Tu oare mai crezi in basme?

Sper ca nu este nici o noutate pentru nimeni faptul ca sambata noapte spre duminca s-a trecut la ora de iarna. Cineva mi-a spus, indirect, o teorie foarte interesanta despre treaba asta, si o sa o relatez o parte din ce mi s-a spus ca un citat:

“Da-mi o ora din timpul tau si nu, nu spune ca nu ai timp, stiu, ai multe pe cap, ai programul incarcat, si eu la fel, si aproape oricine de altfel, dar in noaptea asta timpul ne ofera timp. Stiu, ti se pare ilogic, dar asa este, in noaptea asta ai o ora in plus. Nu, nu primesti o ora inapoi, nu, nu trebuie sa cumperi o ora, pur si simplu ai o ora in plus, un bonus. Da-mi mie ora ta! Desi este impropriu sa spun ora ta pentru ca nu este a ta, nu este nici a mea, nu este a nimanui, este ora care nu exista, dar care este traiata la maxim, este ora in care nu esti nimeni, dar in care esti cine ti-ai dorit mereu sa fii. Este ora de care nu iti vei aminti, dar pe care o vei trai cel mai intens. Hai sa o traim intens impreuna! Este la fel ca ziua de 29 februarie, iti mai amintesti tu oare ce ai facut in ziua aia?

-Spune-mi ce zi a fost pe 29 februarie si o sa iti pot spune ca am facut.

Nu, nu rutina ta zilnica, nu ce ai facut in ziua aia la facultate, nu ce ai facut la munca, nu, ce ai facut diferit, ce a fost iesit din tipar? Iti amintesti ce ai mai facut in ziua aia dupa munca si facultate? Tind sa cred ca nu, pentru ca la fel ca ora asta, aia este o zi a nimanui si totusi ziua tuturor. Este modul in care timpul te rasplateste o data la 4 ani, iti ofera o zi in plus in care sa incerci, in care sa faci ceea ce nu ai timp in general sa faci, este o zi in care poti sa fii cine vrei sa fii si sa traiesti asa cum vrei sa traiesti pentru ca sunt sanse de 90% sa nu iti amintesti ce s-a intamplat. Asa este si cu ora asta. Este ora ta, este ora mea, este ora tuturor si in acelasi timp ora nimanui.

Este o ora moarta, hai sa intalnim la ora 4:00 in dimineata asta si cand ceasul telefonului v-a indica din nou ora 4:00 in loc de ora 5:00 sa ne despartim, este o ora practic inexistenta, este o ora moarta, hai sa ii dam noi viata. Nu imi spune ca nu ai timp, nu atunci cand timpul iti ofera timp. Da, iti ofera o noua sansa, poti sa traiesti aceiasi ora de 2 ori in noaptea asta, primesti o a doua sansa in caz ca nu ti-a iesit din prima. Poti alege sa ii spui experiment esuat si sa consideri ca nu a existat niciodata, ne intalnim cand ceasul arata 4:01 si ne despartim cand indica 4:00 in aceiasi noapte. Ce spui? Imi oferi ora ta moarta, imi oferi mie ora ta inexistenta, imi oferi sansa de a fi nimeni impreuna cu tine si totusi sa fim tot ce ne-am dorit vreodata, imi dai sansa sa am singura ora din timpul tau pe care o poti retrai daca nu o sa fie bine? Te astept la ora 4:01 sa ne putem desparti din nou, in aceiasi noapte, la ora 4:00.”

Da, stiu, e ilogic, si faza cu 29 februarie si faza cu ora, exista explicatii perfect logice pentru ambele, dar nu o sa le spun, pentru ca mi s-a parut o ‘filozofeala’ interesanta, mi se pare interesant sa crezi in astfel de basme, se spune ca niciodata nu esti suficient de matur ca sa nu mai crezi in basme, probabil d-asta am si ales sa scriu despre asta.

