Nu vrea si punct

“Iar stai la calculator si la tine in camera zici ca a fost tornada!” ori „toata ziua ai sta la calculator sau ai face orice altceva, dar nu ai baga de seama ca in camera ta este un dezastru total!”

Si vine deja faimoasa si tachinanta replica „da, dar invat, nu am timp sa-mi fac si patul, dar lasa ca la toamna plec si nu o sa mai deranjeze nimeni patul!”

Va ganditi bine, nu am innebunit, nu vorbesc in contradictoriu cu mine ci cu mama, care aparent este mereu nemultumita de camera mea. Mai exact de faptul ca nu-mi fac patul... si mai are un of cu lenjeria de pat. Eu nu suport cuvertura pe pat, nu imi place si punct, nu te pui cu piticul meu de pe creieras cand nu-i place ceva. Dar mama il testeaza si mereu vine la mine cu texte gen „Vine la tine X si tu ai patul asa, pune si tu ceva pe el, il lasi asa doar cu lenjeria pe el?” DA! Arata bine asa! Bine, aranjat, nu dupa ce doar m-am trezit ca atunci zici ca s-au dat luptele greco-romane acolo. Apoi vine ea cu o solutie, sa-mi cumpere alta lenjerie de pat, care sa semene a cuvertura si pe care sa o puna cand vine cineva. NU! Nici asa nu-i bine. Ar insemna prea mult efort pentru mine inutil. Am numai lenjerii de pat frumos colorate, care e problema? Sunt lenjerii pat Pucioasa majoritatea, le schimb de 2-3 ori pe saptamana, nu sunt murdare, nu miros, care ar fi problema? De ce ar fi necesara o lenjerie de pat doar pentru cazul in care vine cineva la mine in vizita? Inutil, nu e asa? Dar nuuuu.... normal ca nu... daca nu e cuvertura nu e bine! Nu ar fi bine nici daca as avea o astfel de lenjerie pe care sa o pun doar cand nu dorm. De ce? Pentru ca nu e cuvertura de pat, simplu! Si discutia de la inceput se reia zi de zi, 7 zile din 7, nu 24 de ore din 24, dar 2 din 24 tot cred ca sunt. Dar nici piticul meu de pe creier nu se lasa! Nici sa vreau eu, el tot nu vrea... nu vrea si punct, cu el nu te poti intelege orice ai face. 

Uite-l! Ah,nu e el

Recent cineva m-a intrebat de ce nu mai scriu pe blog sau de ce scriu asa rar, de ce nu ma mai iau de nimic, de ce nu mai recomand nimic, de ce nu mai povestesc nimic din filozofiile lui C. (care apropo s-a simtit in al 19’lea cer cand a auzit ca si-a amintit cineva de el) de ce nu mai comentez pe alte bloguri cum faceam inainte, de ce disparitia asta treptata.

Ei bine...raspund aici pentru toti cei care se intreaba asta. Nu am disparut, nu vreau sa dispar, sunt inca aici, mai rar, e adevarat, dar sunt inca aici, sunt si pe facebook, poate putin mai des decat pe aici, dar ideea este ca nu am disparut. Sau cel putin nu voit. Doar ca... de la un timp se aduna tot mai multe de facut si timpul este tot mai scurt. Nu credeam ca scoala o sa-mi ocupe vreodata atat de mult timp sau ca o sa-mi dau silinta atat pentru ceva legat de scoala, dar inevitabil...o fac. Da, stiu ca ar fi plictisitor pentru voi sa vorbesc despre stresul meu sau despre revoltele mele in ceea ce priveste clasa a 12’a, bacul si toate cele legate pe subiectul asta...asa ca din lipsa de alte subiecte si de timp mai lipsesc.

Si nu glumesc, chiar am programul incarcat....ore pana la 2-3 zilnic, 3 zile pe saptamana cate 2 ore si dupa amiaza...si intre...mate si fizica cat cuprinde si mai se insereaza si romana din cand in cand cu diverse texte argumentetative idioate sau cu diverse comentarii. Si in ultima perioada inserez si niste site’uri ca trebuie sa’mi fac atestatul si la info cica. Si apoi streses si cu simularile alea enervante. O gramada de stres, putin somn, multa fizica, multa mate, mediu romana si uite asa se duce timpul meu liber.

Cand prind cate o portita libera intru si pe blog, la mine, sau la voi si recuperez cate putin, dar...aparent o perioada o sa tot fie absenta asta a mea pe blog...mai deasa sau mai rara, depinde de situatie si de moment.

