Cea mai aiurea chestie care mi s-a
intamplat de 3 ori numai saptamana asta. Vorbesc frumos cu cate un amic si din
vorba in vorba ajugem la un moment dat si la subiectul bac…ba ca ma plang eu de
teme, ba el, ba ca e el mai mare cu 1-2 ani si tine lectii de filozofie de
viata. Si de aici ajung sa aud “tocmai tu te plangi de texte argumentative la
romana?” …raman putin asa…mai ales cand aud prima data si intreb si eu ca tot
omul care stie ca nu e geniu in asa ceva “cum adica tocmai eu? Eu ce am?”…si
vine raspunsul briliant: “pai nu esti tu blogger? Nu cu asta te ocupi tu? Scrii,
nu?”
Genial ce pot spune…sa compari articolele
scrise de mine, majoritatea in acelasi stil si format ca asta, cu textele
argumentative de la romana.
Unul dintre cei care mi-a spus ceva de
genul a fost si C., bine, el a spus-o mai mult pentru a-i ironiza pe ceilalti.
Si cu “sprijin” de la el am ajuns sa imi imaginez cum ar fi daca as scrie la
bac textul argumentative in maniera in care scriu aici, pe blog, sau as face
comentariu literar exact asa cum il interpretez eu defapt…adica as spune cat de
curve sunt Otilia, Ela sau cat de tembel este Ion sau cat de drogat era Iona
sau cat de emo era Bacovia si aceste “sau” pot fi muuulte. Am o maniera de a interpreta
si comenta textele din programa de bac de mama-mama. Si C. mi-a spus ca ar fi
bine daca nu m-as alege cu vreo vanataie/fractura din partea profesorilor care
vor corecta lucrarea mea…de trecut nici nu se pune problema sa trec mai mult
decat strada.
Dar din nou, nu inteleg care e
legatura intre faptul ca am blog, ca scriu pe blog cu lipsa mea completa de
inspiratie cand vine vorba de a compune niste texte argumentative complet
tampite pe niste subiecte complet idioate Nu are pic de legatura…sau poate ar
trebui sa inteleg ca persoanele respective nu mi-au citit in viata lor blogul
si nu au nici cea mai vaga idee despre ce si cum scriu eu pe aici, nu?
