Seara de film

Vremea calda s-a intors, sfarsitul de saptamana a venit si el, intr-un final. Pentru aceasta seara propun un film ce combina foarte bine comedia cu actiunea, filmul se numeste Spy, aparut vara aceasta, si este cotat cu 7.3 pe IMDB.

Susan Cooper(Melissa McCarthy) lucreaza pentru CIA ca analist, sta la biroul ei comod si isi ajuta partenerul in misiuni, este vocea din urechea lui, la propriu. Totul devine interesant cand Susan, "soarecele de laborator" (dupa cum imi place mie sa ii scriu situatia) porneste intr-o misiune pe teren in incercarea de a depista una dintre cele mai mare crize globale. Si cam atat in scris, haideti sa vedem si trailerul:

Vizionare placuta! Dupa cum stiti deja, astept parerile voastre in comentarii aici sau pe facebook, in mesaje private pe facebook (persoanl sau oficial) sau pe mail, referitoare la film daca l-ati vazut, daca aveti intentia, cum vi s-a parut, etc etc etc

Miercurea fara cuvinte(35)

Mai multe detalii la Carmen

Iar ies din decor

Recent cineva mi-a spus ca ar trebui sa incep sa scriu despre chestii mondene daca vreau sa am mai multi cititori, reactia mea de-a lungul conversatiei a socat acea persoana si nu stiu daca am reactionat eu prea dubios sau nu, asa ca am ales sa povestesc aici situatia si poate ma lamureste pe mine cineva, ca na, stiu si eu ca in general am o gandire foarte dubioasa, dar de data asta sunt in dubii, adica as oferii acelasi raspuns oricand, desi nu neg, nu tin minte foarte bine, poate am mai scris, dar daca am facut asta sigur am facut ironzand, dar din nou, chiar nu imi amintesc si nu o sa iau la rand acum toate postarile sa vad. Revenind la ideea de la care am plecat. Raspunsul meu a fost ceva de genul asta: Da, daca as scrie despre scandalurile din lumea mondena, despre cine a mai inselat pe cine si cu cine, cine ce masina/casa/bunuri si-a mai luat pe banii altuia etc etc etc, probabil, defapt mai mult ca sigur as avea mai multi cititori, dar, DAR, nu ar fi genul de cititori pe care ii urmaresc eu. In primul rand sunt foarte multe emisiuni si pagini care discuta despre toate treburile astea, in al doilea rand acei cititori nu vor revenii prea curand pe blogul meu, iar pe mine nu ma intereseaza asta, numarul este cu mult mai putin important decat este calitatea. Nu neg, as vrea mai multi cititori, dar, sincer acum, cine nu ar vrea? Dar nu asa, nu sunt genul de persoana care sa faca orice pentru vizitatori, sunt genul de persoana, de blogger, care scrie subiectiv si cauta sa isi faca prieteni, sa empatizeze si relationeze cu cat mai multi dintre cititori.

Ceva de genul am raspuns, desigur, nu a fost un monolog si nu am folosit exact exact aceleasi cuvinte, dar in marea ideea asta a fost. Iar la finalul discutiei, dupa cum am spus si la inceput, persoana a ramas putin cam socata si mi-a spus ca ma contrazic putin deoarece am afirmat ca vreua vizitatori, dar nu vreau sa abordez subiecte care i-ar atrage. Si mi-a mai spus ca ma contrazic si prin fapte: scriu si advertoriale. Da, fac asta, aici chiar nu pot nega, dar din nou raspunsul oferit de mine nu a fost cel asteptat de acea persoana, sincer nici nu stiu ce raspuns astepta defapt. Am raspuns ca da, scriu advertoriale pentru ca am nevoie de bani ca orice alta persoana, ca m-am angajat doar de o luna, pana acum singurii mei bani de buzunar proveneau din ce reuseam sa scot cu blogul si acele sume nu erau deloc foarte incurajatoare, dar de fiecare data cand am scris un advertorial nu am scris o poveste frumoasa doar pentru bani, am scris un articol ca oricare altul, am povestit ceva, am facut un articol subiectiv, personal, exact ca toate celelalte doar ca am inserat si 1-2 linkuri si de aceea articolele platite de pe blogul meu se diferentiaza de cele simple doar prin prezenta linkurilor, nu si a continutului. 

