Prieteni

Ai avut vreodata sentimentul ca ai un prieten caruia poti sa’i spui tot si sa sti ca n’o sa te judece? Ai avut vreodata sentimentul ca ti’ai gasit un prieten pe viata? Cu siguranta da! Dar spune’mi chiar a fost?

Sa ne imaginam 2 personaje principale si altele secundare. Sa zicem X si Y ca sa nu dau nume si dupa sa se interpreteze gresit. X si Y sunt prieteni buni, chiar foarte buni, dar intr’o zi Y il las pe X pt alti “prieteni”. “Prieteni” care a 2-a zi poate nici nu’l mai baga in seama.

Cum dracu credeti voi [care sunteti pe post de Y] ca se simte X? Nu se simte bine asta va garantez eu! Cum dracu sa se simta cand cel mai bun prieten il lasa dracu pentru niste vorbe? Daca iti cunosti prietenii cum poti sa faci asta? Serios acum , daca cunosti pe cineva inseamna ca sti cum e defapt , dar totusi prefer sa crezi pe altii si sa lasi pe altii sa aleaga pentru tine. DE CE?

*“Nu rupe firul unei prietenii, caci, chiar daca il legi din nou, nodul ramane”– Octavian Paler*

Omu’ asta are dreptate nu credeti? Eu chiar ii dau dreptate. Adica nah daca chiar esti prieten ierti, dar chiar daca ierti nu mai are cum sa fie exact ca inainte. Si mai e o chestie. Poate Y considera ca X e de piatra. Dar orice piatra cand o lovesti in continuu si in continuu se sparge. Asa si cu X, chiar daca e de piatra fiecare vorba d’asta aruncata de Y loveste si piatra se sparge incet-incet. Si odata si odata se sparge de tot !

Nu o sa inteleg “prietenii” astia care te cunosc doar cand au nevoie de ceva.

Mai devreme sau mai tarziu se pare ca majoritate au de ales..si tot majoritatea aleg orice altceva inafara de tine si prietenia ta.
Ai grija ce prieteni iti alegiJ “tine’ti prietenii aproape si dusmanii si mai aproape” 
""vorbesti mult sau stii sa asculti

prieteni buni sau prieteni multi

care esti tu, care esti tu?""