Sarlatani!

Dupa cum v’am spus in articolul precedent cartela mea imi face farse uneori…si v’am spus si ca as vrea sa schimb extraoptiunea. Pai asta am si facut…Da, titlul articolului si mesajul lasat pe facebook va pot ajuta sa va faceti o imagine despre cum va continua acest articol.

Adica astia de la Vodafone mi’au tras ditai teapa cu extraoptiunea asta pentru ca in reclame nu spun tot. Spun foarte clar la tv minute+mesaje nelimitat in retea, mesaje nelimitate in alte retele, 300 minute in alte retele, 400mb de net si totul cu doar 6 euro. Suna bine…si omu’ de rand, ca mine, pune repede botu’ si zice “buuuun, o luam”. Si cand o activeaza ce vede? Ca defapt e o mare sarlatanie…nu ai minute si mesaje nelimitate…sau defapt ai, dar doar in perioada promotionala…care nu e specificat cat e mai exact…si in realitate ai doar 3000 minute si 200 minute nationale si internationale dintre care 50 le poti folosi si pe mobil in anumite tari.

Nu ma plang, ca imi ajung, dar practic m-au tepuit…adica eu ma asteptam la nelimitat nu la 3000…si spun ca nu ma plang pentru ca totus am mai mult net…de la 150 la 400 este o diferenta. Dar tot Sarlatanie este!!!! Sarlatani!!!!! Sa faca reclamele complete nu sa  abureasca omul…si nu ma intereseaza daca au scris mic pe fundal sa nu vada nici dracu…sa nu mai faca publicitate aiurea! 

Tu de unde ai aparut?

Acum ceva timp mi’am instalat si eu o aplicatie de sms pentru ca aia standard pe care o avea telefonul meu nu prea imi placea cum arata. Mai imi bagasem o aplicatie inainte, era ok, dar toata lumea imi zicea de aplicatia asta “go sms”. Bine ma, hai sa’mi bag si eu aplicatia asta, ce e drept e ok, e buna aplicatia, are o gramada de teme si functii simpatice. O instalez, ma loghez cu contul de google+ si totul e ok mai departe. Pana intr’o zi cand ma trezesc cu niste unii ca’mi dau mesaje. Da, nu ar fi nimic ciudat daca as primi mesaje de la niste numere, adica ok, a gresit omu’ numarul si imi da mie mesaj sau are numarul meu de la nu stiu cine si imi da mesaj. Dar nu, ei nu’mi dau mesaj cu numar, imi dau mesaj cu nume…ceva gen ca si cand i’as avea in agenda, dar eu n’am auzit in  viata mea de ei. Si mai imi da mesaj si in engleza…pai ba omule, ce crezi tu ca facem aici? Adica ori vorbim romaneste sa inteleg si eu ori pa! Glumesc…bine nu chiar, adica nu sunt cine stie ce cu engleza, dar am vorbit cu ei in engleza.

A 2’a zi intreb pe cineva care are aplicatia asta ce e cu astia si imi spune ca sunt de pe facebook…cum sa fie ma de pe facebook daca eu m’am logat cu g+? Dupa imi zice ca sunt de pe g+…nici asta n’are cum pentru ca eu pe google+ am maxim 3 persoane…si nu, nu sunt ele. Dupa imi zice ca nu stie atunci cum m’au gasit aia pe chat.

Mai tarziu, dupa cateva zile, am aflat ce si cum, e un chat separat in care se pare ca sunt trecuti toti utilazatorii aplicatiei indiferent de tara, oras, numar, cu ce esti logat. Dar in prima faza ramasesem complet…wtf?!?!? Cine esti si ce vrei?!?! Mi se parea chiar ciudat ca primesc mesaje de la nume, nu de la numere.

Concentratie maxima

Cand n’ai profesor si faci ce’ti trece tie prin cap e cam greu sa inveti un program de la 0, nu? Cel putin pentru mine e, si normal ca nu, nu ma uit pe youtube la tutoriale, nu citesc tutoriale pe google ca doar eu sunt eu si trebuie sa’i dau cumva de cap. Da, mi s’a mai spus ca sunt o fire a naibi de incapatanata…si ce e drept, nu pot sa neg.