Si cam asta e in mare dilema mea. Iar am inceput sa filozofez prea mult si sa am o gandire mult prea dubioasa si diferita de a celorlalti? Daca da, sa stiu sa ma adaptez si eu, macar prin a-mi tine gandurile astea dubioase doar pentru mine. 

Seara de film

Chiar daca vremea de afara nu este chiar prietenoasa pentru multi este perfecta, asteptand sa scape de caldura infernala, dupa mine este totusi putin cam prea brusca schimbarea de temperatura. Pentru sfarsitul asta de saptamana am ales un film relaxant si placut, dupa mine, este o drama romantica cotata cu 7.3 pe IMDB. Filmul se numeste "The age of Adaline" si ii are ca actori in rolurile principale pe Blake Lively si Michiel Huisman. O sa fac un mic trailer scris si apoi va las cu trailerul oficial.

In urma unui eveniment neprevazut Adaline Bowman ramane la varsta de 29 de ani pentru aproximativ opt decenii. In tot acest timp a dus o viata retrasa, fiind mereu pe fuga in incercarea de a nu i se afla secretul, dar o intalnire cu Ellis Jones o pune pe ganduri si redeschide un capitol de mult inchis in viata ei: dragostea, dar totul devine interesant cand petrece un weekend impreuna cu parintii lui, moment cand alege sa ia o decizie care mai apoi o sa ii schimbe complet viata. Si cam atat ca deja am spus oricum prea multe.

Zi de zi

De cand cu munca timpul meu liber s-a micsorat radical, dar nu pot spune ca este ceva rau, exceptie facand somnul, in rest pot spune ca este chiar ok si in timp o sa ma obisnuiesc si cu somnul sau cu lipsa lui mai bine spus. Cand stateam toata ziua acasa doar ma uitam la seriale si efectiv nu faceam mai nimic in afara de asta. Inca ma mai uit, seara, dar nu mai vad un sezon in doua zile. In schimb, pe langa “serialul de seara” am inceput sa ma joc, da, au inceput sa ma captiveze din nou jocurile. Nu m-am apucat din nou de cele de strategie si de durata, dar ma gandesc si la asta. Momentan raman la a-mi pierde timpul cu jocuri simple, scurte si nu foarte complicate, online, lejer. Stau cam o ora doua pe xjocuri si pierd timpul aproape in fiecare seara si ma relaxez. Dupa o zi in care ma trezesc dimineta si stau 8 ore la munca, inca juma de ora pe drum, tot ce vreau e sa stau in pat si sa ma relaxez putin. Un episod de 40 min dintr-un serial este perfect pentru, cum imi place mie sa spun, zacut in pat, apoi ceva de mancare sau o gustarica mica, o ora doua de jocuri si dupa eventual inca un episod sau direct somnic.

Si cam asta este o zi normala din timpul saptamanii pentru mine. Banal? Da. Plictisitor? Poate. Obositor? In cele 8 ore de munca. Relaxant? Cand ajung acasa. Am inceput chiar sa ma uit din nou si la televizor, lucru pe care nu l-am mai facut de destul de mult timp.

Dar pot spune, asa in final, ca imi place mai mult acum, chiar daca in momentul asta simt ca as putea sa dorm 3 zile si 3 nopti fara probleme. Imi place sa am din nou o rutina, sau nu neaparat rutina, dar sa stiu ca am ceva de facut in ziua respectiva, cand ma trezesc si sa stiu ca am ceva de facut, ca am un loc unde trebuie sa ajung zilnic, si nu aveti idee ce sentiment placut am cand sunt pe drum spre casa, nici cand ieseam de la liceu nu am sentimentul asta asa placut pe drumul spre casa. 

Miercurea fara cuvinte(34)

Mai multe detalii gasiti la Carmen

Seara de film

Pentru astazi, pentru ca saptamana de munca sa se termine, iar weekendul sa inceapa in acelasi ton, in seara asta recomand o comedie, The Wedding Ringer.

