Exista momente cand cedezi din diverse motive si
vrei sa faci un lucru pe care apoi l-ai regreta, stii ca vei regreta, dar
totusi vrei sa o faci, simti ca ar putea exista cumva o “minune”, chiar daca
esti constient ca nu o sa fie nimic diferit si apoi o sa regreti. Dar exista si
momente in care acele regrete de dupa acel telefon sau dupa acea discutie in
care spui ca ajunge si ca nu mai vrei si blochezi numarul, blochezi facebookul,
blochezi tot ce se poate, stergi numere, stergi tot. Apoi exista din nou acele
momente de slabiciune si incerci sa le rezisti, dar cedezi, esti slab, apoi
observi ca nu ai cum sa suni, nu ai pe ce, numarul deja nu mai este salvat in
memoria ta, nici in memoria telefonului, nici in istoricul apelurilor, nici in
istoricul mesajelor, nici in nimic, pur si simplu nu mai e nicaieri. In momentul
ala nu stii daca sa te urasti sau sa te bucuri ca ai avut un moment rational
suficient de puternic incat sa faci pasul respectiv. Iar intr-un final ajungi din nou la un moment rational si iti spui ca ai procedat corect, trecutul e trecut si trebuie sa ramana trecut si punct.
Toamna se numara bostanii. MFC
Acum 6 zile