O shaorma adevarata

In seara asta am decis sa revin pe blog, si nu oricum, revin in forta si va prezint un nou ‘personaj’, pe T. Mai exact o sa va ‘explic’ si voua cum se mananca o shaorma adevarata. Cum eu oricum mancasem in ultimul doar shaorma de slaba calitate am zis sa mergem si noi la calif sa mancam o shaorma adevarata. Dar acum ziceti si voi, am shaorma la 5 lei medie si 7,5 lei mare la aproximativ maxim 100m de caminul meu, bine, defapt e oferta, 2 medii la 10 lei sau 2 mari la 15 lei, dar indeplineste 2 criterii de baza ale bugetului si statutului studentesc: aproape de casa si ieftin. Dar na, din cand in cand mai trecem si pe “good stuff” ca sa zic asa si merg eu frumos cu T. sa ne luam cate o shaorma de calitate. Bine, T. a facut asta, eu am fost mai din topor, ca na, asa sunt eu, mai de la tara si am mers pe clasicul  “cu de toate”. T. in schimb si-a luat o shaorma ‘adevarata’, fara discutii. Ca sa incep cu inceputul, ca na, pana la urma asta este fundatia fizica a shaormei, o sa incep cu lipie integrala, de vita, cu salata, castraveti murati, rosii, patrunjel, extra legume si cu sos de vinete in loc de maioneza. Ca sa intelegeti, asta se numeste la T. shaorma, nu lipie normala, nu maioneza, nu cartofi, nu, fara din astea, legume cu niste carne de vita asezonate cu un sos de vinete si imbracate intr-o lipie integrala. Lipie integrala pe care, asa ca fapt divers, o folosesc baietii acolo atat de des incat a trebuit sa asteptam sa se faca una, adica na, nu ca nu aveau desfacute, le-au terminat pana am ajuns noi, asta este singura si unica explicatie. 

Asa se intampla cand vrei sa mananci shaorma desi esti la dieta, dar chiar si asa, eu i-am explicat ca s-a intins, dar nu a vrut sa ma creada. A pus si patrunjel in ea, si rosii, si salata, dar cel mai cel, a combinat tot mixul ala de legume ivelite in lipie integrala cu carne de vita. Ce shaorma e aia cu carne si patrunjel? M-a dezamagit profund T. in aceasta seara cand am vazut cum poate sa manance shaorma. Sau poate m-a dezamagit atat de tare pentru ca sunt eu mai de la tara si merg pe principiul: picanta cu de toate si extra ardei.

Dar dupa cum se observa mi-am invatat lectia, acum stiu cum se comanda o shaorma. Ma indoiesc totusi ca la shaorma din spatele caminului meu au lipie integrala si sos de vinete, sau carne de vita, dar cred ca o sa renunt de tot la ce nu au, adica daca nu au shaorma la lipie integrala cu extra legume, carne de vita, patrunjel[ca este de baza] si sos de vinete o sa raman la ce au din lista, adica la o shaorma fara lipie cu rosii salta ceapa si castraveti murati, mama mama ce nebunie, deja ma imaginez mancand un asa deliciu.

Si cum eu sunt o persoana foarte simpatica si adorabila, am impartasit si cu voi cum se mananca defapt acest preparat atata de special si aparent complicat, ca poate mai sunt si altii ca mine care merg pe principiul clasic: cu de toate, adica na, doar nu degeaba este atat de populara vorba “o shaorma cu de toate”, nu? Dar totusi, multumesc T. ca m-ai luinat si ca mi-ai aratat si mie ce inseamna shaorma cu adevarat. 

Atmosfera generala

Am intrat pe modul ‘creativ-scriitoresc-boschetaresc’, stau intre 4 pereti cu draperiile trase, singura sursa de iluminare din incapere este lumina de la aeroterma, o lumina calda si usor relaxanta care te indeamna sa dormi, sticlele de bere si alte forme de alcool tin loc de podea si de scaun uneori, mirosul predominant din camera este de aer inchis si de tutun, iar in jurul meu este mai mult fum de tutun decat aer, daca deschizi usa si vrei sa intri in ‘vaguna’ mea pe moment o sa ai impresia ca ai intrat intr-o camera de afumat. Desi este o liniste mormantala in camera si nici o alta forma de viata in afara de microsistemele formate in sticlele de alcool si prin mucurile de tigara pomenite mai sus si de mine, dar la mine uneori am dubii daca mai sunt sau nu o forma de viata, stau cu castile imense pe urechi si ascult o muzica sobra si dubioasa care imi accentueaza starea de delir si de apasare sufleteasca, de incompetenta si incapabilitate de evoluare, si cu un laptop jumatate nefunctional si cu o cantitate de alcool pe si in el mai mare decat tot ce a ramas adunat in sticlele din jurul meu si mai mult scrum de tutun decat este in scrumiera care este acum, doar de decor, langa mine pe biroul care nu ti-ai fi dat niciodata seama ca este acolo fiind acoperit in intregime de sticle, resturi de shaorma si mucuri de tigara. Dar cu toate astea laptopul inca merge, probabil ii place si lui, sau doar s-a acomodat la conditiile existente. Ma uit de 3 zile la o foaie goala de word pe un ecran de laptop care palpaie parca doar sa ma ameteasca pe mine mai tare. Uneori mai apar cateva litere negre pe foaia asta alba, dar cu o viteza de n ori mai mare decat cea cu care au aparut si dispar ca si cand nu ar fi existat niciodata acolo, si raman din nou, in aceiasi atmosfera, cu aceiasi melodie dubioasa pe fundal, in casti, si cu mainile tremurande pe tastatura si cu foaia alba in fata. Trantesc clapeta laptopului si imi mai aprind o tigara in timp ce desfac o alta sticla de alcool in asteptarea inspiratiei de parca de asta ar depinde intreaga mea existenta, dar nu vine, nu a venit nici ieri, nici saptamana trecuta, nici luna trecuta, nici astazi, cel mai probabil nici maine, nici saptamana viitoare si nici luna viitoare. Mai aprind o tigara imediat dupa ce o sting pe precedenta si termin alcoolul ce a mai ramas in sticla deschisa acum 5 minute, si o tin asa in continuare pana cand, la un moment dat, acum, maine, luna viitoare, anul viitor, inspiratia o sa isi aminteasca de mine si o sa ma viziteze.

