Se putea mai rau de atat, nu?

Astazi o sa va povestesc ceva prin care o sa ma fac cam rau de ras, dar totusi o sa va povestesc pentru ca este destul de amuzant. Nu este nici un secret si nici o noutate ca sunt la Politehnica, da, adica viitor inginer, candva, cica primii 7 ani sunt mai grei aici, la Poli, pana ajungi in anul 3, mai am 5 si ajung si eu acolo. Revenind, sunt un viitor inginer care a ajuns cumva pana la sfarsitul anului 2 de facultate cu bune si cu rele. Cu toate astea, acum cateva zile m-a facut un copil de 7 ani. Da, are o treime din varsta mea si totusi m-a facut grav rau de tot. Am fost cu cineva sa isi viziteze nepotul, ghiciti ce, si persoana respectiva este tot viitor inginer, revenind, am fost cu, sa ii zicem M, sa isi viziteze nepotul, de 7 ani, cum am specificat si mai sus. Era prima data cand ma intalneam cu cel mic si na, de preferat ar fi fost sa ma placa, ca vorba aia, e din familie, asta m-a facut sa am niste  emotii de abia legam 3 cuvinte coerent, dar surprinzator ne-am imprietenit repede. Adica normal ca ne-am imprietenit repede, cand M. a zis nu, eu am zis da si dupa m-am si jucat cu el, daca nu cuceresti asa un copil nu stiu cum. Si vine la mine cu niste jucarii lego pe care doar le primise, nu erau inca asamblate. Am stat langa el si ma prefaceam ca asamblez si eu ceva pe acolo si ii dadeam lui “piesele la mana”, eram un fel de ajutor de mecanic, stiti voi, ala care sta langa si da cheile la mana mecanicului pricipal, asa eram eu in acel moment si normal ca mai faceam si din alea “asta trebuie? Nu trebuie, ce faci cu astea?” Si el incepea si imi explica acolo cate in luna si stele, era foarte mandru de faptul ca el stie si eu asa “om mare” nu am idee de asa ceva. Partea interesanta incepe dupa ce vina M. langa noi, noi stateam intr-o parte si el in fata noastra si ne uitam la el si eu continuam sa fiu ajutor de mecanic acolo si sa ii dau piese. M. se simtea bine ca ala mic ma place si ca se distreaza cu mine, dar totul incepe sa se strice. De ce? Eu nu mai aveam ce piese sa ii dau, iar “constructia finala” nu semana cu ce trebuia sa iasa, ca normal, nu ne uitam pe instructiuni cand asamblam ceva, normal, instructiiunile sunt pentru amatori. Asta a fost replica mea, M. a inceput sa rada, iar cel mic sa planga. De ce plange? Ca nu i-a iesit jucaria. Ce era sa mai facem? Ne apucam noi, doi viitori ingineri sa vedem unde e problema si sa facem jucaria sa semene cu ce trebuie sa fie. Se opreste din plans si arunca toate piesele in noi, sa le facem noi. Am desfacut tot si nu, normal ca nu am luat instructiunile nici de data asta, din nou, alea sunt pentru cei slabi, pentru amatori. Dupa mai bine de juma de ora nu am reusit sa terminam jucaria, eram mai praf decat ala mic, si vorba aia, doi viitori ingineri, nu un copil de 7 ani. Desfacem iar tot si o luam de la capat, cred ca am facut asta de minim 3 ori pana cand a 4a oara la un moment dat ne-a oprit cel mic si ne-a luat jucaria in stadiul ala si tipa la noi “asta este lego duplo nu este pentru nepriceputi ca voi, degeaba sunteti oameni mari” si continua el sa construiasca si intr-un final a reusit sa termine, da, el a terminat, dar noi am facut inceputul, “fundatia” era facuta de noi, de mine mai mult chiar, deci fara noi nu o facea nici acum, dar normal ca el era foarte mandru ca a reusit sa termine de facut lego ala si noi ne-am chinuit atat la el si degeaba. Si cam asa m-a facut de ras un copil de 7 ani, si nu oricum, la modul ala urat, dar hei, privind partea buna eu am facut fundatia, fara mine nu reusea, si privind cu adevarat partea buna: m-a placut, a ras cu mine si a ras si mai mult de mine, a zis ca vrea sa mai merg la el in vizita, deci e de bine, Normal ca nu ma mai duc curand la el, intai invat si eu sa contruiesc jucarii din astea destepte, auzi tu lego, inginerie pura e acolo, mecanica, fizica, rezistenta, ai de mama mea, si el la 7 ani le face fara sa se gandeasca prea mult.