Si uite asa…eu de vreo 2 zile…bine una si putin, incerc sa invat sa lucrez cu un program de editat video…sper sa merita tot efortul asta si sper sa reusesc sa ma descurc cu el. Daca ma vedeti…cu n’spe mii de foldere deschise, cu 3 programe care’mi convertesc/taie/redimensioneaza videouri, 2 documnte word, 1 notepad cu n’spe mii de siteuri de unde as putea sa descarc cumva o alta versiune a programului si eventual si un keygen (serial/licenta) , cu castile cand pe urechi, cand pe cap, cand pe gat, cand jumate-jumate si cu o concentratie de a intrat mama la mine in camera de cel putin 5 ori si eu nu am observat si nu am auzit nimic din ce a spus, chiar daca nu aveam in momentul ala castile pe urechi.

Si da, pana acum, nu am rezolvat nimic. Sunt varza, stiu si eu asta!!!! Am invatat sa fac niste chestii, nu sunt chiar tot la 0, dar mai trebuie sa lucrez muuuult pana sa’mi iasa si mie un filmulet calumea.

Cine ma pune sa fac asta? Dracu stie…mi s’a pus mie pata pe crbl sa invat sa lucrez cu un program de editat video sa pot sa’mi editez mai tarziu un video. Si doar stiti ca daca mi se pune pata pe crbl sau incepe piticu sa’mi danseze pe creieras nu mai poti sa ma faci sa ma razgandesc si o tin pe a mea pana la final. Asa si cu asta…vad ca nu prea’mi iesi si ar cam fi necesar sa ma uit si eu la niste tutoriale, dar nu domle, pata asta de pe crbl s’a vorbit cu piticul de pe creieras si nu vor sa ma lase deloc…sa stau si sa ma enervez in continuu ca nu’mi iese cum vreau eu pana cand reusesc sa fac ce am in minte, sau macar pe aproape.

Ohh si sa va mai spun ca in timp ce ma concentram aici mi’a sunat telefonul de 4 ori consecutiv si eu nu am realziat? Hai sa va spun. Eram in momentele alea de concentratie maxima, messul il aveam inchis, muzica oprita, facebookul inchis, nu aveam nicio legatura cu mediul online , telefonul nu era pe vibratii, era pe normal, si in momentele alea fixatia mea de a controla telefonul din 15 in 15 minute doar ca sa’l deblochez si apoi sa’l blochez disparate complet, nu mai am nicio treaba cu nimic cand ma concentrez la maxim. Si la un moment dat, imi amintesc ca am niste poze si un filmulet in telefon pe care nu le’am descarcat si pe care as putea sa incerc sa le folosesc si iau repede telefonul si il conectez la calculator. Cand il conectez trebuie sa’i dau “turn on” si cand iau telefonul sa activez treaba asta vad ca am apeluri nepreluate si 2 mesaje. Ma uit…4 apeluri nepreluate consecutive si 2 mesaje de la aceiasi persoana. Il sun si ii povestesc, imi spune ca am inebunit si ca in curand o sa o iau razna la propriu. Poate ca are dreptate…adica in momentele in care ma concentrez maxim pe o chestie la calculator (in special, dar nu numai) ma rup de tot ceea ce in jurul meu, ma rup de realitate intr’un fel. Dar nu stiu sigur daca asta e de bine sau de rau? Adica pe de’o parte e bine pentru ca ma focusez pe o singura activite, ma rup de realitate nu’mi distrage nimic atentia si pot sa ma concentrez doar pe treaba mea, dar pe de alta parte poate are dreptate si prietenul asta al meu si chiar o sa o iau razna la un moment dat daca am ajuns sa nu mai realizez ce se intampla in jurul meu. 

2 ani

Stiu ca n’am avut activitate in ultime zile pe aici, dar am fost la tara si acolo abia am semnal sa sun sau sa dau mesaje, sa intru pe bloguri nu se pune problema…am incercat, dar n’am prea reusit…pe facebook am vrut sa pun cateva poze, dar nu reuseam sa le postez pe pagina blogului si se postau pe peretele de pe pagina personala…au distribuit cateva, dar nu a iesit chiar ok…si oricum in 4 zile am consumat 40mb de net pe nimic. Eu acum nu pot decat sa sper ca o sa ma iertati si sa promit ca o sa incerc sa recuperez cat mai mult din ce am pierdut pe blogurile voastre, sper sa reusesc tot la toti, dar nu pot sa promit asta pentru ca saptamana asta trebuie sa ma pun la propriu cu burta din nou pe carte pentru ca vineri am sala  si da, am emotii.