Si in premiera, anul asta e singurul an in care spun asa ceva, dar....hai cu toamna! Vreau sa scap odata de tot stresul asta si de toti nervii astia, vreau sa trec de bac si de admitere, sa ma mut si gata. Da, stiu, la facultate o sa fie la fel de greu sau muuult mai greu, dar momentan vreau sa ajung acolo sa vad asta...pana atunci vreau doar sa scap de stresul bacului si al admiterii.

Si tot cu ocazia asta imi cer scuze fata de cei care considera ca i-am uitat pentru ca nu am mai ajuns pe blogurile lor sau ca nu am mai avut activitate aici.

Ce caut?

In ultimul timp am niste vise dubioase. Chiar dubios de dubioase. Nu, nu ma repet, nu vreau sa vorbesc despre visele alea prea realistice. Ma refer la altele aproape sau chiar la fel de dubioase. Adica astea sunt fara sens, fara logica. Ultima data am visat ca eram intr-un oras mare, in mijlocul unui oras mare si nu cunosteam pe nimeni. Eram pe strada, in pijamale (ceea ce este exagerat de dubios…eu nu port pijamale niciodata, da, dorm in pantaloni scurti si tricou!!!) si papuci de casa, dar nu orice papuci de casa, din aia mari, botosei, cu iepurasi si daca va zic si culoarea e clar ca visul este straniu. Da, erau ROZ! Ciudat vis, nu? Si cum eram eu asa, intr-o astfel de tinuta in mijlocul unui oras mare ma uitam si eu in stanga si in dreapta ca poate trece cineva cunoscut, dar nu, nimeni. Incep sa ma plimb pe acolo pana cand ajung intr-un magazin de mobila. De ce subconstientul meu ar vrea sa ajunga intr-un magazin de mobila? Sau defapt...de ce ar vrea in primul rand sa se trezeasca in pijamale si botosei cu iepurasi roz in mijlocul unui oras mare si foarte aglomerat? In fine... sa continuam... Ajung intr-un magazin de mobila...si culmea este ca ma uit dupa ceva anume, nu am idee dupa ce ma uit, dar caut ceva. Apoi ajung in alta parte, ajung la vopsea.... si imi suna telefonul. Raspund si ma intreaba daca am gasit.

Eu: „ce sa gasesc?

Misteriosul: „ glumesti? Ai gasit?”

Se pare ca si in vise dau de geniali din astia deloc stresanti. Ii spun ca nu am idee unde sunt si ce caut

Misteriosul: „ cauti un pat. Unde esti?”

Asta explica de ce sunt in pijamale... sau cred ca explica. Ii raspund, normal...” nu stiu unde sunt”

Misteriosul: „ce vezi pe langa tine?”

Eu: „ vopsea...multa vopsea”

Misteriosul: „Ce vopsea? Cum adica vopsea”

Eu: „Adica sunt la un raion cu vopsele lavabile, dar nu stiu in ce magazin”

Si brusc totul dispare si ajung intr-o camera in renovari. Si nu mai sunt in pijamale... sunt in niste salopete( ceea ce nu am purtat niciodata) murdare de vopsea. Si nici urma de telefon sau de misteriosul de la capatul celalalt.

Aparent mi-am dus pasiunea veche si stinsa pentru desen la un alt nivel. Am inceput sa fac desene tribale pe pereti. Sau asa cred, ca eu le-am facut pentru ca de nicaieri apare unul in spatele meu care imi spune ca ii place cum mi-a iesit. Oare el este misteriosul de la telefon? Nu am timp sa aflu asa ceva pentru ca ajung inapoi in mijlocul orasului, dar nu acelasi oras, asta nu mai e oras, adica e oras, dar nu in adevaratul sens al cuvantului. Sunt pe o strada, circula muuulte masini, sunt zeci de persoane in jurul meu ce se grabesc undeva, nimeni nu vorbeste cu nimeni, nimeni nu se uita la nimeni, doar merg, merg catre nicaieri, iar blocurile, ei bine... blocurile au devanit niste cutii gigantice de vopsea.

Probabil am un soi de nebunie in mine de visez asa ceva, nu ? Un soi de nebunie...ceva mai mare. 

Miercurea fara cuvinte(8)

Mai multe gasiti la Carmen

Si unde meregem?

Totul a inceput joi seara. Dupa ceva timp primesc un mesaj de la o anume persoana si nu orice mesaj, un mesaj de aproape ca m-a facut sa prind clatita cu capul nu cu tigaia. Un mesaj care suna exact asa, citez, “te scot maine seara in oras?” . Nu mai iesisem de ceva vreme in oras cu persoana respectiva si mesajul m-a surprins, dar am zis da, doar era Valentine’s day, nu? Intalnirea se anunta promitatoare…vineri dimineata am vorbit despre asta…voiam sa aflu unde ma scoate in oras…raspunsul a fost unul simplu, scurt si la obict “la dracu sa ne ia” .

