Tot ce conteaza

A venit si momentul ala. Momentul cand sunt mos nicolae pentru prima data in camin. Da, asta e cu dus si intors, adica daca privesti material ma costa mult mai mult decat acasa sarbatorile, acasa erau daor 3 cadouri si pentru 2 puneam bani cu fratele meu, dar partea materiala pentru mine este undeva in planul secund, chiar daca uneori recunosc ca mi-ar face placere sa vad portofelul gros, dar in acelasi timp, nu pot sa il tin asa, la fel ca acum...m-am dus in magazine si am fost mos nicolae si putin asa si mos craciun, dar asta inca nu va spun ca e surpriza si lumea de pe aici mai intra ocazional pe blogul meu, si am facut asta fara sa ma intereseze pretul, a fost ceva gen: am vazut, mi-a placut, am luat in brate ca nu mai erau carucioare si m-am dus la casa. Sarbatorile in sine reprezinta bucuria de a darui, reprezinta magia momentelor petrecute alaturi de cei dragi, reprezinta frumusetea, reprezinta prietenia, familia, totul. De asta imi si plac atat de mult sarbatorile, de asta imi place iarna, ca tot nu intelege nimeni de ce imi place mie iarna 

Afara e frig, da, e foarte frig, dar cand ninge e si foarte frumos, si e un decor de poveste in care te poti plimba cu persoana iubita sau pur si simplu cu prietenii sau cu familia. Sarbatorile nu inseamna o grija in plus, nu inseamna “luna asta dau o gramada de bani pe decoratiuni, pe cadouri si pe sarbatori”, nu, chiar deloc, sarbatorile inseamna acel moment din an in care poti sa te relaxezi cu adevarat, poti sa te bucuri ca un copilas de doi ani cand cineva iti daruieste o ciocolata, pentru ca gestul conteaza, normal, nu spun ca iubita ta nu s-ar bucura daca i-ai luat niste margele pandora de exemplu, sau ca iubitul tau nu s-ar bucura cand daca ar primi ceasul pe care si-l dorea, dar nu ideea in sine este de a darui, nu conteaza darul cat coteaza gestul. Asta e deviza mea de sarbatori. 

Viitor de vanzare aveeem!!!

“Haules baules traitiar neamu si tot familionu hai sati ghicesc viitoru” . Nu cred in asa zisele “mama-omida” , in prezicatoare si vrajitoare de orice natura fizica sau psihica. Nu pot sa cred in asa ceva …mi se pare absurd si complet fara sens si ma amuz teribil pe seama celor care povestesc cu atata ardoare ca au fost si le’a zis si le’a dres si ei chiar cred in asa ceva. Nu pot sa nu rad, nu pot sa iau in serios persoanele astea…mi se pare aberant sa te duci la o “mama-omida” si sa’i povestesti toata viata ta si ea sa’ti zica niste chestii pe acolo si tu sa traiesti cu teama ca o sa se intample exact asa. Mi se pare la fel de penibil ca si in momentul in care faci diverse quiz’uri pe net si iti da un raspuns penibil evident(dar despre asta am scris cu ceva timp in urma aici ) .

Daca exista fani ai acestor practicanti si ajung sa citeasca articolul meu o sa spuna ca eu m’am dilit si ca persoanele astea au un dar, un har si o putere nemaivazuta si nemapomenita. Ce dar au mah omule? Chiar as vrea sa’mi spuna si mie cineva care e darul acestor sarlatani. DA, niste sarlatani asta sunt… Pai veniti la mine pretenasi ca am si eu un pachet de carti de 2 lei si incep sa va ghicesc acum vrute si nevrute de plecati de la mine si va e frica sa coborati scarile ca v’am zis eu ca o sa va cada in cap un pian dintr’un copac ce face pepeni intr’o scara de bloc foarte curand. Buhahahaaha nu e asa ca deja te’ai speriat si te gandesti cum sa sari pe geam data viitoare cand vrei sa iesi din casa? Muhahahahaha, dar ce sa’ti fac eu daca asa “zice” cartile?

Penibil, dar totusi sunt sute de persoane care merg la asemenea finite si care cred cu adevarat…Trist, nu?