Multumesc

Ai avut dreptate, da, doar tu ai avut dreptate, acel 0,1% nu exista, exista un 0,01% si in momentul de fata nici pentru ala nu pot baga mana in foc ca exista. Dar iti multumesc, iti multumesc ca m-ai lasat sa mai gresesc o data, iti multumesc ca esti inca aici, chiar daca am extins termenul pentru acea ultima greseala, dar da, a fost ultima greseala, nu o sa fie nevoie sa imi mai ti prelegeri, nu o sa fie nevoie sa imi mai spui sa am grija, nu o sa mai fie nevoie de nimic de genul pentru ca acum mi-am dat si eu seama ca doar tu ai avut dreptate si ca doar tie iti pot da dreptate in situatia asta, nu si mie. 

Dar asa cum am spus, mai aveam nevoie de o ultima greseala ca sa pot sa fiu bine. Nu, nu sunt complet bine acum, dar tu stiai asta, dar stiu si eu si stii si tu ca o sunt mai bine si ca o sa fiu bine la un moment dat, un moment dat destul de apropiat. Dar e ok, stai chill, nu o sa se repete experienta aia din iarna, nu, de data asta totul o sa fie bine, o sa vezi. Multumesc ca ai fost alaturi de mine in perioada asta lasandu-ma sa mai gresesc o data, multumesc ca ti-ai muscat de atatea ori buza si nu ai spus nimic desi ardeai de dorinta de a o fac, si iti multumesc in avans pentru ca stiu ca o sa stai cu mine si in perioada urmatoare si mereu de altfel. Multumesc pentru tot, si nu o sa spun niciodata asta cu voce tare, dar am nevoie de tine acum mai mult ca niciodata. 

Ma intimidez usor

Este un sentiment foarte placut, sau cel putin pentru mine este, cand primesc mailuri sau mesaje private pe facebook de la persoane care au blog de putin timp sau care vor sa inceapa un blog si imi cer sfaturi. Evident, eu mereu raspund aproape la fel, difera cuvintele, dar ideea in esenta este aceiasi, le multumesc, normal, pentru ca toti incep prin a spune ca imi urmaresc blogul si ca le place, si apoi le spun ca eu din pacate, din cauza timpului mi-am neglijat cam mult blogul si ca sunt persoane care sunt mult mai pricepute in domeniu. Si partea cea mai tare, din punctul meu de vedere, abia acum vine, cand citesc ca da, stiu si ei ca exista altii poate mai priceputi cu bloguri mai mari, dar lor le place stilul meu si ca vor sa auda de la mine un sfat, o recomandare, o ceva. In momentele alea ma inmoi complet si ma pierd si multumesc in sinea mea ca discutia este digitala, nu live, ca altfel m-as inrosii mai rau decat o rosie si m-as balbai mai rau decat un bebelus care abia incepe sa vorbeasca. Da, sunt o persoana timida, nu imi place sa o recunosc, dar totusi am facut-o acum, aici, public.

