Efecte secundare

Tin minte cum pana anul asta cam asa aveam sute de mailuri necitite. Cand intram pe mess era ceva normal si foarte firesc sa imi apara jos in colt “you have nnn new message(s)” si sa nu ma strofoc nici macar sa citesc numarul doar sa’l las in pace sau de multe ori sa apas pe acel “x” micut sa dispara mai repede. Cand primeam un mail nou si imi aparea din nou chestia aia nici nu ma deranjam sa ma uit in momentul ala in colt, in dreapta sa vad de la cine e. Pur si simplu nu’mi pasa…cand stiam ca trebuie sa’mi trimita cineva ceva pe mail intram seara si ma uitam doar stric dupa ce ma interesa…nu imi pasa ca poate mai sunt si alte mailuri importante sau care macar sa merite atentia si importanta de a ma uita la expeditor sau subiect. Nu…ramaneau acolo necitite si nici macar marcate ca fiind citite.

Dar de prin ianuarie cam asa au inceput sa apara efectele secundare ale blogului . Primeam mailuri legate de blog: comentarii. Era ceva nou pentru mine…chiar daca blogul meu dateaza din mai 2011 nu prea a avut tangente cu alti bloggeri decat de prin ianuarie- februarie anul acesta. Evident la inceput le’am lasat acolo fara sa le deschid sau macar marchez ca fiind citite (le’am descoperit ulterior). Intram pe blog si uneori gaseam comentari alteori nu, insa cu timpul interesul meu pentru acest lucru tot crestea si crestea si la fel si curiozitatea. Incepeau intrebarile prin cap sa se contureze si dupa vocile nu mai taceau…intrebau in continuu “Oare a mai comentat cineva ceva? ….Oare ii mai place cuiva ceva din ceea ce am postat?” .

Prima intentia a fost sa ma uit la numar de mailuri in momentul in care intru pe mess, dar evident ca fiind un numar din 3 cifre zilnic nu imi era prea usor sau  mai bine spus nu’mi era prea comod. Asa ca intram pe mail…ma uitam la mailurile din ziua respectiva, dar doar la subiect…si defapt nici pe ala nu’l citeam…doar ma uitam sa vad daca incepe cu  [Just Words]…daca nu, era complet neinteresant. Dar dupa in timp nu mai erau doar 1-2 comentarii pe zi…incepusem sa primesc cate 2-3 poate chiar 4 comentarii intr’o zi. Si interesul si curiozitatea mea cresteau din nou, evoluau si ele…acum vocile din cap concepeau noi intrebari…”Oare a mai citit cineva ceva din ce am postat si a si comentat? Oare cati au comentat”…si uite asa ma grabeam eu iar pe mail si cautam [Just Words] in subiectele mailurilor….dar totul pana cand am pierdut aproximativ o ora si m’am uitat prin toate mailurile alea si ori le’am citit ori doar marcat ca fiind citite dupa ce le citisem expeditorul sau subiectul. Si uite asa pana la sfarsitul lunii februarie eu nu mai aveam sute de mailuri necitite, eram la zi cu toate si de fiecare data cand intram pe mess si vedeam numarul de mailuri stiam ca sunt toate recente si speram sa fie legate de blog.

Acum…mai recent…de prin aprilie cam asa…am inceput sa’mi verific mailurile si de pe telefon cand nu sunt pe langa un calculator conectat la net. Cand nu sunt acasa si nu am acces la net imi verific mailul poate chiar in fiecare ora sau la 2-3 ore.

Imi amintesc o intamplare relativ recenta cand eram afara la un suc cu niste prieteni si unul dintre ei s’a gandit sa intre pe facebook sa vada ce mai e nou si sa dea check-in’uri…altcineva intrase pe mess…si am zis sa intru si eu . Toti au presupus ca sunt pe facebook sau mess, dar cand au intrebat le’am spus foarte banal si ca fiind ceva extrem de obisnuit si fieresc “imi verific mailul”. Toti au ramas “wow…mailul?” . Si acum stau si ma gandesc ca intr’adevar suna destul de ciudat…adica chiar si eu reactionam asa sau poate chiar si mai ciudat daca imi spuneai pana in iarna asta “imi verific mailul” si nu in orice condintii …in conditiile in care doar plecasei de acasa de o ora si putin si erai la o terasa la un suc cu prietenii.

Oricum…se pare ca blogul are si efecte secundare pentru mine…imi creeaza sau mi’a creat deja o dependenta de yahoo mail.