa fie puse undeva in spate, separat? I se pare cuiva normala treaba asta? Inteleg impartirea pe rochii office, rochii de ocazie, rochii casual si asa mai departe, dar impartirea pe marimi nu mi se pare ok, sau ma rog, e ok, ca sa nu stai sa iei fiecare rochie si sa verifici marimea, dar sa fie puse in acelasi raion toate marimile, nu complet separat, ca si cand ti-ar pune cineva un semn imens pe spate “vreau sa cumpar o rochie xxl”.
Da, pana la urma prietena mea si-a luat de pe net pentru ca pana si vanzatoarele se uitau dubios, si atunci eu m-am enervat maxim in unul din magazine la cabina de proba, motiv pentru care persoana respectiva a zis ca nu mai merge cu mine la cumparaturi si ca hai acasa ca intra pe un site, pe www.depochic.ro si isi alege ceva de acolo ca daca mai intram intr-un magazin ma iau la cearta cu personalul de acolo. Dar pe buna dreptate acum, nu? Doar mie nu mi se pare normal asa ceva?
Oh, si rochia pe care si-a luat-o pana la urma, online pentru ca nu a mai vrut sa mearga in magazine cu mine, a spus ca nu mai vrea sa repete experienta, si nu a mai vrut sa mearga nici ea dupa singura:

17 ianuarie 2013


Stiti povestile alea spuse “de batrani” sau “din batrani”?  Cand se aduna toti la o barfa si povestesc diverse lucruri “de pe vremea…”. Frumos sentiment…ei bine eu azi vreau sa spun o poveste, nu, nu e poveste defapt…e adevarata…se numeste “Dubioasa cunoaștere”.
Zilele trecute din vorba in vorba, in ora de chimie am ajuns sa facem glume de tocilari de genul: Te duci la magazine si ii ceri un luciu de buze cu aroma de butirat de etil sau de formiat de etil (substantele astea dau diverse arome de fructe) . Si de aici am ajuns la o discutie care pe mine m’a amuzat destul de tare. Povestea cineva cum a fost la magazine (undeva la tara) si a cerut o cola…mare lucru…nimic ciudat, nu? Dar interesant este raspunsul primit de la vanzatoare “Nu avem decat Coca-Cola…va dau asa?” ...apoi ce sa zic…e bine si Coca-Cola, dar parca Cola era mai bine daca avea, nu? Saraca persoana ce sa faca? S’a multumit cu ce avea. Dar in alta zi au ajuns’o poftele…si s’a dus sa’si cumpere niste piscoturi. Ajunge frumos la magazine si cere ce vrea, dar vanzatoarea nu are habar despre ce vorbeste, ea nu stie decat limba romana in ce limbi straine se trezeste sa’i vorbeasca ei? A. ii explica cat poate…adica ce explicatie ai putea da la intrebarea “ce sunt alea piscoturi?”. …alea care se pun in loc de blat la prajituri, ca niste biscuiti, ca niste eugenii fara crema si ce a mai putut sa’i treaca si ei prin minte si sa semene, la care vanzatoarea “cred ca am gasit, astea sunt?” si ii da niste eugenii. Acum eu sincer cred ca e bine…adica ma gandesc asa cu mintea mea inceata ca ar fi tare interesant un tiramisu facut cu eugenii…sau un diplomat(bine…asta merge si fara)…sau orice alta prajitura. Trebuie testat, nu?

Oh si mai sunt si tipele pudice care in momentul in care te duci si ceri tampoane (nu, nu cred ca e un cuvant care trebuie cenzurat) cu o voce in soapta te cheama dupa ea pentru ca nu le tine acolo, le are in alta parte ca sa nu vada toata lumea. Aici e cu dus si intors, nu? Adica hai sa zicem ca unele persoane sunt mai pudice, dar ca vanzator parca nu da bine…Ma intreb cum e cand se duc la ea baietii (sau defapt si fetele) sa cumpere prezervative (nu, nici asta nu cred ca trebuie cenzurat).
Nu stiu daca toate astea sunt de ras sau de plans…adica e amuzant cand auzi astfel de situatii…pe bune ca e…dar ma gandesc totusi si la femeia respectiva sau defapt la persoanele din situatiile de genul…parca e putin si trist, nu?  Dar noi ramanem la partea de amuzament nu intram atat in detalii…poveste inspirata de trairile persoanei A. in Crunti (un sat din judetul Ialomita)