Acum sper si presupun ca m’ati iertat daca ati ajuns pana aici, nu?  Oricuuuum eu voiam sa va spun ca astazi blogul meu micut a implinit 2 anisori de existenta in blogosfera si eu spun ca este destul de bine asa cum este…se vede un progres clar de la inceput si se vede un progres clar si de anul trecut pana acum. Am pagerank 3, o medie de aproximativ 60-70 unici pe zi…5565 comentarii, 510(511 cu asta) postari, 227.282 vizualizari, iar pagina de facebook a strans 124 like'uri. Bineinteles ca se putea si mai bine, dar pe mine ma super multumeste stadiul lui actual si ma bucur foarte tare ca sunt persoane care ma citesc zilnic sau aproape zilnic, persoane pe care le citesc zilnic sau aproape zilnic si eu pe toate aceste persoane le consider prieteni chiar daca am vorbit si in privat pe mess/facebook/mesaje/telefon sau doar prin comentarii pentru ca prin postarile voastre si prin comentariile voastre m’ati facut sa va cunosc putin cate putin si sper ca am reusit sa va fac si eu sa ma cunoasteti cate putin prin postarile si prin comentariile mele. Da, nu pot sa neg ca v’am aratat o fata foarte negativista a mea pentru ca in general am postari cu lucruri care ma enerveaza sau deranjeaza, dar pe alocuri mai sunt si cateva postari in care povestesc cate ceva, iar in comentarii glumesc mai mult. Bineinteles ca nu pot sa neg nici faptul ca pe blogurile noi pentru mine primele comentarii sunt mai timide pentru ca asa sunt si in realitate…cand doar cunosc o persoana am o atitudine retrasa, obsrevatoare si dupa ce vad orietentativ daca persoana tine la glume si asa imi dau drumu la a fi eu in toata regula. Acum nu stiu ce sa mai spun …pot doar sa va multumesc din toata inima ca ati intrat in viata mea fie si doar virtual, ca ma cititi, ca reveniti, ca imi oferiti in permanenta noi informatii despre voi, ca ma invatati lucruri noi, ca am ce invata de la voi si sper sa pot spune acelasi lucru si peste un an si peste 2 si peste multi ani pentru ca eu nu am de gand sa renunt la blogging si sper din toata inima ca nici voi, iar daca totusi o sa o faceti, desi repet spre sa nu, sper sa pastram legatura in continuare pe facebook/mess/telefon, in orice mod. Inchei si va multumesc inca o data pentru tot! 

Happy Weekend - editia 1

In sfarsit am si eu putin loc la calculator…Toata ziua stai pe net!!!!

 

E deja sambata? Stai sa fug repede la Elly ca e prima editie de Happy Weekend din 2013 si nu pot sa o ratez… Imi spune poveste adevarate…sa’ti spun si eu o poveste

Eram eu, uitandu’ma la televizor ca mereu calculatorul este ocupat

m'ai vazut, da?

Si totusi sunt cam multe

Ce e mult e mult, nu? Si cand e prea mult trebuie sa mai taiem din ele(vorba unui “mare” om celebru), corect?

De cand mi’am facut blogul…bine, nu imediat, dar a fost o trecere rapida....am renuntat la prescurtari. Nu le mai folosesc nici pe mess, nici in mesaje, nici deloc…scriu cuvantul intreg si sincer cred ca e mai ok asa…adica inainte scriam atat de multe prescurtari incat daca citeam un mesaj dupa 2-3 saptamani trebuia sa ma gandesc putin in unele situatii ce am vrut sa spun exact pentru ca puteau fi multe cuvinte care sa se potriveasca prescurtarii respective(nu erau multe situatiile de genul, dar cand scriam un mesaj de 10 pagini(adica 10 mesaje in unul sigur) incercam sa scriu cat mai multe si cat mai repede si nu vreti sa stiti ce “codate” erau unele mesaje de genul)…si scriu oricum relativ destul de repede…de ce sa ma mai complic cu prescurtari cand e mult mai ok asa? Am vrut sa incerc si cu diacritice, dar aici e mai greu si procesul cu siguranta ar dura mult prea mult…pentru ca nu am tastatura in romana (ma refer la design) ca sa ma ajute simbolurile si ma pierd in momentul in care vreau sa adaug semne de ortografie premcum , . ? : ; ) .  Si asta imi ingreuneaza si formarea emoticoanelor…si asa am ajuns si la subiectul central: emoticoanele! Folosesc prea multe emoticoane…si am avut o perioada in care am incercat (perioada e mult spus…a fost o singura zi) sa mai reduc din ele si multe persoane ma tot intrebau ce am patit crezand ca am o problema, o suparare de nu mai folosesc atat de multe simboluri.

