Pe facebook

-Cine e ala care e langa x?

-Nu stiu, cred ca e coleg cu x si sta pe undeva pe langa z, dar nu garantez.

-Mai bine mergel sa vorbim cu ei.

Nu, nu e bine, update:

-Cine e ala care e langa x?

-Aaaa, cum nu stii? E w q pe facebook. Are xx ani, invatala la yy, e la qq, e intr’o relatie cu ww, dar vor sa se desparta pentru ca pana ieri era intr’o relatie complicate, iar azi si’a updatat statusul si e intr’o relatie deschisa. …etc etc etc

-Cred ca o sa’i dau si eu o  cerere.

Ce a vrut sa fie asta? Nu stiu sigur, o paralela cred…ceva gen: inainte si dupa facebook. Au fost atatea si atatea situatii in care ieseam la scara, in parc sa ma joc cu prietenii si venea si cineva “nou”, pe care nu’l cunosteam si daca intrebam pe cineva imi spunea ce stia daca stia si erau chestii generale, nu stiam sa’mi spuna unde a mancat aseara si ce a manca, la ce ora s’a culcat si cati au mai fost in patul in care si’a dat check in’ul de noapte buna.

Nu spun ca treaba asta este complet aiurea, pentru ca nu este, are si facebook’ul partile lui utile, poti regasi un prieten vechi si poti afla ce a mai facut in timpul in care nu ati vorbit.

Dar mi se pare aiurea cand intrebi pe cineva “cine e?”  sa primesti numai raspunsuri “e xy de pe facebook” . Ok, nu ma intereseaza cine e pe facebook, voiam sa stiu cum il cheama pe el, nu cine e pe facebook. Da, o sa sariti sa’mi spuneti “si numele de pe facebook nu e numele lui?” Nu mereu, dar nu asta era ideea, ca poate coincide numele de pe facebook cu numele real, dar nu ma intereseaza facebookul lui pentru ca daca ma interesa te intrebam dupa “si are facebook?” . Da, toata lumea are facebook, sau aproape toata lumea, dar din nou deviem de la ideea de la care am vrut sa plec si acum : acum esti x y de pe facebook. Dar intrebarea mea este: Daca nu ai facebook sau nu mai ai ca te’ai gandit sa il dezactivezi nu o sa stie nimeni cine esti?

Adica daca pe strada o sa vezi pe cineva fara facebook si o sa te intrebe altcineva “cine e?” desi sti cam cum il cheama, dar nu ii sti tot numele, de exemplu ii sti doar prenumele sau ii sti porecla ce o sa faci? O sa spui “nu stiu, nu are facebook” sau “e x, dar nu se stie nimic sigur pentru ca nu are facebook”?

Interesant mod de abordare…si da, aveam mai multe in minte, dar ma opresc aici  mai bine…

Guest- Nume si prenume

De cate ori ati fost pusi sa completati ori ati auzit, elevi sau student fiind, sintagma NUME SI PRENUME.  Tin sa precizez: NUME SI PRENUME, nu invers. Despre asta este si acest articol.

Incep insa prin a ma prezenta: Emil Calinescu sunt (si nu CALINESCU EMIL, cum vor unii sa imi inoculeze) si sunt triplu blogger. Detin urmatoarele bloguri: http://emilcalinescu.eu/ , http://emilstudentulminune.wordpress.com/ si http://www.minunat.eu/ .

Asadar, care e faza cu nume si prenume? Pai intai si intai, scoala iti inoculeaza ideea ca asa te cheama. Toata scoala, incepand cu clasa I si terminand cu facultatea, eram Calinescu Emil. Putinele mele momente de “razvratire” se sfarseau cu reprosuri. Pana si la facultate mi se reprosa cand ma treceam pe foaia de prezenta drept Emil Calinescu. Cica “nu te gasim in catalog asa; daca te semnezi la examen asa risti sa nu iti trecem nota in catalog”. E absolut firesc:  cand vezi pe foaie Emil Calinescu, e extrem de greu sa-ti dai seama care e numele si care e prenumele.

Mai inainte, in scoala generala, mi se zicea ca atunci cand voi ajunge mare voi putea sa ma semnez altfel decat nume si prenume. Oamenii mari si importanti au voie.  In liceu cam aceeasi mentalitate, zisa insa cu vorbe diferite. Oare asa sa fie?

Sa va zic ultima experienta in materie. Politicienii sunt oameni importanti? Pai sunt. Si sunt adulti. Deci ei ar trebui sa fie cunoscuti dupa prenume si nume, nu dupa nume si prenume, corect? Pai daca e asa, de ce pe buletinul de vot au fost trecuti cu NUME SI PRENUME? Am mai fost in sectiile de votare, stiam asta,  de fiecare data m-am enervat, dar acum parca mai mult. Cum domne, vezi toate afisele cu Dumitru Pelican, ca sa dau doar un exemplu, si in cabina apare PELICAN DUMITRU? Imi vine-n minte sa spun: ca la scoala…

Ah, si la scoala mai era o chestie care ma enerva cumplit: sa mi se zica pe numele de familie. Cand un profesor imi zicea pe numele de familie il simteam distant. Unii nu erau asa, doar ca asa simteam eu. Cand imi zicea vreunul EMIL, imediat raspundeam altfel. Asa-s eu setat probabil.

Despre asta ne zicea si un profesor de la facultate. Ma rog, de la a II-a facultate. El era enervate ca este strigat pe numele de familie. Si intr-adevar, daca intri in casa mea si strici DOMNUL CALINESCU s-ar putea sa ai o surpriza si sa constati ca nu-s singurul. Daca insa il cauti pe Emil Calinescu sansele tale de succes cresc.

In final, raman cu dilema: de ce nume si prenume? Cuvantul in sine, PRENUME, nu inseamna ca trebuie sa stea INAINTEA numelui? Sau etimologiile cuvintelor nu mai conteaza? Si am aflat ca cica am fi printre putinele culturi unde este aceasta practica. Si nu e o moda trecatoare, este ceva OFICIALIZAT. Ah nu, nu printre putinele, ci SINGURA!

Asadar, Emil Calinescu (musai in ordinea asta) va saluta si va asteapta cu un guest-post pe unul din blogurile sale.