Nu ma consider o persoana potriva sa ofer sfaturi de monetizare sau de optimizare. Tot ce stiu despre optimizare stiu de pe net si eu, intr-o perioada ma obseda ideea asta si pe mine. Auzeam la altii si nu stiam nici macar ce inseamna d-apoi cu ce se mananca, si am inceput intr-o zi sa iau google.ul la rand si nu stiu cum a trecut timpul si cand in ziua aia, dar stiu ca am inceput sa caut dupa-amiaza, in jur de 2-3, o zi dupa liceu, si m-am mai ridicat de la birou la ora 8 cand a venit mama la mine sa ma cheme la masa si eu eram la modul “deja? Am mancat acum jumatate de ora” si abia atunci m-am uitat la ceas si am vazut ca afara e noapte, ca lumina la mine in camera e aprinsa, nu stiu de cine si cand, si ca ceasul indica ora 8 si ceva seara. Asta este modul in care aflii ceva nou cand esti cu adevarat interesat, dar eu sunt o persoana draguta, si nu va las sa luati tot google.ul la rand ca stiu ca pe pielea mea ca dureaza si ca poate fi foarte stresant uneori, si va recomand sa incercati sa aruncati o privire pe optimizare website Pro Digital Media. O sa fie mult mai bine daca cititi singuri ceva redactat bine, nu ceva colocvial si intr-o logica de multe ori doar de mine inteleasa. Desigur, daca dupa ce cititi pe undeva ceva inca aveti dubii sau ceva, normal ca o sa raspund, imi place sa fiu de folos, mai ales daca e tot digital si nu e nevoie sa iau contact direct ca sa ma pierd in cuvinte. Adica a nu se intelege ca sunt o persoana antisociabila acum, ca ies si eu din casa, vorbesc cu oamenii si prefer mult mai mult conversatiile personale, directe, nu pe net, dar in astfel de situatii in care ma intimidez usor, prefer ca prima discutie sa fie digitala si abia apoi face-to-face, nu de alta, dar ca sa se inteleaga ceva, altfel tot ce as reusi sa scot pe gura ar fi “aa, da, probabil, mersi, cred, da, nu” si cam atat, nu as putea sa folosesc cuvinte articulate mai ales in prima jumatate de ora.

Si daca optimazarea website nu e suficienta puteti sa incercati si optimizare seo Pro Digital Media. Adica ideea este ca oricum, optimizarea asta nu e ceva chiar atat de simplu si ca mai bine incercati sa apelati la persoane care chiar se pricep la asa ceva.

Sper ca am raspuns persoanelor care m-au intrebat in ultima saptamana despre treaba asta, si ii astept sa revina cu mesaje pe facebook, sau tot pe mail, dupa ce citesc pe net recomandarile de mai sus. 

Lasa-ma

Ai avut dreptate si imi pare rau ca nu te-am ascultat atunci. Ai avut dreptate si iti multumesc ca ai incercat sa imi arati calea. Ai avut dreptate si iti multumesc ca ai ramas langa mine chiar daca te-am indepartat. Ai avut dreptate si iti multumesc.

Nu credeam ca o sa vina ziua in care sa te aud spunand “imi pare rau ca am avut dreptate de data asta”. Dar desi e greu, eu iti multumesc ca ai avut dreptate si ca ai avut rabdare sa ma lasi sa imi dau si eu seama ca ai dreptate.

Dar chiar daca ai dreptate, chiar daca ai avut dreptate de la inceput, chiar daca stiu ca ai dreptate, lasa-ma, lasa-ma sa mai gresesc o data, pentru ultima data. Lasa-ma sa mai incerc o data. Lasa-ma sa imi dovedesc mie ca e final de drum. Lasa-ma sa imi dovedesc asta in felul meu, chiar daca asta inseamna sa gresesc din nou. Lasa-ma sa mai gresc doar o data, asta e tot ce iti cer. Te rog, nu pleca nici de data asta de langa mine, dar lasa-ma, lasa-ma sa mai gresesc doar inca o data. Asta este modul meu de a pune punctul final, inca o greseala a mea, atat, e ultima, promit.

Lasa-ma sa fac asta, nu incerca sa ma opresti, nu incerca sa ma incurajezi, doar lasa-ma pe mine, lasa-ma sa mai gresc o data, pentru ultima data, te rog.

Stiu, o sa arzi pe interior de dorinta de a ma opri, de a imi spune ca gresesc, dar stiu deja asta. O sa ma intrebi si atunci de ce o mai fac, daca stiu ca gresesc. Pentru ca am nevoie sa mai gresesc o data ca sa pot sa termin totul. Lasa-ma sa fac asta, nu intervenii in niciun fel, nici macar nu deschide subiectul, doar, doar lasa-ma sa mai gresesc o data si promit ca e ultima data. Indiferent de rezultatul pe care o sa il obtin la finalul acestei ultime greseli, stiu ca totul o sa fie bine, pentru ca eu o sa fiu bine, cu adevarat de data asta, si pentru ca tu o sa fi acolo pentru mine, dar acum, acum lasa-ma sa mai gresesc o data. Daca o sa fie in van ce o sa fac, o sa iti dau din nou dreptate si atunci, dar cand o sa fac asta, eu, o sa fiu din nou eu. Daca se intampla acea sansa de 0,1% si nu o sa fie in van, o sa iti dau si atunci dreptate, dar o sa imi dau dreptate si mie.

