Inainte sa ma angajez unde lucrez in prezent, am
incercat sa ma angajez intr-un domeniu cu care nu am nici cea mai mica
legatura, la o firma contabilitate. In momentul in care nu am primit niciun
semn de la ei, m-am cam intristat, dar pana seara mi-a trecut, adica, stiam ca
nu am nici o treaba cu acest domeniu si ca oricum nu prea ma vedeam lucrand in
contabilitate, dar voiam sa lucrez, asa ca am trimis CV-uri la toate job-urile
disponibile pe care le-am gasit. Da, voiam sa lucrez, dupa 2 luni de lucrat
zilnic, nu stiu daca sentimentele mele sunt chiar aceleasi. Uneori cand imi
amintesc de tentativa de a lucra in contabiltiate ma amuz si ma intreb cum as
fi fost acum sau, in fine, dupa doua luni de munca in acel domeniu daca starea
mea de spirit si entuziasmul meu de a avea un job la care sa mergi zilnic, sa
stai 8 ore zilnic, a cam disparut deja si facand ceea ce fac.
Dar e funny cand imi amintesc ca am stat cam o
saptamana citind sitiri din financiar si incercand sa inteleg toate notiunile
de acolo si sa invat chestii pentru “a da bine” in eventualitatea in care m-ar
contacta si ar fi fost nevoie sa merg la un interviu, sa am si eu idee, asa in
mare despre domeniu. Si ca tot v-am povestit recent de C., sa continui cu el,
nu aveti idee cat a putut sa rada de mine in saptamana aia. Eu incercam sa
retin ceva din tot ce citeam acolo, iar el, ei bine, tot ce facea el era sa ma
tachineze si sa rada de mine si de incercarile mele, fara succes ce e drept, si
nu rata absolut nici o ocazie sa aduca subiectul in discutie. Nu conta despre
ce vorbeam, gasea un mod de a ajunge la “si cum merge cu contabilitatea?”. De
la incercarea mea incep sa cred ca vorba aceea cu “inginerul nu se impaca
niciodata cu economistul” este
adevarata. Dar toatea astea raman doar in mintea mea, si desigur, a lui C.,
care inca ma mai tachineaza ocazional cu subiectul asta. Nu am de unde sa stiu
cum ar fi fost pentru ca nu am ajuns acolo, si chiar daca dupa 2 luni de munca
zilnic am ajuns sa afirm cu tarie chiar ca eu nu sunt pentru munca zilnica, ca
sunt o lepra si cam de miercuri incep sa numar zilele pana vineri si vineri
numar orele pana seara pentru ca stiu ca in seara aia dorm si a doua zi nu imi
suna alarma, imi si place sa am o activitate, sa am, practic, o
responsabilitate.
