Vrea, dar nu vrea!

Va mai amintiti de povestea cu M si spontaneitatea lui in privinta logodnei prietenilor nostri? Haideti sa va spun si continuarea, sau poate ar trebui sa spun inceputul? Personajul principal[ cel care a facut propunerea] ne-a povestit cum s-a decis sa ii cumpere bratara in loc de inel. Intai sa le dam si lor 2 initiale ca sa nu mai spun el si ea, nu? O sa ii spunem lui G. si ei I.

Incepe G. si ne povesteste foarte pasionat despre marea lui decizie, dupa cum a caracterizat-o el: “cea mai grea decizie in toti cei 25 de ani pe care i-am traiat”. S-a gandit de mult sa faca pasul asta, dar nu gasea obiectul principal din cerere: inelul, bata-l vina de inel. Stia ca I. este innebunita dupa bijuterii, dar in acelasi timp foarte extrem de ultra pretentioasa. Vrea sa fie unicate, vrea sa fie pretentioase, dar nu prea pretentioasa, vrea sa fie noi, dar in acelasi timp vechi. Din nou un citat din G. “ca orice femeie, vrea, dar nu stie ce vrea si oricum o dai nu e bine ca voia fix invers”. Si s-a gandit sa impace si capra si varza, sa incerce cu niste bijuterii pietre semipretioase. Dar ce face daca nu ii place, dar ce face daca nu ii vine inelul? Adica avea totul pregatit, locul, prietenii, atmosfera, discursul, si daca zicea da, normal trebuia sa ii puna inelul pe deget, daca nu o incapea? Nu se ducea totul pea pa sambetei si din romantic si frumos totul devenea penibil si jenant? Sau daca voia sa zica da, dar cand vedea inelul si nu ii placea spunea nu? Nu devenea si mai penibil si jenant? A stat 3 ore prin magazine, muuuulte alte ore pe site-uri de bijuterii si nu putea sa se decida si pana la urma a zis ca el renunta, dar nu voia sa renunte, si atunci i-a venit idea, ii cumpara o bratara si a rezolvat problema, asa e unicat, si taie macar o problema de pe lista, o bratare o sa ii vina orice ar fi, ramane doar problema “daca nu o sa ii placa?”. Si o ia de la capat, da-I iar cu statul prin magazine, pe site-uri, innebunise deja, nu mai stia ce si cum sa faca. Dupa isi aminteste ca multe prietene o tachineaza pe I. ca sufera de ‘bijuterism’ si singurul tratament prin ‘cristaloterapie’. Si bam, ii vine ideea geniala lui G. sa ii cumperre o brtara cu cristale.

Dar cum am spus si prima data, I. nici macar nu a deschis cutia cand a primit intrebarea soc, putea sa fie orice acolo pentru ea, putea sa fie si goala ca tot DA spunea. Si eu cred ca e regula generala asta, asa ca baieti, daca vreti sa faceti pasul cel mare fiti siguri ca fata e ce trebuie si ce vreti cu adevarat, cumparati un inel nici prea pretentios nici prea simplu, jos in genunchi, un discurs care sa o emotioneze pana aproape sau chiar pana la lacrimi si aveti da-ul asigurat