De ce folosesc eu atatea emoticoane? Simplu…asa m’am invatat…si mi se pare ca asa pot sa “arat” persoanei respective starea mea…pot sa o fac sa inteleaga ironia unei situatii (si situatiile astea sunt dese) …adica de exemplu daca primesc o intrebare cam asa “vrei sa mergem in locul x? ” si eu o sa raspund ceva de genul “clar! Ma duc sa ma imbrac. Cand mergem?”  nu toata lumea o sa’si dea seama ca este un raspuns ironic…unii o sa o ia ca si cum chiar as vrea sa merg si o sa imi spuna ora, loc de intalnire si asa mai departe…ei bine eu nu vreau asta…asa ca raspunsul meu real seamana mai mult cu “clar:)) deja m’am imbracat:))...cand ne intalnim?:>” si zic eu ca asa isi da mai repede lumea seama de caracterul complet ironic, nu? Dar totusi sunt prea multe emoticoane!!! Trebuie sa le mai triez…si trebuie sa invat cum sa fac asta astfel incat sa nu mai exagerez cu ele, dar totusi sa le mai folosesc din cand in cand si cel mai important persoana cu care vorbesc sa inteleaga la ce m’am referit, sa inteleaga ironia, aluzia, seriozitatea si asa mai departe.

Ooohhh, dar clar a nu se intlege ca folosesc emoticoane gen cel despre care am vorbit in articolul anterior, NU!!!! Asta clar nu…le folosesc pe cele care exprima stari, emotii , cele de pe mess standard si nici alea toate, evident!

Si asta este prima mea “provocare” pe 2013: sa mai scap din emoticoane …sper sa si reusesc

Rezumat

Si uite ca am ajuns si pe 31 decembrie 2012. S’a mai dus un an…ma rog se duce peste cateva ore…si stau si ma gandesc ce am facut eu anul asta? Pe bune ca mi se pare ca a trecut repede si am zis sa’mi pun creierasul la munca sa’si aminteasca ce am facut eu in 2012 si sa fac un rezumat. Sa vedem…anul asta de ziua mea am primit cea mai geniala urare , o poezie de suflet si de la voi o multime de premii

Mi’am facut prieteni noi pe aici prin  blogsfera, am incheiat(macar pe blog…ceea ce este un pas spre marea incheiere) un capitol important pentru mine (ma refer la seria “…” ) , am inceput sa scriu o poveste pe care vad ca am lasat’o complet in aer…poate pentru ca si povestea reala din care este inspirata a ramas exact la fel…in pom si pomul in aer…sau poate nu stiu.

M’am intalnit cu ursul la propriu, m’am plimbat destul de mult vara asta , am fost si in tabara o saptamana la mare, am intrat in a 11’a …am terminat primul semestru de a 11’a…m’am  hotarat sa nu ma decid deloc si sa dau admiterea la doua facultati , am facut cate un desen pentru unii dintre voi, am facut o rubrica “Recomand” prin care in fiecare vineri recomand cate un film.

M’am revazut cu o persoana importanta pentru mine, zilele trecute m’am hotarat sa ma fac de ras (sa dansez) la un majorat si cel mai probabil o sa fac asta si de revelion.

Si cred ca cam asta e tot…cam asta a fost 2012 pentru mine pe scurt…a trecut repede si n’am facut mai nimic, nu?

Planuri pentru 2013?