Ei bine…am zis ca daca tot o sa mergem la “dracu sa ne ia”, probabil un local nou, m-am gandit ca o sa fie foarte cald acolo, dracu asta e vestit pentru cazanele lui cu smoala si focurile interminabile asa ca am zis sa vorbim despre alte detalii…de exemplu tinuta…si s-au pus anumite conditii, de exemplu a fost o lista reciproca pentru “nu ies cu tine in oras daca nu:” , daca nu te imbraci in rosu, daca nu iti iei cercei kmetrici, daca nu te aranjezi asa, daca nu iti faci freaza etc etc etc.

Aparent “conditiile” au fost respectate. Am iesit in oras si ce sa vezi? Chiar la dracu sa ne ia am ajuns. Ne-am plimbat prin tot orasul dupa un local cu o masa libera, dar in zadar. Am facut o plimbare prin tot orasu cu taxiul si la pas…cu taxiul pana in centru...pe jos prin spate, printre blocuri catre alta destinatie, cu taxiul catre capatul celalalt al orasului…pe jos din nou pana in centru, aici da telefoane sa aflii daca sunt mese libere in alta parte fara sa te mai deplasezi pana acolo…suni, iti inchide, suni pe altcineva, faci rost de numarul altcuiva care trebuie sa sune pe altcineva ca intr-un final sa iti spuna “nu mai lucreaza acolo, dar…” si acel dar era catre o locatie cu o posibila masa libera, dar telefonul suna iar si ajungem intr’o masina care ne duce pana…pana practic aproape acasa. Nu acasa, aproape acasa. Acasa la cineva mai exact, ne-am “inmultit” si am petrecut Valentine’s day acasa la cineva in mai multi…si am jucat bolț.

Asa ne-am petrecut eu si A. “intalnirea” de Valentine’s day. Romantic, nu?Se presupune ca trebuia sa fie iesire de agatat…singurul lucru care pe l-am agatat a fost paharul la bolț...si nici ala prea des ca stim sa numaram.

Sper ca voi ati petrecut mai romantic ziua de Valentine’s day in compania persoanei speciale...sau macar la fle ca noi, cu prietenii.

Miercurea fara cuvinte(7)

Totul a pornit de la Carmen

Ariciul ce ne învaţă ....

Aplicaţia FunABC  - ariciul ce ne învaţă alfabetul românesc

FunABC este un abecedar interactiv pentru copii cu vârsta cuprinsă între 2-5 ani. Aplicaţia învaţă literele alfabetului românesc. Aplicaţia este gratuită şi oferă acces la toate literele din alfabet. Copii vor descoperi literele alfabetului român prin intermediul unor animale hazlii şi prietenoase.

Aplicaţia poate fi instalată pe dispozitive ca: tablete sau smartphone-uri cu sistem de operare Android. Lăsăm la o parte planşele cu desene şi cărţile cu litere – acum folosim aplicaţia FunABC.

Aplicaţia are un design plăcut, culori atractive şi un meniu confortabil şi funcţional. Interfaţa simplă nu permite lansarea unor ferestre şi pop-up-uri inutile. Fiecare literă este asociată unui animăluţ, care este prietenos şi vesel. Sunetele emise de animale au fost luate din lumea animală, sunt foarte realiste şi amuză copii. Literele şi cuvintele sunt pronunţate clar de către scriitoarea de poveşti pentru copii Ada Demirgian.

Aplicaţia se lansează cu prima literă din alfabet, şi anume litera „A”. Alături de ea mai apare imaginea unui arici şi cuvântul înscris „Arici”. La apăsarea aceastora, se va auzi pronunţia lor, la apăsarea ariciului se va auzi un sunet emis de arici – un fosăit.

Toate literele sunt prezentate în aşa mod. Pe părţile laterale ale aplicaţiei sunt situate butoane-săgeţi ce permit listarea înainte-înapoi a literelor alfabetului.  În partea de sus a aplicaţiei este un meniu ce permite selectarea unei litere aleator.

Copii sunt impresionaţi de sunetele emise de un urs, girafă sau nevăstuică.

Aplicaţia poate fi găsită aici:

 https://play.google.com/store/apps/details?id=net.ejuk.funabc.

Sau dacă înscriem cuvintele- cheie în fereastra de căutare a Google Play-ului: funabc, aplicatia educativa funabc, alfabet roman, alfabet romanesc. Aplicaţia este prezentată de o iconiţa cu imaginea unui arici. După care urmează procedura standartă de instalare.

Unbreakable

Miercurea fara cuvinte(6)

Mai multe gasiti la Carmen