Mda, si cam asta se intampla cu mintea mea obosita de invatat, dat fiind ca este sesiune. Tot textul de mai sus este pura fixiune nascuta de mintea mea aberanta si din nou, obosita, dupa ce a vazut urmatoarea poza pe un grup de facebook din regie: 

Am constientizat ca a trecut aproape o luna si eu nu am postat nimic anul asta si parca nu e ok, chiar deloc si cum nici inspiratie nu am de ceva interesant si nici eu nu am facut nimic interesant cu viata mea pana acum ca sa merite povestit am zis sa o dau putin pe fictiune ca si asa pana acum nu am avut nici un articol de genul. Oh da, si este si un fel de articol de “nu, inca nu am murit, i’m still here” 

Am doar 3 picioare

Dezavantaj in a merge cu masina prin capitala pe stradute laturalnice, in special noaptea? Simplu, in incercarea de a evita 2 gropi mari, treci printr-una care ti se pare mai mica si mai ok decat celalte doua, ce ascunde defapt mica groapa inofensiva? O adevarata adancime, una atat de mare incat sa iti taie cauciucul, sa nu ii spun chiar explozie ca nu a fost chiar asa, sa ii spunem doar taiere. Foarte urata situatia asta. Dupa ce iti suni un prieten sa vina sa te remorcheze incepi si te gandesti ce faci, ca afara e inca iarna si tu aveai doar fix 4 anvelope de iarna, nu te-ai gandit ca ar fi ok sa ai si o rezerva pentru ca “ce se poate intampla?” . Nu stai nici cu banii prea bine, ca vorba aia, doar esti student, nu? Si cum in prezent totul se rezolva din fata calculatorului, intri frumos pe google si cauti anvelope de iarna acvila, ca doar nu vrei sa ai anvelope diferite, nu? Normal ca nu, arata urat, macar daca erau doua cu doua, dar si asa tot aratau urat, nu, tu vrei un tot unitar pe masina ta. Intrii si gasesti anvelope, asa cum ai cautat, dar nu ai nici cea mai mica idee care sunt cele pentru masina ta, tu ai retinut doar firma, buna si aia decat deloc, nu? Ne multumim cu ce avem, cauti pe acolo, poate-poate ti se pare cunoscut ceva pe acolo, dar nimic. Renunti la idee si iti spui ca “oricum iarna e pe sfarsite, nu mai ies cu masina pana la primavara” si te duci la somn, ca tot studentul in plina sesiune. Cand te trezesti parca ai manca o shaorma, te imbraci, iei portofelul, cheile si te duci la masina fericit ca o sa mananci shaorma. Ajungi la masina si iti amintesti ca ai doar 3 roti asa ca iti pui pofta de shaorma in cui si deschizi internetul, cauti iar pe google, ajungi iar pe site, te uiti iar ca vitelul la poarta noua, dar de data asta nu mai inchizi, iti suni in prieten sa il intrebi ce anvelope ai tu, normal ca nu stie, te pune sa te duci sa citesti. Nu te ajuta foarte mult, dar iti amintesti ca atunci cand ti le-ai cumparat prima data te-a ajutat un consultant de la firma sa iti alegi anvelopele, intrii frumos in sectiunea corespunzatoare si incepi sa vorbesti cu consulatul, nu isi aminteste de tine, nu stie ce anvelope ti-a vandut, dar te pune si el sa citesti ce scrie pe ele, te duci pana la urma la masina, citesti ce scrie pe anvelope si ii spui, iar el si-a dat imediat seama, si nu ai cheltuit niciun ban, nici pe drum, nici pe consultanta, dai comanda de anvelope si cat astepti, dai comanda si de o shaorma, chiar daca nu e aia pe care o voiai te multumesti si cu una mai de aproape adusa acasa decat deloc.