Moş Crăciun cu plete dalbe

Toata lumea spune ca e vara, ca e deja iulie, dar unii inca incearca sa readuca faza aia care a fost funny in martie cu “ce iarna frumoasa avem primavara asta”. Da, a fost funny atunci, adica era ok, chiar se potrivea, nu era vreme de zapada in martie, dar acum nu e asa funny sa spui “ce toamna frumoasa avem vara asta” de fiecare data cand ploua…adica se stie ca vara mai si ploua…de aici si celebra vorba “ploaie de vara”…nu e asa anormal sa ploua vara, nu? Deci nu prea are haz faza, dar unii inca exagereaza cu ea si la fiecare ploaie baga placa asta “ce toamna frumoasa avem vara asta”.

NU E FUNNY, nu merge, nu se potriveste, nu are acelasi haz pe care l’a avut in martie.

Dar nu despre asta voiam sa va povestesc defapt, am vrut sa va arat cum la mine, vecinii, inca il asteapta pe Mos Craciun sau spera sa redevina funny faza cu “ce iarna frumoasa avem vara asta”. De ce spun asta? Pentru ca la mine pe scara toata iarna nu am avut niciun ornament, nimic domle, nimic nimic. Dar pe la sfarsitu’ lu februarie apare o prostioara din aia gen coroana, imi scapa acum cum le zice. Am zis ok, e inca iarna, treaba lor. Au trecut 2-3 luni…nimic, aia e la locul ei…e deja iulie…aia e tot acolo.

Asa ca sa conculuzionez, la mine pe scara inca se astepata Craciunul/Anul Nou. Cum adica nu ma crezi? De ce nu m’ai crede? Doar stii ca nu vorbesc din amintiri si de fiecare data vin cu dovezi, uite domle poze care sa’ti dovedeasca:

La mine pe scara inca e atmosfera de iarna, ma intreb daca prin august pun in sfarsit si luminite, iar prin septembrie sa scoata si un bradut. Ar fi dragut, nu? 

Ai o secunda?

Nu te supara, ai o secunda? Nu sti cumva ce zi este astazi?

Aaaah da, mi’am amintit…este 14 februarie, joi si are meci Steaua…ah da…mai e si Valentine’s day…ziua indragostitilor in occident, dar a fost preluata si la noi. Ok…eu sunt o persoana care isi arata sentimentele, dar sincer ma deranjeaza un lucru la sarbatoarea asta…defapt 2…primul: ca nu e a noastra frate, de ce sarbatorim daca nu e sarbatoarea noastra? Ce? Avem si noi sarbatoarea noastra prin care celebram dragostea…si 2. Nu numai ca sarbatorim Valentine’s day chiar daca avem si noi ziua noastra dedicate iubirii…pe a noastra nu o celebram deloc, ba din contra multi nici n’au habar de ea sau au auzit ceva vag, dar nu stiu cand este. Nici eu nu stiu cine stie ce legende si asa mai departe, dar stiu ca ziua dedicata iubirii la romani este sarbatorita de DRAGOBETE pe data de 24 februarie.

Daca te duci  pe strada in data de 24 februarie si intrebi “Nu te supara, sti cumva ce se sarbatoreste astazi?” o sa primesti raspunsuri de genul “azi e sarbatoare?” …nu, chiar asa este…multi nu au habar de sarbatoarea asta, dar daca te duci azi, 14 februarie, si intrebi acelasi lucruri o sa’ti raspunda toti “Valentine’s day” .

Nu zic sa nu sarbatorim si Valentine’s day…da, am zis “SI” pentru ca normal mi se pare sa sarbatorim si Dragobetele ca pana la urma astea ar trebui sa fie in centrul atentiei, dar de Dragobete nu o sa vezi cozi interminabile la florari si la papitoaie de plus in forma de inima sau ursuleti cu inimioare si asa mai departe oh si evident la ciocolata…nu…pe 24 ianuarie toate astea o sa dispara din magazine, florariile o sa revina la vanzarile obisnuite si asa mai departe…

Daca tot sarbatorim …sa le sarbatorim pe amandoua, zic ca ar fi mai normal…dar defapt…voi astia indragostiti(da, acum e vorba de voi pentru ca eu astazi si pe 24 sunt pe mod economie) chiar aveti nevoie de o zi anume sau de 2 zile anume in care sa va arati dragostea pentru persoana de langa voi? Lulu descrie foarte frumos ce inseamna dragostea pentru ea, iar pe Andreea o sustin in totalitate cand spune ca nu ai nevoie de o ocazie sa faci un cadou sau sa spui un “te iubesc”…daca marti vrei sa faci un cadou, ii faci un cadou marti cu simpla ocazie ca e marti si il/o iubesti.