Ah, si am aflat astazi ca a retinut faza cu instructiunile, cand se juca cu tatal lui si faceau un alt lego i-a spus ca “instructiunile sunt pentru cei slabi, pentru amatori, asa au spus R. si M., nu avem nevoie de el, sau eu cel putin nu am, daca vrei ia-le tu”. Cand mi-a spus asta M. am cazut pe jos de ras, dar din nou, copilul ma place, dupa replica aia probabil tatal nu asa mult, dar e ok, el macar ma stia mai de mult, deci totul e ok. Ca o concluzie: un copil de 7 ani m-a facut de ras rau de tot, dar acelasi copil de 7 ani ma place si vrea sa mai iasa cu mine, iar acel copil este o persoana extrem de importanta pentru M., iar M. este o persoana importanta pentru mine, deci sa spunem ca a meritat sa ma faca de ras un copilas de 7 ani cata vreme asta este rezultatul, nu? Eu zic ca da, adica se putea mult mai rau de atat. Si cu jucaria gata dupa, nu stiu sigur cate ore, si suparat, si fara sa ma placa. Asa i-a placut de mine, vrea sa mai stea cu mine si a invatat un lucru foarte imporatant pentru viitor "instructiiunile sunt pentru amatori". Da, a fost chiar ok, sau macar decent, dar cert este ca se putea muuult mai rau de atat

Cineva trebuia sa o spuna

Acum, in ajun de Craciun, un articol putin mai diferit. O sa fac o “descoperire” care o sa ii surprinda, dar nu dezamageasca pe cei ce cred in magia Craciunului si in Mos Craciun: Mos Craciun si Elfii lui sunt ingineri! Da, asa se explica de ce in fiecare an Mos Craciun revine in Politehnica chiar in perioada in care ar trebui sa fie ocupat cu pregatitul cadourilor. Si da, asa se explica cum de acolo la Polul Nord, in atelierul lui foarte sofisticat si tehnologizat care functioneaza fara sa fie alimentat la o sursa de energie de orice forma Elfii pot face produce toate acele jucarii simple sau complexe. Totul este pur ingineresc acolo pentru ca na, inginerul se cunoaste si cineva trebuia sa o spuna, desi toata lumea s-a gandit la asta pana acum. 

Sper ca diseara sa fiti inconjurati de familie si maine dimineata sa gasiti sub brad tot ce va doriti. Stiu ca eu cel putin am primit deja ce am vrut de Craciun anul asta, si aici nu ma refer la lucrurile materiale, dar daca tot am facut un articol in care va prezint aceasta realitate a laboratorulu lui Mos Craciun, vreau sa spun si Multumesc. Vreau sa ii multumesc Mosului ca tot anul, nu doar acum de Sarbatori, mi-a oferit cel mai de pret lucru pentru mine: prieteni care sa fie acolo pentru mine, prieteni cu care sa rad, sa plang, sa ma distrez, sa sufar, sa impartasesc. Multumesc mosule si multumesc si acestor persoane pentru ca au fost acolo pentru mine nu doar cand aveam nevoie de ei, dar si pentru ca mai ales atunci nu m-au lasat, si pentru ca m-au lasat la randul meu sa fiu acolo pentru ei.

Si cum ultima jumatate de an a fost destul de aglomerata pentru mine, astazi punem totul pe pauza si fug sa fac ultimele cumparaturi pentru Craciun si dupa am fugit acasa, pentru ca de Craciun toate drumurile duc acasa.

Sarbatori Fericite! 

Inca incearca

Anul asta universitar aparent este un an dur pentru mine. NU, nu din cauza facultatii, nuu, ar fi fost ok daca era asa, dar nu, este din cauza ca am numai olteni pe langa mine, nu am nimic cu oltenii in general, dar am olteni in jurul meu peste tot, acasa, la munca, peste tot. Si la munca nu doar ca am 2 oltence, mai sunt si economiste, si cu una dintre ele ma contrazic mereu, pentru ca “inginerul se cunoaste” si pentru ca inginerul face si ASE la facultate, face resurse financiare si analiza economica, acum in anul 2 pe primul semestru, si ma corecteaza mereu si imi spune ca e contabilitate generala, si eu nu, e RFAE si o tinem asa mult si bine aparent, ca na, economistul si inginerul in acelasi birou 4 ore pe zi aparent nu prea se impaca bine.

