Astepti si apoi actionezi

Cand esti student si stai la camin in regie nu te intereseaza cat consumi cu utilitatile, poti sa lasi lumina aprinsa non-stop si sa lasi si apa la chiuveta si la dus sa curga pana iti faci piscina in camera, ca oricum platesti ca si cand le-ai folosii in mod restrictiv. Cand pleci de acolo, fie te muti, fie te intorci acasa, incepi sa simti la buzunar cand vine factura la lumina cu prea multe zerouri. Si iti amintesti tu ca era prin camin un afis din ala imens cu “economiseste inteligent folosind becuri cu led” si tu de fiecare data treceai pe langa el si spuneai “pff, am neon, nu platesc, nu imi pasa”.

Dupa iti amintesti ca aveai un prieten la electrica si ca si el te stresa incercand sa iti explice care e faza cu numarul de wati si de lumeni si tu te prefaceai ca asculti, doar asa, de complezenta. Acum cand esti la casa ta si trebuie sa platesti intretinerea si utilitatile din buzunar cu adevarat pentru cat consumi, incepi sa te gandesi sa cauti pe google ce spunea prietenul ala. Si gasesti mai multa informatie decat ai fi vrut, nu te alta, dar te zapaceste rau de tot si incepi sa iti spui in sinea ta ca este mandru de tine ca nu te-ai dus la inginerie electrica. Dar tu esti determinat, vrei sa mai tai din zerourile alea de pe factura, sau macar sa scazi din cifre, si citesti si citesti, si nu intelegi nimic, dar continui sa citesti pana ajungi la o concluzie si te duci sa iti cumperi un bec cu leduri sa vezi cum e. Ca ai aflat cum sta treaba cu watii si lumenii si pari interesat la magazin, te dai putin “cult in domeniu”. Ca tu stii deja ca efienta luminoasa este reprezentata de numarul cat mai mare de lumeni, iar consumul de energie este reprezentat de numarul de wati. Si ii explici vanzatorului ca tu vrei un bec cu leduri cu un consum cat mai mic si cu luminozitate puternica, si ca sa iti etalezi noile cunostinte in domeniu, ii explici ca asta inseamna un bec cu un numar mic de wati si cu un numar de lumeni. Si el iti ofera becurile pe care le are, sa iti alegi, evident plictisit si neinteresat de povestile tale, dar tu nu te lasi, ii explici ca vrei ca becul sa aiba raportul dintre wati si lumeni de cel putin 80. Si iti ofera un bec, tu nu ai idee daca respecta chiar tot ce ai cerut tu, scrie pe el, dar nu te-ai interesant mai mult decat ai palavragit in magazin, te duci frumos acasa, montezi noul bec, esti satisfacut de luminozitatea oferita si astepti sa vezi factura si in acelasi timp speri sa fi facut o investie inteligenta.

Dupa ce vine prima factura si se vede diferenta esti multumit si incepi sa cauti online oferte si chestii ca ai vrea sa schimbi toate becurile din casa. Si incepi sa cauti, cu lumina calda, 

Cu lumina rece

Si gasesti un site pe care poti face comenzi si care au o gama larga de produse si mai vezi ca raportul minim dintre wati/lumeni este de 90, si iti amintesti tu ca citisei ca trebuia sa fie minim 80, aici aveau cu 90, pretul era mult mai bun decat cel pe care il dadusei pe primul bec si te tenteaza, nu are cum sa nu te tenteze, pret bun, eficienta buna, nu mai stai mult pe ganduri si te apuci sa dai comanda si schimbi toate becurile din casa, si acum esti doar pe leduri, mai ramane doar sa astepti din nou sa iti vina facutra sa vezi cat a mai scazut sau daca a mai scazut.

Dubioasa cunoastere

Stiti povestile alea spuse “de batrani” sau “din batrani”?  Cand se aduna toti la o barfa si povestesc diverse lucruri “de pe vremea…”. Frumos sentiment…ei bine eu azi vreau sa spun o poveste, nu, nu e poveste defapt…e adevarata…se numeste “Dubioasa cunoaștere”.

Zilele trecute din vorba in vorba, in ora de chimie am ajuns sa facem glume de tocilari de genul: Te duci la magazine si ii ceri un luciu de buze cu aroma de butirat de etil sau de formiat de etil (substantele astea dau diverse arome de fructe) . Si de aici am ajuns la o discutie care pe mine m’a amuzat destul de tare. Povestea cineva cum a fost la magazine (undeva la tara) si a cerut o cola…mare lucru…nimic ciudat, nu? Dar interesant este raspunsul primit de la vanzatoare “Nu avem decat Coca-Cola…va dau asa?” ...apoi ce sa zic…e bine si Coca-Cola, dar parca Cola era mai bine daca avea, nu? Saraca persoana ce sa faca? S’a multumit cu ce avea. Dar in alta zi au ajuns’o poftele…si s’a dus sa’si cumpere niste piscoturi. Ajunge frumos la magazine si cere ce vrea, dar vanzatoarea nu are habar despre ce vorbeste, ea nu stie decat limba romana in ce limbi straine se trezeste sa’i vorbeasca ei? A. ii explica cat poate…adica ce explicatie ai putea da la intrebarea “ce sunt alea piscoturi?”. …alea care se pun in loc de blat la prajituri, ca niste biscuiti, ca niste eugenii fara crema si ce a mai putut sa’i treaca si ei prin minte si sa semene, la care vanzatoarea “cred ca am gasit, astea sunt?” si ii da niste eugenii. Acum eu sincer cred ca e bine…adica ma gandesc asa cu mintea mea inceata ca ar fi tare interesant un tiramisu facut cu eugenii…sau un diplomat(bine…asta merge si fara)…sau orice alta prajitura. Trebuie testat, nu?

Oh si mai sunt si tipele pudice care in momentul in care te duci si ceri tampoane (nu, nu cred ca e un cuvant care trebuie cenzurat) cu o voce in soapta te cheama dupa ea pentru ca nu le tine acolo, le are in alta parte ca sa nu vada toata lumea. Aici e cu dus si intors, nu? Adica hai sa zicem ca unele persoane sunt mai pudice, dar ca vanzator parca nu da bine…Ma intreb cum e cand se duc la ea baietii (sau defapt si fetele) sa cumpere prezervative (nu, nici asta nu cred ca trebuie cenzurat).

Nu stiu daca toate astea sunt de ras sau de plans…adica e amuzant cand auzi astfel de situatii…pe bune ca e…dar ma gandesc totusi si la femeia respectiva sau defapt la persoanele din situatiile de genul…parca e putin si trist, nu?  Dar noi ramanem la partea de amuzament nu intram atat in detalii…poveste inspirata de trairile persoanei A. in Crunti (un sat din judetul Ialomita)