Ai avut dreptate inca din prima zi, ai avut dreptate dupa prima luna, ai avut dreptate ieri, ai avut mereu dreptate, ai dreptate azi si o sa ai dreptate si maine si la finalul saptamanii viitoare, si iti multumesc ca ai dreptate si ca totusi ai ramas. Ramai si de data asta, dar intai, intai lasa-ma, lasa-ma sa mai gresesc o data.

Orice e posibil

Pentru cei care ma urmaresc si pe facebook [atat pe pagina personala, dar mai ales pe cea officiala a blogului] poate va amintiti ca intr-o perioada puneam poze cu mine de la birou in camsa, uneori, de cele mai multe ori si la cravata, cu o descriere de genul, sau doar descrierea uneori, fara poza, “Work hard until you don't need to introduce yourself” sau cel la care voiam sa ajung de fapt: “If you want to get somewhere in life, dress and act like you’re already there.” Ei bine, pot spune, cu foarte multa mandrie chiar, ca de o luna sunt director la firma la care m-am angajat in vara. Si acum teoretic as avea motiv sa merg la munca la camasa si cravata, nu? Hai sa va arat totusi o poza cu mine in aceste costumatii, nu cele de pe facebook, ca alea sunt deja pe facebook, si da, este o poza facuta in oglina.

Culoarea camasii variaza de la alb la negru, trece prin albastru gri si roz si asa mai departe, iar sacolul de cele mai multe ori este optional. 

Dar normal ca un post ca asta vine si cu mult mai multa munca si responsabilitate, dar cu tupeu si cu capul mereu sus mergem inainte si o scoatem la cap, nu? Bine, timpul meu liber are mult de suferit in privinta asta, pentru ca am un orar destul de nasol la facultate, si chiar si la program de part-time este foarte obositor, plec dimineata la 8-9 si ma intorc seara la 6-8, zilnic, dar dupa 5 zile din astea vine weekendul si il astept in fiecare saptamana cu bratele deschise si cu nerabdare, da, pentru ca in mare planul meu de weekend este sa dorm continuu, dar cum facultatea spune: Vrei sa dormi in weekend? Nuuu, ia de aici niste teme, mai ia de aici si niste referate, hai mai baga si niste referate, asa, sa nu te plictisesti acasa. Dar totusi e ok, ne descurcam noi, nu? Cum ar spune cineva “somnul este pentru cei slabi”. Da, programul asta dauneaza totusi vietii mele sociale, dar am facut oarecum un pact cu colega de camera, ca in fiecare luni seara iesim undeva la un suc, bine, fie, recunosc, defapt iesim la o bere sau la un vin, asta asa ca sa ne luam avant pentru saptamana ce abia incepe, dar care stim ca o sa fie cel putin la fel, daca nu mai  stresanta si obositoare decat precedenta, si asa putem sa spunem si noi ca mai iesim din casa si socializam.

Oh si chiar daca nu am timp liber si din astea, vrea sa imi fac si abonament la sala si sa ma apuc si de alergat dupa ce imi fac putina rezistenta la sala si se mai incalzeste afara. Da, stiu, am innebunit, nu am timp de nimic si toata lumea imi sare in cap ca nu ies si nu fac nimic, ca vreau doar sa vad un serial si dupa sa dorm cand ajung acasa seara, sau doar sa dorm direct, dar eu consider ca daca o sa fac putin sport o sa am parte de o oarecare rutina si disciplina in viata mea. Asta este conceptia mea: ca sportul, sub orice forma, sala, alergat sau ceva organizat gen karate, box sau altele, pe langa faptul ca este sanatos, iti ofera o anumita disciplina. Si eu am nevoie de asa ceva in viata mea in prezent pentru ca sunt un adevarat haos la capitolul asta. Dar le luam pe rand si ajungem sa le avem pe toate din nou in ordine, nu? Trebuie.