Si mereu incearca sa ma convinga cu tot felul de chestii, ca “si ce faci tu la RFAE asta? Faci contabilitate” si ii explic eu ce fac defapt acolo, cu audit financiar, cu bilant, cu patrimoniu, impozite si alte chestii, si ea imi da instant replica “da, faci contabilitate adica” si eu nu si nu, ii arat ca scrie mare in orar RFAE si dupa ii dau sa citeasca si cum se traduce, ca daca ne luam dupa A. aparent pot sa injur lumea spunand numele materiilor pe care le fac la facultate. Dar imi place ca se ataca, si eu uneori, dar si ea, cand incepe sa imi dea exemple de  nu stiu ce firma de contabilitate din Bucuresti, ca asta fac si ei acolo, ca asta este principiul de baza, ca este “conta”, da, uneori mai schimba contabilitate cu conta ca sa para ca nici la ei la facultate in orar nu scria chiar numele materiei, ca si la ei mai erau prescurtari si chestii, dar acum sa fim seriosi, conta seamana cu RFAE? Sau cu orice alta prescurtare inginereasca? Nici o sansa, dar fata tot incearca si se tot ataca mai ales ca daca ma prinde in momentele mele bune si ii raspund ca sa o tachinez mai tare, dar da, recunosc, ma mai prinde si ea in momente in care ma atac, dar, baza ramane in continuare ca “inginerul se cunoaste” orice i-ai face, inginerul se cunoaste. 

Inginerul se cunoaste

Exista anumite momente in care sunt o persoana atat de lenesa incat nu vreau sa ma dau jos din pat nici macar sa ies pe modul si sa mananc sau sa ma duc la toaleta. Partea nasoala este cand vine o zi in care este o ocazie speciala, gen o zi aniversara, si trebuie sa ma duc sa cumpar flori ca altfel nu mai am cand, dar eu nu m-as ridica din pat nici sa ma platesti. Si ce face inginerul in asemenea momente? Cauta solutii lenese, cum ar fi, intra pe google, la fel ca in urma cu o ora cand a intrat sa caute “cat poate rezista un om fara sa bea apa sau sa manance” pentru ca ii era si foame si sete, dar nu voia sa se dea jos din pat, intra din nou pe prietenul lenesilor google si cauta “cea mai apropiata florarie” si gaseste “floraria online” primul link, ehehe, stai asa ca se poate si altfel. Adica de ce sa ma mai deplasez sa iau flori cand exista florarie online, nu? Care mai face si aranjamente. Intra inginerul lenes din mine si cauta “buchete de flori” si da comanda acolo frumos. Si cand apasa pe “comanda” simte cum ii bazaie piciorul si normal ca se uita stramb la picior, dupa realizeaza ca e ok, e doar telefonul din buzunar care face piciorul sa bazaie. Se uita la telefon, suna, sa raspunda sa nu raspunda, hai ca raspunde. Si ce aude? O alta persoana care era prieten comun cu persoana pentru care eu voiam sa cumpar flori imi spune ca a gasit nu stiu ce genti de designer si ca daca nu vreau sa ne combinam la cadou. Si eu eram ceva de genul “pai, eu ma gandeam sa ii iau niste buchete de flori”, dar reuseste intr-un final sa ma convinga sa renunt la floraria online gasita si sa alegem una din cele 2 genti de designer gasite de el. Eu am zis ca daca tot am gasit florarie online si am dat si comanda aproape, hai sa ii luam si flori si ca sa ramanem in tema sa alegem una din cele 3 genti de designer cu model florar de pe siteul pe care le gasise el pe celelalte 2, ca na, sa aducem primavara in sufletul persoanei respectiva, si pentru ca stiam ca ii plac foarte tare florile, ca d-asta am si vrut de la inceput sa ii iau flori, pentru ca stiam ca o sa ii placa garantat. Si asta am facut, si toate astea ghici cum: fara sa ma ridic din pat.

Dar acum ma gandesc ca totusi ar trebui sa ma ridic sa ma duc sa mananc sau macar sa beau apa, dar nu, mai bine sa mananc, ca daca beau apa o sa trebuiasca sa ma ridic iar sa ma duc si la toaleta, dar poate mai tarziu, momentan mai stau aici putin ca e bine, nici macar nu mai simt arcul sarit fix in coaste, aproape am devenit un intreg.