Facem lista cu –

-sa invat sa dansez pana la majoratul meu sa nu ma fac de ras chiar atat de tare
-sa am un majorat la care sa se distreze toata lumea

-sa iau carnetul

-sa ma angajez acolo unde mi s’a promis o vorba buna

-sa ma duc la mare cu prietenii

-sa castig o tabara de o saptamana la mare

-sa reusesc sa’i arat lu’ tata ca o sa conduc bine si sa’mi dea si mie masina din cand in cand

-sa ma plimb cel putin la fel de mult ca vara trecuta

-sa reusesc ce incerc de ceva timp sa uit pentru ca acum am inceput sa fac progrese, dar vreau definitiv

Si probabil mai sunt, dar nu’mi vin mie prin minte acum…

Ne auzim la anul asa ca sa fac si clasicele urari chiar daca sunt banele si probabil deja v’ati plictisit de ele.  Fie ca noul an sa va aduc tot ce va doriti, sa va implineasca toata dorintele astfel incat sa zambiti in fiecare clipa a vietii pentru ca un zambet este cea mai puternica arma si cel mai bun medicament. Si restul lucrurilor pe care eu nu prea ma pricep sa le spun (motiv pentru care cei care aveti numarul meu si il am si eu pe al vostru o sa primiti un mesaj simpatic si dragut preluat de la tovarasul gogu. …bine, pe unii o sa va mai si sun si o sa mai trimit si cateva mesaje original, dar majoritatea(inclusive cei de mai sus…pentru ca nu degeaba am pus ”si’ acolo) o sa primiti si un mesaj de pe net)

La multi ani 2013

Cu sau fara diacritice?

Am vazut la mai multi bloggeri ca au inceput sau ca au folosit dintotdeauna diacriticele. Eu sincer nu stiu ce sa spun despre asta…adica pe de’o parte mi se pare ok si poate pentru unele persoane sunt chiar  necesare si utile, dar pe de alta parte mi se pare destul de greu sa te obisnuiesti cu ele mai ales daca nu ai o tastura specifica pe care sa ai pe langa semnele : ; [] #%$^ si restul si ă î ș â ț .

Pe de’o parte consider ca suntem romani si ca e bine sa scriem romaneste mai ales ca pe net este foarte raspandit ‘fenomenul’ de a scrie r0m4ne$t3 …si prin sa scriem romaneste se intelege si folosirea diacriticelor, nu? Dar totusi se intelege si exprimarea fara diacritice foarte bine si pentru multi este mai comoda…si pentru mine este mai comoda pentru ca de cativa ani(de cand am net mai exact…5-6 ani) scri asa…defapt daca tot sunt pe tema asta…nu scriu asa de atunci…scriu asa de aproximativ un an…si nu, nu scriam cu diacritice inainte…scriam pe mess si prin mesaje si foloseam prescurtari…destul de multe, dar de vara trecuta am inceput sa tai din ele si am ajuns sa nu mai folosesc nicio prescurtare…nici pe blog, nici pe facebook, nici pe mess si nici prin mesaje. Si acum sunt in impas…am dubii…asa ca va cer o parere…sa incep sa folosesc si eu diacritice? Adica nu prea reusesc sa’mi fac o lista cu argumente pro sau contra solida asa ca astept sfaturi si pareri

Suntem impreuna(cap VII)

Ma uit repede la telefon…”ce ai vorbit atat cu el?..aveam si eu treaba cu tine si tu ai telefonul lipit de ureche…” …il mai citesc o data…e de la Cata evident…si intr’un final ii raspund “ce s’a intamplat? Ti’am zis ca daca e important sa ma suni!!” …”iti povestesc maine..acum m’am bagat in pat sa ma culc..” . Minunat…s’a suparat pe mine…off..ce am facut oare?...sau mai bine zis…in ce a intrat iar?...astept sa imi povesteasca mai bine…si ma cuibaresc din nou sub pilota sa adorm. //Urla foamea’n noi si cu ea urlati si voi..// Asta e telefonul meu…il iau..opresc alarma…il arunc…si ma intorc pe partea cealalta. Invat dupa’amiza..dar imi pun cesul sa sune la 10 ca sa ma asigur ca ajung la scoala la timp. S’a facut deja 10 jumatate pana m’am dat eu jos din pat. Dupa ce mi’am facut rutina de dimineata…baie..mancare(alarma e foarte sugestiva..cand ma trezesc imi este foarte foame)..deschid calculatorul si intru pe mess ca tot omul….Imi suna telefonul…il caut, dar pana il gasesc deja se oprise din sunat..