Leapsaaaa

La aproape o luna de cand am primit leapsa asta, am reusit si eu sa imi fac timp sa o ‘rezolv’, hai sa vedem ce iese, dar iniante de toate: multumesc Mona ca te-ai gandit la mine si acum sa vedem ce iese:

1.Faci ceea ce vrei cu adevarat?

In ultimele luni chiar am incercat sa fac asta, nu a fost chiar cea mai buna combinatie, dar a fost destul de fun cat a fost, acum o mai fac doar rar, cand bugetul, dar mai ales programul imi permit.

2.Din promisiunile facute, cate ai indeplinit?

Cand promit ceva am mare grija la cuvintele pe care le aleg cand formulez promisiunea pentru ca imi tin mereu promisiunile.

3.Cate persoane ai urat in ultimii ani si cat mai conteaza acum?

Nu stiu daca am urat pe cineva, displacut maxim, in prezent incerc sa urasc pe cineva, dar nu reusesc, asa ca raman doar la sentimentul, pentru prima data in cei 21 de ani ai mei, de regret profund ca am intalnit acea persoana si sper sa nu mai conteze in viitorul apropiat.

4.Ti-e teama sa incerci?

Raspunsul asta o sa fie socant pentru cei care ma mai cunosc de pe blog sau din alte imprejurari, dar, in prezent am ajuns la nivelul ala de maturitate[ so scary, i know] in care ma gandesc ce efect vor avea actiunile mele pe viitor, deci nu mai fac chiar atat de multe lucruri noi, nu mai incerc chiar tot ce imi trece prin minte fara sa trec prin filtrul asta inainte si sa imi pun intrebari gen “si cum o sa ma afecteze asta pe viitor?”

5.Care e diferenta dintre tine si marea majoritate a oamenilor?

Asta este o intrebare grea, foarte grea chiar. Nu stiu, sunt o persoana excentrica, fac foarte multe lucruri diferit fata de marea majoritate.

6.Care e prioritatea ta acum?

Facultatea, vreau sa repar ce am stricat pe primul semestru, munca- o sa povestesc intr-un articol viitor despre noua mea pozitie acolo, si sa imi pun lucrurile in ordine in viata pentru ca este un haos.

7. Daca ai putea sa calatoresti in trecut, ce sfat i-ai da copilului din tine?

Sa nu isi mai doreasca niciodata sa se maturizeze pana cand nu o sa fie cu adevarat nevoie, sa se bucure de copilul care a fost mereu si sa ramana asa cat mai mult, si cel mai important, sa nu faca niciodata ce am facut eu deja incepand cu luna octombrie anul trecut!

8.Munte sau ocean?

Ambele, dar in urmatoarea ordine: mare si dupa munte.

9.Filmul preferat?

Nu cred ca am asa ceva, imi plac foarte multe filme, o sa zic gen preferat: comedy romance

10.Cafea sau ceai?

Cafea zilnic, ceai cand suntem bolnaviori.

Dat fiind ca leapsa asta a circulat pe bloguri acum o luna, nu o sa nominalizez pe nimeni, dar o sa las  totusi un set de intrebari in cazul in care doreste cineva sa raspunda la ele intr-un comentariu sau blog:

1. Ce preferi, sa te maturizezi cat mai repede sau sa ramai copil mereu?

2. Merita sa faci sacrificii pentru o persoana?

3. Prietenie sau interes?

4. Cand a fost ultima data cand ai ras cu lacrimi?

5. Ii permiti copilului din tine sa iasa la iveala macar o data pe saptamana?

6. Cand ai putin timp liber preferi sa faci ceva productiv sau sa te relaxezi?

7. Preferi sa iesi sa mananci in oras sau acasa?

8. Cu cate persoane din trecut mai pastrezi legatura cu adevarat?

9. Putini prieteni sau multe cunostinte?

10. Traiesti clipa sau analizezi situatia?

Adunate din timpul saptamanii

Zic sa revin cu un articol oarecum funny, si tot odata fara un subiect anume, cu mai multe, ca o retrospectiva. O sa incep cu o chestie funny pe care am auzit-o zilele trecute. Joi seara dupa munca am trecut prin Carrefour sa fac si eu diverse cumparaturi, chestii pentru camera, chestii de care aveam eu nevoie personal si chestii de care imi era pofta. Nimic interesant pana aici, partea interesanta vine cand ies din carrefour, ca sa revin la camin trec 2 semafoare si cel de pe partea cu caminele are un intermitent la dreapta. In fata mea 3 domni bine, care era destul de evident ca nu erau studenti, sau poate au inceput facultatea la 30+ ani, nu stiu, irelevant, revenind, 3 domni bine in fata mea, trecem cu totii de semafor, si imediat dupa ce trecem si de cel mic cu intermitent dreapta pentru masini ii aud, involuntar, distanta fiind destul de mica intre noi, ca na, este mereu ‘trafic’ intens printre pietoni pe splai, ii aud discunand ceva foarte interesant, dar normal ca a trebuit sa ma abtin din ras: “ce ti-e si cu astia de la bucuresti, varule, arunca asa cu banii cum le vine, in loc sa schimbe becul la semaforul ala care palpaia intruna, au pus alt semafor”. Poate e rautate ca inca rad de treaba asta, sau ca am ras de la inceput in sinea mea, dar nu ma pot abtine, zau, mi s-a parut prea funny treaba asta, mai ales ca a venit si replica unuia dintre ceilalti 2: “eh, asa sunt astia la capitala, ma, cand se strica ceva ei nu repara, inlocuiesc, dar nu se deranjeaza sa il scoata macar pe ala stricat” si al treilea care din nou a fost foarte tare "lasa-i ma, nu vezi ca si cu 2 semafoare ei tot te calca pe trecerea de pietoni cum vor ei", asta fiind aluzie la faptul ca in spatele nostru unu' a trecut pe trecerea de pietoni pentru ca omul avea intermitent dreapta si normal, nu il interesa ca e rosu pentru inainte. 

Alta situatie funny din ultimul timp? Hmmm, sa vedem...a da. Cand ma duc la munca trec prin fata primariei Bucuresti, si doua blonde [ la propriu] se contraziceau pe tema “asta e prima Bucurestiului fata” si replica nu a intarziat sa apara “fata, asta e primaria sectorului 6, primaria Bucurestiului nu exista, e la cotroceni echivalentul primariei bucuresti”, normal ca s-a continuat cu “Hai ca esti nebuna, cum sa fie la cotroceni primaria, acolo sta Iohanis” Si nu stiu cum s-a continuat discutia pentru ca in timp ce au le-am depasit ca sa  nu intarzii la munca ele s-au oprit in fata cladirii ca sa caute scris undeva pe ea daca e primaria bucurestiului sau primaria sectorului 6.

Si lumea ma mai intreaba de ce nu merg si eu ca tot omul cu castile in urechi cand merg pe strada, uite d-asta, ca sa ma mai amuz si eu intre munca si facultate, daca tot nu am timp sa ajung la un stand up comedy, nu?

Si o ultima chestie funny: cand ies de pe strada de la munca exista un semafor, si cum este normal, exista un semafor pentru masini si unul pentru pietoni. O stimabila, tot blonda [la propriu] trece de semaforul pentru masini si se opreste paralel cu trecerea de pietoni[impiedicand masinile care vin din directia perpendiculara cu ea sa iasa] si asteapta la semaforul pentru pietoni, rosu, si in ciuda claxoanelor si a flashurilor primite pentru ca incurca circulatia, ea nu a plecat de acolo pana cand semaforul de la pietoni, da, ala de la pietoni, nu s-a facut verde.

Si cam atat momentan, astea sunt chestiile funny intalnite de mine, si considerate funny de mine, saptamana asta. Sper sa revin curand pe aici cu un alt articol sau, defapt, eu sper cu mai multe, dar sa vedem ce zice si timpul meu, pentru ca am un program al naibii de incarcat semestrul asta cu facultatea si munca. Dar, sa speram ca reusesc sa ma intorc si la vechea mea pasiune, scrisul pe blog.