O comedie buna care are momente foarte funny. Nu povestesc, nu fac spoiler, doar un mic trailer scris, iar la final, o sa fie si adevaratul trailer. Un tip foarte de treaba si de succes urmeaza sa se casatoreasca cu femeia visurilor sale, dar nu are nici un prieten apropiat care sa ii fie cavaler de onoare. Din intamplare afla de Jimmy Callahan, care conduce o companie numita BestMan Inc. Si de aici totul devine o adevarata nebunie care o sa iti inveseleasca sfarsitul de saptamana si o sa te binedispuna pentru weekend. Cam atat de la mine, las si trailerul si daca ati vazut deja filmul sau il vedeti dupa ce cititi articolul asta puteti sa imi lasati impresiile in comentarii aici, pe facebook, sau, desigur, in privat.

Ne organizam

Mi-am propus sa fac o schimbare pe aici, si anume vreau sa existe o rutina a blogului, a articolelor. O sa incep de maine, nu garantez ca saptamana viitoare o sa fie completa, dar eu o sa incerc sa fac asta. De ce? Pentru ca m-am gandit ca daca o sa existe o rutina o sa am un impuls mai mare sa scriu, sa ma tin de acea rutina. Dar desigur, schimbarea este flexibila, “programa” nu o sa fie fixa, o sa poata fi modificata si probabil o sa fie, dar asta este in principal scheletul si sper sa fie ok si pentru voi, pentru ca degeaba o sa incep eu iar sa scriu daca o sa scriu degeaba. Articolele nu vor avea o ora fixa de publicare, daca o sa le fac in ziua respectiva vor fi publicate pe seara pentru ca o sa le scriu dupa job, daca o sa am timp sa le scriu cu o zi sau doua inainte o sa le programez. “Programa” suna cam asa:

Luni – zi de ras, o sa scriu o parodie, o chestie SF

Marti – zi de comentat studii, o sa comentez cate o cercetare mai mult sau mai putin ridicola

Miercuri – o sa ramana dedicata jocului interactiv initiat de Carmen, “Miercurea fara cuvinte”

Joi – articole personale, probabil zi de heitereala, sau pauza

Vineri – zi[seara] de film, o sa recomand cate un film/serial care mie mi-a lasat o impresie puternica

In weekend pentru moment o sa fie pauza, nu m-am gandit ce sa bag si in weekend, dar pe viitor, daca o sa reusesc sa ma tin de rutina asta si o sa fie ok si cu voi, cititorii, promit ca o sa “umplu” si weekendul. Si cam asta e...sper sa fie ok. 

Miercurea fara cuvinte (33)

Mai multe detalii gasiti la  Carmen

Un nou capitol

Exista anumite evenimente in viata care sunt importante pentru fiecare persoana in momentul in care le traieste personal, degeaba aude in stanga si in dreapta, nu o sa aiba nici o valoare pana cand nu o sa traiesc acel moment, pana cand nu o sa ajunga in acea etapa.

Acum am ajuns si eu in alta etapa, una importanta, dupa mine cel putin. De o saptamana si jumatate m-am angajat, am primul meu job real cu program de 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana, salariu la sfarsit de luna si tot tacamul.

Este ceva foarte entuziasmant pentru mine, ceva foarte wow, a trecut o saptamna si jumatate, dar inca mi se pare ceva interesant sa am din nou un program fix, sa am o alarma care sa sune in fiecare dimineata la aceiasi ora, sa am o rutina zilnica, sa am un birou al meu, sa am un scaun foarte smecher al meu. Da, cel mai tare la munca imi place scaunul meu. Oh, hai sa va arat o poza cu biroul daca tot am ajuns la el: 

Si cam atat pentru astazi. Am innebunit foarte multa lume cu noul meu job cu chestii gen “hei, uite asta e biroul meu/scaunul meu/cheile mele/balconul/etc/etc/etc” , si probabil o sa o mai fac o perioada, dar pe langa ce o sa ii innebunesc pe ei in privat, o sa povesc si aici, cel putin pana cand nu o sa mi se mai para asa wow, dar probabil nu o sa fie curand, inca ma incanta toate chestiile astea mici.