Incercari

Inainte sa ma angajez unde lucrez in prezent, am incercat sa ma angajez intr-un domeniu cu care nu am nici cea mai mica legatura, la o firma contabilitate. In momentul in care nu am primit niciun semn de la ei, m-am cam intristat, dar pana seara mi-a trecut, adica, stiam ca nu am nici o treaba cu acest domeniu si ca oricum nu prea ma vedeam lucrand in contabilitate, dar voiam sa lucrez, asa ca am trimis CV-uri la toate job-urile disponibile pe care le-am gasit. Da, voiam sa lucrez, dupa 2 luni de lucrat zilnic, nu stiu daca sentimentele mele sunt chiar aceleasi. Uneori cand imi amintesc de tentativa de a lucra in contabiltiate ma amuz si ma intreb cum as fi fost acum sau, in fine, dupa doua luni de munca in acel domeniu daca starea mea de spirit si entuziasmul meu de a avea un job la care sa mergi zilnic, sa stai 8 ore zilnic, a cam disparut deja si facand ceea ce fac.

Dar e funny cand imi amintesc ca am stat cam o saptamana citind sitiri din financiar si incercand sa inteleg toate notiunile de acolo si sa invat chestii pentru “a da bine” in eventualitatea in care m-ar contacta si ar fi fost nevoie sa merg la un interviu, sa am si eu idee, asa in mare despre domeniu. Si ca tot v-am povestit recent de C., sa continui cu el, nu aveti idee cat a putut sa rada de mine in saptamana aia. Eu incercam sa retin ceva din tot ce citeam acolo, iar el, ei bine, tot ce facea el era sa ma tachineze si sa rada de mine si de incercarile mele, fara succes ce e drept, si nu rata absolut nici o ocazie sa aduca subiectul in discutie. Nu conta despre ce vorbeam, gasea un mod de a ajunge la “si cum merge cu contabilitatea?”. De la incercarea mea incep sa cred ca vorba aceea cu “inginerul nu se impaca niciodata cu economistul”  este adevarata. Dar toatea astea raman doar in mintea mea, si desigur, a lui C., care inca ma mai tachineaza ocazional cu subiectul asta. Nu am de unde sa stiu cum ar fi fost pentru ca nu am ajuns acolo, si chiar daca dupa 2 luni de munca zilnic am ajuns sa afirm cu tarie chiar ca eu nu sunt pentru munca zilnica, ca sunt o lepra si cam de miercuri incep sa numar zilele pana vineri si vineri numar orele pana seara pentru ca stiu ca in seara aia dorm si a doua zi nu imi suna alarma, imi si place sa am o activitate, sa am, practic, o responsabilitate.

Fizica-mate

M-am dezobisnuit de scris, stau cu pagina alba in fata, eventual scriu 2-3 cuvinte si apoi ctrl+a (select all) si delete, si dupa de la capat, iar stau cu pagina alba in fata, iar mai scriu 2-3 cuvinte, iar ctrl+a si delete si tot asa. Dar era o vorba, ca orice invat are si dezvat. Eu cum sunt un viitor inginer fizica m-a invatat inca din liceu ca orice actiune are o reactiune, deci se aplica, orice invat are ca reactiune un dezvat. Matematica m-a invatat ca distantele sunt egale, daca trebuie sa fac 50m pana in bucatarie, tot 50m trebuie sa fac si din bucatarie pana in dormitor, de aici eu deduc ca si dezvatului ii corespunde o reactiune numita invat. M-am invatat cu blogul, m-am dezobisnuit de scris, o sa ma obisnuiesc din nou. Are sens si pentru altcineva in afara de mine? Sper ca da...

De ce m-am dezvatat? Pentru ca, foarte simplu, stau toata ziua si ma uit la filmei seriale, am terminat un serial de 6 sezoane in 2 saptamani, da, fiecare sezon avea doar cate 13 episoade, dar a cate 40 minute, un calcul rapid inseamna ca am vazut fix 52 de ore in 2 saptamani, daca mai punem ca am dormit si minim 11 ore, desi au fost si 12 si 14, dar sa facem o medie de 11, inseamna 154 ore dormite, sa punem ca am iesit afara cate 4-5 ore in fiecare seara 56-70 ore, daca le adunam pe astea 3 ne da un total de aproximativ 269 din 336 s-au dus doar pe somn si serial practic, si in rest am mai mancat, am mai dormit dupa amiaza, am mai facut diverse, am mai vazut cate 1-2 filme pe langa serial. Si m-am invatat asa. M-am invatat sa ma trezesc, sa mananc putin eventual, sa beau putina cafea si dupa sa ma bag pe seriale pana cand ies afara, cand ma intorc de afara mai vad 1-2 episoade si iar somn.

