Stiti ce e interesant? Momentul ala aiurea cand se
intampla ceva neplacut in viata ta, te afecteaza pe moment, dar apoi realizezi
ca...nu e prima oara, stii sigur ca nu o sa fie nici ultima, si dupa un timp
destul de scurt pur si simplu nu te mai afecteaza, devi imun. Si treaba asta se
intampla fara sa iti planifici, pur si simplu dupa un punct subconstientul tau
ia atitudine si te transfora intr-o persoana imuna la acele gesturi pentru ca
in loc sa iti imprime in creier lucrurile pentru care ar trebui sa treci cu
vederea, cum s-a intamplat de fiecare data, iti transmite niste impulsuri fara
o tinta anume, este pur si simplu nimic.
Poate e bine, poate e rau, nu stiu, pentru ca am
ajuns la punctul ala de imunitate se pare, desi pe moment m-a afectat foarte
tare, dar orice usa inchisa in nas inseamna o alta usa deschisa pe care sa poti
intra linistit si fara probleme.
Nu prea are sens, nu? Stiu, nici pentru mine nu
prea are. Nu, nu are. Nu prea imi pot explica chestiile astea, dar...se inampla
cu sau fara voia mea se intampla. Pe de-o parte cred ca era timpul ca
subconstientul meu sa ia atitudine, pe de alta parte incep sa cred ca nu face o
treaba prea buna daca ma lasa sa constientizez totusi treaba asta, nu?
