Deciziile mele

Era o chestie  care se tot plimba pe facebook, era share’uita si like’uita de muulti cu ceva de genul e viata mea si greselile mele, nu trebuie sa te bagi tu in ele….chiar nu imi vine acum cum era defapt…ceva pe acolo oricum. Si acum ce vreau eu sa zic cu asta, nu? Vreau sa zic asa: ca deciziile care tin de mine, de viitorul meu, de binele sau raul meu le iau eu si atat! Mie asa mi se pare logic…daca trebuie sa iau o decizie care imi va afecta viata MEA, viitorul MEU, etc mi se pare firesc sa iau EU decizia respectiva, nu? La fel ca pe foarte multe altele probabil o sa iau o decizie gresita, dar nu o sa reprosez nimanui, ci in cel mai rau caz o sa simt nevoia sa’mi dau mie palme, dar cum am zis asta doar in cel mai rau caz.

Sunt o persoana care in teorie invata din trecuta, dar in practica ce am invatat in teorie tinde spre 0…deci per total e egal aproape 0, dar cu toate astea…0,0000…01 ala de azi si cu 0,0000…01 de ieri si tot asa se aduna si pe un timp foarte indelungat invat ceva, dar cu toate astea au fost greselile mele…au fost rezultatul deciziilor mele.

Nu imi place sa mi se spuna ce sa fac…nu stiu ceva si iti cer sa imi arati, sa ma inveti? Asta e cu totul altceva…atunci chiar te rog sa’mi spui ce sa fac, dar doar cat imi explici…dupa lasa’ma sa fac asa cum am inteles eu. Nu imi place sa mi se spuna ce trebuie sa fac cu viata mea...chiar daca poate nu arat la toti asta realizez si eu anumite chestii…daca nu iti spun tie acum ce planuri marete sau de nimic am eu cu viata mea nu inseamna ca nu am niciun plan. Cand e vorba de decizii importante nu ma inham la ceva ce consider ca nu pot sa duc, dar daca stiu ca pot sa reusesc o mica parte atunci da, ma duc pana la capat cu convingerea ca o sa reusesc, dar daca stiu din start ca NU e de mine…atunci nu merg mai departe pentru ca eu ma cunosc cel mai bine.

Iar viitorul meu este alegerea mea…nu o sa ma duc sa fac medicina doar pentru ca asa zice x sau o sa ma duc sa fac politehnica pentru ca asa zice y. NU! Habar nu am unde o sa ma duc, dar o sa ma duc acolo unde consider EU ca pot sa ma descurc MAI BINE…acolo unde o sa ma simt EU mai bine.

Deciziile mele nu sunt mereu bune…ba din contra de cele mai multe ori sunt gresite, dar chiar daca o parte din mine stie ca am luat o decizie gresita tot imi dau silinta sa o transform in una corecta, iar cand sunt la final si trebuie sa recunosc ca am gresit…o fac! Recunosc ca am luat o decizie gresita, dar asa am adaugat 0,0000…01 la lectiile mele invatate in practica, ca in teorie adaug mult mai mult.

Si inchei prin a spune ca ma enerveaza la culme cand altii incep sa ia decizii in locul meu, cand ei “stiu mai bine” ce e bine pentru mine si ce nu, cand ei ma “cunosc mai bine” decat ma cunosc eu.