Dar gata, ma reapuc de scris si ma apuc de facut ceva util, trebuie sa ma apuc sa fac ceva util, sa invat ceva, sa fac ceva folositor, sa nu mai pierd timpul asa aiurea. 

Daca nu eu atunci cine?

Cine nu mai scrie la 2 tastaturi? Cine? Cine? EU!!!! Nu stiti la ce ma refer? Hai ca dau putin inapoi. Intr-un articol mai vechi, asta in care faceam o sinteza a bacului, am inceput prin a spune asta (da, o sa dau copy-paste sa nu ma injurati ca vreau sa va fac sa treceti pe la articolele mele mai vechi): “O  sa incep articolul asta cu o precizare: tastatura mea are o mica problmea si 3 taste merg cam nasol sau deloc. Adica daca vreau sa scriu litera “l” trebuie sa apas foarte tare pe tasta respectiva…daca vreau sa scriu “d” trebuie sa apas si pe “l” si pe “d”, iar tasta “f” a cedat complet si ma plimb cu “ctrl+v(paste)” dupa mine cand am nevoie de ea. O sa corectez articolul inainte de publicare, dar pentru orice eventualitate am vrut sa precizez treaba asta in caz ca o sa vedti ld sau dl in loc de “d” sau lipsa…”

Da, ma enervam prea tare facand treaba asta si am mai adaugat o tastatura la calculator…si cand voiam sa scriu un articol sau sa vorbesc cu cineva pe chat trebuia sa foloses tastatura aia care se auzea pana la parter(si eu stau la etajul doi) cand scriam ceva si pe cealalta, aia defecta, dar fara fir, o foloseam doar cand ma uitam la filme sau voiam sa caut chesti mici si scurte pe google/youtube.

Si acum revenim la afirmatia de la inceputul articolului: Cine nu mai scrie la 2 tastaturi? Cine? Cine?

EU!!!  Da, tastatura noua, laptop nou, materie prima noua pentru viitorul inginer din mine pentru ca da, sunt un viitor inginer. Stiu ca nu am apucat sa spun asta aici asa ca specific acum pentru cei care nu ma au la prieteni pe facebook: Oficial sunt student la Universitatea Politehnica din Bucuresti la Facultatea de Energetica la buget…deci sunt un viitor inginer…desigur, daca ne luam dupa imnul politehnicii, pe care il aveti mai jos putin, o sa fiu un inginer peste aproximativ 9 ani…pentru ca “primi 7 ani sunt grei pana treci in anul 3”, dar sper sa nu fie cazul si sa ma pot numi inginer peste 4 ani si peste 6 masterant si de ce nu peste 8 chiar doctor.  

Happy Weekend- editia 49

E weekend asa ca trebuie sa fie Happy Weekend...va las cu cateva bancuri:

La poliţie:

- Săptămâna trecută, v-am semnalat dispariţia soţiei mele. Ei bine, puteţi abandona cercetările.

- Aţi găsit-o?

- Nu. Dar între timp am mai reflectat.

Să presupunem că… Guvernul acordă fiecăruia din noi cam zece mii de lei pe lună.

Dacă o să cheltuim aceşti bani prin hypermarketuri, ei vor ajunge în China.

Dacă o să cumpărăm benzină, vor ajunge la în ţările arabe.

Dacă o să cumpărăm calculatoare, vor ajunge în India şi Hong Kong.

Dacă o să cumpărăm fructe si legume, vor ajunge în Turcia, Spania, Italia, Egipt sau Iran.

Dacă o să cumpărăm autoturisme mici şi economice, vor ajunge în Japonia sau Germania.

Dacă o să cumpărăm unul din multele

Happy Weekend- editia 9

Pentru ca tot am avut astazi parte de o zi plina de informatica si de c++ m’am gandit ca pentru editia a 9’a de happy weekend sa va povestesc despre ingineri

Happy Weekend(4)

Daca tot este weekend sa fie

Draga alarma, te rog nu ma mai suna! Intre noi totul s’a terminat!!!

(binee:( )

"Inca putin si reusim...sumtem aproape"

Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 5

Un weekend frumos:)