La metrou

Dat fiind ca toata vara eu am stat in dristor si munceam in grozavesti in fiecare dimineata si in fiecare dupa-amiaza trebuia sa folosesc metroul, cam un drum de 30-35 de minute cu totul, cu mers pe jos si mersul efectiv cu metroul. Cam 2 saptamani am facut un fel de mini experiment sa ii spun asa. Nu aveti idee cat de aglomerat poate sa fie, este dezastruos la cel mai propriu mod cu putinta. In unele dimineti abia aveam loc sa intru in metrou efectiv si stateam atat de inghesuiti incat putea soferul sa puna cate frane vrea el, sa ia cute curbe vrea, ca nu se misca absolut nimeni nici macar cu un centimetru, atat de unul in altul stateam. Pe la 5 juma sau 7 cand ieseam eu( in functie daca ma duceam la sala sau nu) era ceva mai acceptabil, era normal tot foarte aglomerat, dar mai aveai loc sa te misti cat de cat. Eu de obicei uit sa imi scot castile din ghiozdan ca sa ascult muzica si in metrou nu mai stau sa le caut si raman asa, ma joc de obicei sau ma uit pe 9gag. Vreo 2 saptamani cam asa, am stat in metrou cu telefonul in buzunar si fara casti.

Mi s-a parut extrem de interesant cate lucruri am observat despre comportamentul oamenilor in aglomeratie sau nu. In cele aproape 40 de minute merse zilnic cu metroul( dus-intors) am observat fata care isi bifeaza in carnetel task-urile indeplinite in ziua respectiva, doamna stresata ca intarzie la munca, biatul emotionat de probabil prima intalnire sau una din primele intalniri care isi verifica parul si barba si gulerul de la camasa o data la cateva minute si ceasul si mai des ca nu cumva sa intarzie, fata care tine in mana un trandafir ca si cand ar fi cel mai important lucru din viata ei, fata care aproape plange in timp ce scrie mesaje, baiatul stresat in asteptarea unui apel sau a unui mesaj care isi verifica telefonul la cateva secunde si care bate insistent si stresat din picior, parintii foarte extrem de mega ultra rabdatori care explica de fiecare data copiilor de ce o voce anunta de fiecare data ‘atentie se inchid usile’ sau ‘urmeaza statia x’ si de ce de fiecare data urmeaza o alta statie, de ce se opreste metroul si ei nu coboara, parintii rusinati de comentariile copiilor lor la adresa altor persoane din metrou, dar in acelasi timp rabdatori le explica situatia. Da, poate nu a fost frumos din partea mea sa ma uit la toate lucrurile astea, dar mi s-a parut foarte interesant cum toata lumea este in filmul lor si stau cu ochii in telefon sau cu muzica in urechi si ignora totul in jurul lor. Dar in acelasi timp mi s-a parut interesant cum toata lumea observa semnele distinctive. Din cauza anumitor circumstante intamplate in aceasta vara pentru o perioada am purtat un semn distinctiv pe haine( nu dam detalii aici) dar in acea perioada am observat cum 70% din persoanele din jurul meu observau si imi aruncau pe furis priviri pline de mila si apoi isi mutau rusinati privirea, din nou mi s-a parut foarte interesant acest comportament al oamenilor, deranjat pentru mine personal, dar foarte interesant. Cred ca o sa mai repet acest experiment. 

...(41)

Niciodata multumiti

Asa suntem noi…niciodata multumiti. Luna trecuta cand erau ploi cat cuprinde, ploua de dimineata pana seara toata lumea zicea ca vrea soare…acum cand e cald si soare toata lumea vrea ploaie. Si totul se repeta. Care e faza?

De ce nu putem si noi sa fim multumiti cu ce avem? A plouat o luna…s’a oprit intr’un final si a iesit soarele…acum e soare…o sa vina si vantul sa adie, o sa vina si cate o ploaie scurta de VARA sa scoata caldura din pamant si sosea. Asteapta ca vin toate…dar am o nelamurire…ce anotimp este? Aaaa da…e VARA!!! Si ce deosebeste vara de celelalte anotimpuri? Aaaa da…stiu si asta: caldura!!

Ce ai vrea acum ? Sa ninga…pai si iarna ce mai face? Sa ploua mult…atunci in primavara si mai ales in toamna ce sa mai fie?

Asta e…suntem o tara in care avem 4 anotimpuri…si dupa ce ca sunt aiurea si astea si se rezuma la doua [ori e prea frig ori prea cald]  nici asa nu ne convine. Nu…noi vara vrem zapada si iarna soare…si daca le primim ne intrebam “ce iarna/vara mai e si asta?” dar in momentul in care intra in normal “nuuu….ma topesc/inghet…vreau zapada/soare” .

Incep sa ma conving din ce in ce mai tare ca omul nu stie ce vrea, ca mereu cauta doar ceea ce nu are, iar in momentul in care obtine tot nemultumit e…pentru ca a aparut altceva care il intriga, altceva care este peste posibilitatile lui…si evident asta e ceea ce vrea el…pentru ca e ceva ce nu poate avea.

Ar trebui sa invatam sa ne multumim cu ceea ce avem si nu mai avem vise atat de inalte, sa ne limitam la ceea ce este posibil. Sa ne multumim ca acum avem soare si caldura…sa ne multumim cand o sa mai vina 2-3 ploi…sa ne multumim cand o sa inceapa sa ninga…si sa nu mai cautam ceea ce nu avem si nu putem sa avem oriunde si in orice.

True