So…happy valentine’s day pentru cupluri…cei singuri fiti fericiti pentru ca nu e rau nici de noi, facem ceva economie…si iubiti’va si aratati asta in fiecare zi nu doar azi si pe 24 

Jurnalul unui copil nenascut

5 ianuarie: Astazi începe viata mea. Parintii mei nu stiu înca acest lucru, sunt mai micuta decât semintele unui mar, dar totusi cuget si traiesc. Voi fi o fetita cu parul blond si cu ochii albastri. În mine sunt deja înscrise toate caracteristicele si trasaturile de mai târziu, chiar si faptul ca o sa iubesc florile.

19 ianuarie: Sunt unii care spun ca nu sunt o persoana reala, ca nu exist, ca doar mama mea exista. Dar eu totusi sunt o persoana reala, pentru ca ii aud, asa cum o farâmitura de pâine este tot pâine. Eu si mamica suntem doua persoane reale distincte si unice.

23 ianuarie: Astazi am deschis pentru prima oara gurita. Ei bine, cam peste un an pe fata mea se va asterne zâmbetul, si cu buzitele mele ii voi putea da tatalui meu un pupic pe obraz. Si mai târziu voi putea sa vorbesc... Si deja stiu ca primul meu cuvânt rostit cu drag va fi: MAMA.

25 ianuarie: Inima mea a început sa bata de astazi. Pâna la sfârsitul vietii, în orice clipa se va auzi usor ritmul ei. Dupa multi ani ea va obosi, se va opri si eu voi pleca din nou la Dumnezeu.

2 februarie: Cresc în fiecare zi câte putin. Mânutele si piciorusele mele au început sa se contureze din ce in ce mai clar. Dar va trebui sa mai astept mult timp pâna când ma vor ajuta sa ajung în bratele mamei, pâna când voi putea sa vin cu buchetelul de flori în mânute si sa-l îmbratisez pe tata.

12 februarie: La mâini au început sa-mi apara degetele grasute. Sunt grozav de caraghioase asa mici! Mamico cu manutele astea o sa te mangai, tot cu ele o sa ma joc cu jucariile si o sa fac multe nazdravanii care o sa te faca sa zambesti.

20 februarie: De-abia astazi medicul i-a spus mamei ca va avea un copil. Ce fericita trebuie sa fie! Te bucuri, mamico?

25 februarie: Cred ca mama si tata îmi cauta acum un nume, dar ei nici macar nu stiu ca sunt fetita. Eu as vrea sa ma cheme Maria, sper sa isi asculte sufletelul si sa imi puna numele pe care mi la harazit Dumnezeu. Sunt deja maricica acum.

10 martie: Mi-au aparut primele firisoare de par, moi si aurii. Ma întreb ce fel imi va impleti codite mamica mea.

13 martie: Vad cu ochisorii! In jurul meu sunt multe culori feerice, o parte din razele soarelui razbat de afara pana la mine, dar când mama ma va aduce pe lume vor fi numai raze de soare si flori colorate, dar mai mult decât orice as vrea sa ii vad pe mami si pe tati... Cum arati, mamico?

24 martie: Oare mamica poate auzi soapta inimii mele? Unii copii se nasc putin bolnavi, dar inimioara mea este puternica si sanatoasa. Bate mereu: bum-bum, bum-bum. O sa ai o fetita sanatoasa, vesela si frumoasa, mamico! Ai sa vezi!

28 martie: Astazi parintii mei m-au ucis. De ce mamico? de ce taticule? Doar va iubesc asa de mult ... si Dumnezeu m-a trimis la voi sa va fac fericiti. Voi astazi ati ratat o sansa spre fercire si nu stiti. Mamico sufletul meu s-a intristat si plange.