Rezolvam!

Si iar a trecut saptamana asta incredibil de repede fara sa imi dau seama si fara sa fac ceva concret sau interesant.

In fine…hai sa va si povestesc ceva. Hmmm dar ce? Asta e o intrebare tare grea, sincer…Aaaa da, stiti ce n’am facut eu de mult? Un articol din ala caracteristic mie, unul in care sa ma revolt ca ma enerveaza ceva. Sa remediem asta…sau macar sa incercam.

Acum 2 zile pe postul de televiziune locala era in direct presedintele consiliului judetean. Si avea acolo trecut si un nr de telefon la care puteai suna sa intri in direct cu diverse probleme. Si a sunat si tata sa se planga de cainii din parc. Pentru ca da…si sambata la 3 juma dimineta cand am venit acasa am avut probleme cu ei si am avut nevoie de insotitori pentru a ajunge la scara.. Asa, suna, intra in direct…Domnul presedinte al consiliului judetean sare repede ca nu tine de el treaba asta, asta nu tine de consiliul judetean, dar chiar si asa isi noteaza ca sa tina cont si va rezolva problema. Eu eram in dormitor cand a vorbit el la telefon, am auzit ca zice ceva de cainiii din parc si de faptul ca eu ocolesc mult, dar nu am bagat de seama m’am gandit ca vorbeste cu eu stiu cine…si apoi vine mama sa’mi zica. Ma duc la el si il intreb…imi povesteste ce i’a zis ala in direct si cam atat ca a schimbat dupa subiectul la tv.

Killer in devenire

Stiu ca m’am mai legat si acum ceva timp de cainii din fata blocului de la mine, dar pe bune ca acum exagereaza…adica am zis ok, treaca de la mine ocolesc 50-60m si nu mai trec prin parc pentru a ajunge acasa, dar acum nu ma mai lasa nici pe acolo? Adica eu pe unde ar trebui sa ies si sa intru in scara? Sau nu…eu nu trebuie sa mai ies din casa…sau daca totusi reusesc sa ies ce rost ar avea sa ma mai si intorc?

Da, da…cainii sunt draguti si simaptici si bla bla bla bla…ce am eu de ma leg de niste animale asa simpatice? Simpatici pe dracu…cine zice asa ceva clar nu a luat contact cu haita de la scara mea. Cat ar trebui sa mai ocolesc sa ajung acasa? Ca deja nu mai am pe unde sincer…hai sa zic ca o iau pe partea cealalta, pe strada cealalta, dar cum ajung acolo? Ca aceleasi javre, da sunt niste javre, sunt si acolo…sau nu, nu aceiasi…ca nu pot sa fie in mai multe locuri in acelsi timp, dar sunt impartiti…si te trezesti cu o haita de 5-6 potai inconjurandu’te…te uiti la 2 sa te feresti de ei si alti 2 te ataca pe la spate, te intorci la aia de la spate si alti 2 te ataca din laterale si iar din spate si asa mai departe…si te invarti ca idiotul ca n’ai ce face…dar nici prea repede nu poti sa te invarti ca incep toti sa sara pe tine ca faci miscari bruste…cand ii vezi ca alearga spre tine, pana sa te incercuiasca, n’ai ce face…mergi linistit si speri ca se opresc, dar nu , nu o sa faca asta niciodata…asa ca in momentul in care s’au apropiat foarte mult te opresti…clar fuga nu e o solutie…ei alearga mult mai repede decat tine si sunt si in toate directiile posibile…si cand vin spre tine nu te gandi ca vin din aceiasi directie…nu,nu,nu …vin 2 de colo, 2 de colo 1 de nu stiu unde si asa mai departe…

Nu mai suport

Sunt o persoana careia ii plac animalele. In apartament am 3 papgali(+2 doar scosi din ou pe care am zis inca sa nu’i numar ca au doar 2 zile)…dintre acestia unul este tot timpul cu mine, sta in camera mea si este mereu deschis, intra si iese cand vrea penele lui si face tot ce vrea in camera asta, in restul casei mai putin, dar in camera asta cam este sef. Asaaa…o sa povestesc si despre el intr’un articol separat(pentru ca este foooaaarte mult de spus despre el).

La tara, la bunici am 3 caini, unul are aproape aceiasi varsta cu mine(cu 2-3 ani mai putin)…l’a adus bunicul de pe camp(da, nu e de rasa…si?) cand stateam acolo si aveam 2-3 ani…doar ii daduse ochii…si l’am crescut cu mare drag si grija. Pisici…la astea nu le stiu numarul, sincer, pentru ca tot vin si pleaca cand vor ele…nu stiu sigur care sunt ale noastre si care sunt ale vecinilor.
Imi place sa ma joc cu animalele…mai ales cand sunt micute…Dar dupa cum suna titlul nu despre asta voiam sa vorbesc. Acum cativa ani(mai multi ce e drept) am avut un “mic incident” cu un caine…si de atunci imi este usor peste mana sa mai am “incredere” in cainii straini. In fata scarii mele este un parculet…foarte populat de caini si pisici…sincer uneori am impresia ca stau intr’o crescatorie de caini si pisici, dar asta este alta treaba…pana nu de mult nu am prea avut treaba cu ei…cu unii chiar ma jucam(veneau singuri la mine cu o privire foarte rugatoare “joaca’te cu miiinee:o3”), pe altii insa incercam sa’i evit pe cat mai mult posibil.
Unde tot vreau sa ajung? La hingheri! Acum ceva timp au venit hingherii in parc si in parcarea din jurul blocului sa adune cainii…ce credeti ca au facut defapt? Erau 6-7 catelusi, de cateva saptamani, pe aia i’au luat…De ce? Pentru ca doar pe ei au reusit sa’i prinda…ceilalti au luat’o la fuga si s’au ascuns ba in tufisuri, ba sub masini, ei stiu pe unde…si hingherii ce s’au gandit ? “lasa’i in colo de caini…am luat 6-7 catelusi gata…pe aia ii lasam in pace”. Pay bine ma omule…daca tot ai venit sa iei cainii de ce nu’i iei? Ce faceau catelusii aia? Abia invatase sa mearga…nu stiau nici sa latre bine …ce faceau aia? Nimic…pe cand aia mari marie, latra si alearga pe toata lumea! Care e logica voastra? Luati cainii care nu fac niciun rau nimanui (bine, sunt de acord ca i’a dus la un adapost…dar sa fim seriosi…cum au grija de ei acolo? Cred ca mai bine aveau grija oamenii din scarile de aici…ca fiecare cand venea acasa sau pleca undeva si ii vedea parca erau prea simpatici sa’i refuze si le dadea un colt de ceva acolo) si ii lasi pe aia care chiar reprezinta un pericol sa se plimbe cum vor ei pe aici.
Eu acum in fiecare dimineata si dupa’amiaza trebuie sa ocolesc ca sa ajung la scara…de ce? Pentru ca nu pot sa o iau prin parc…cum intru cum sar cainii sa ma latre si alerge…nu fac asa la toti…dar pe mine “ma iubesc”…de ce? Nu stiu…stiu doar ca nu conteaza unde sunt…cand ma vad incep sa latre sis a alerge spre mine(si nu, nu alearga de bucurie). Pe astea de ce nu ii ia hingherii? M’am saturat sa ocolesc in fiecare dimineata cand ma duc la liceu cu ochii intre deschisi sau cand vin dupa’amiza cu stomacul lipit de sira spinarii cautand mancare si un pat 4 scari degeaba…