Era o dimineata insorita,soarele imi batea in geam deranjadu.mi somnul .Cu greu am vrut sa ma trezesc caci stiam deja ca acea zi imi va oferi numai nefericiri,dar nevoita de anumite circumstante ma trezesc.Natura simtea durerea din sufletul meu ,dar cu toate acestea ea se desfasura ca si cum nimic nu s.ar fi intamplat.
Dezamagita ca visele mele au fost spulberate,ma ridic domol din pat pregatita sa infrunt greutatile vietii si sa ma avant in acestea.
Nostalgia ma cuprinde in momentul in care imi privesc telefonul ,asupra caruia nu gasesc nici un mesaj sau vrun semn ca cineva sa gandit la mine sau ar fi avut nevoie de mine.
Invaluita de fiorul dragostei si regretelor,imi aduc aminte de clipele frumoase petrecute cu el:imbratisarile lui,vorbele calde care si acum ma fac sa tresar cand ma gandesc la ele,saruturile patimase si toate gesturile frumoase si alintarile care imi incalzeau sufletul si ma faceau sa ma simt in al noulea cer.
Trezita la realitate de bunica mea ,incep sa ma pregatesc pentru o zi noua la fel de dificila, plina de coborasuri ca si pana acum.
Toata ziua mam simtit obosita si suferinda ca si cum ceva imi ingreuna respiratia si imi incetinea pulsul.Simteam ca numai are rost sa traiesc!Intr-o lume atat de haina,in care ai parte numai de neimpliniri.Ma simteam de parca ar fi capatul lumii.Numai aveam nici o putere asupra mea;numai iubirea lui mi.o putea reda.Uneori ma intreb pe mine insami,de ce el este alesul?De ce el este cel care trebuie sa.i port iubirea?
Oare el este sufletul meu pereche?Oare sentimentele sunt reciproce..Sau sunt doar in van?
*post'ul nu'mi apartine dar mi s'a parut chiar interesant J deci trebuie sa precizez by dani J*
Foarte emotionant apostarea.
RăspundețiȘtergereIar titlul...este genial:)
@fatacareaduceploaia ms de vizita si de aprecieri:)
RăspundețiȘtergere