Din nou...

Din cand in cand ma apuca nostalgia cu privire la primele mele momente cand mi-am deschis blogul. O adevarata aventura, un adevarat chin, dar ce e drept acum mi se par amintiri frumoase, chiar daca atunci era o adevarata bataie de cap. Nu aveam idee ce face o firma de crowdsourcing, nu intelegeam care era treaba cu SEO, nu stiam prea mult, stiam doar ca este o pagina web pe care sa scrii ce iti trece prin minte.

De crowdsourcing ebook nici pana recent nu stiam prea multe, pentru ca ce este drept nu prea am batut fierul pe modalitatile astea, recent am aflat si eu cum este sa constrolezi rezultatele negative din google, si treaba asta am descoperit si eu, din nou, destul de recent, ca este foarte utila pentru ca iti selecteaza vizitatorii, sau daca ai afacere online, iti selecteaza clientii, te favorizeaza pentru ca intotdeauna o sa se trezeasca un “dorel” care sa comenteze ceva aiurea si care sa iti afecteze imaginea sau daca ai un magazin online sau o afacere online, o sa afacteze si mai tare totul.

Da, de la un timp incep sa caut chestii de genul asta, da, nu, nu am timp liber, dar incepe sa ma pasioneze si domeniul asta tot mai tare, din nou, si as vrea sa imi fac din nou mai mult timp pentru el, pentru blog, si sa fac totul la un nivel mai profi, mai ok, sau macar mai consecvent decat acum.

Nu, nu ma pricep deloc, dar sunt foarte multe firme care se ocupa de optimizare pentru motoarele de cautare, au si e-bookuri gratuite, si stiu cu “se mananca” SEO si tot ce tine el, comparativ cu mine care sunt complet pe langa subiectul asta, dar planific sa ma dezvolt si pe latura asta.

Stiu, am mai spus de multe ori ca fac asta, ca ma revin din nou blog cu tot ce tine de treaba asta, ca incerc sa revin la “normal”, la cum era, chiar incerc asta, dar job-ul si oboseala venita la pachet cu el m-a cam retinut, dar din nou, mi-am propus sa revin aici, prea imi e dor. Si daca imi e dor trebuie sa imi fac timp pentru asta. 

L-am gasit

V-am spus? Nu v-am spus, dar va spun. Stiu ca deja incep sa o dau in “jurnal de student din provincie”, dar chestiile astea sunt noi pentru mine si vreau sa le impartasesc cu voi, cei care ati mai ramas pe aici dupa lungile perioade de absenta.

In postarea precedenta va povesteam despre prima mea “ratacire” sau mai bine spus cautare din Bucuresti, astazi vreau sa va spun ca duminica am primit primul pacheet. Da, in primul weekend nu am dat fuguta acasa, dar vinerea asta ma duc, va povestesc si asta la momentul potrivit, revin, in primul weekend am ramas aici si cum de la mine din oras este un autobuz special pentru studenti si pentru pachete care vine pana aici, aproape de caminul meu, nu pana in gara, mama mi-a trimis mancarica prin autobuzul respectiv. Sa incep prin a spune ca parcarea de la Carrefour Orhidea e imensa? Pentru ca, ei bine, chiar este imensa si nu aveam idee unde vine autobuzul si nici nu prea cunosteam pe nimeni acolo si ma gandeam ca nu sunt unde trebuie, dar apoi mi-am dat seama ca nu are pe unde sa intre in parcare prin alta parte asa ca l-am asteptat acolo, l-am pandit sa vad pe unde vine si am facut bine, acolo a si oprit defapt.

Si cam atat pentru un moment...mai revin cu detalii..cel mai probabil tot cu informatii despre noua mea viata si noile mele experiente, daca intre timp apar si alte subiecte mai interesante stiti ca nu pierd ocazia sa le dezbat aici.

Prima

Prima “ratacire” de cand m-am mutat. S-a intamplat samabata trecuta. Eram in parcul IOR cu mai multi prieteni, rand pe rand ne-am imputinat, iar la final am ramas doar eu si trebuia sa ma mai intalnesc cu cineva acolo. Ce s-a intamplat dupa asta? Ne-am cautat prin parcul ala mai bine de jumatate de ora si intr-un final ne-am gasit la statia de metrou, in parc nu am avut nici o sansa, eram in colturi opuse intr-un fel si practic noi incercam sa ne gasim, dar mergeam in aceiasi directie, apoi am aflat ca mergeam in aceiasi directie, dar pe bulevarde diferite.
Si inca o chestie...cand inca ne cautam prin parc, la un moment dat aveam punct de reper "vezi o mireasa? sunt langa mireasa"
Nu am idee cate mirese au fost in ziua respctiva in parcul ala, dar se pare ca multe, eu am vazut cel putin doua si persoana cu care ma cautam vedea si ea alta.

Am facut-o si pe asta: prima “ratacire”. Daca as avea o lista as putea sa tai asta de pe ea. Sa vedem ce mai urmeaza, muhahaha

Noroc? O sa am nevoie

M’am trezit cu chef de treaba, dupa ce am injurat tantarii aia nesuferiti toata noaptea, abia la 4 si ceva m’au lasat sa adorm, am facut un dus, am baut cafeaua si am mai citit niste tampenii de stiri pe site’ul unui program tv, m’am imbracat frumos, mi’am aranjat freaza ciufulita cu breton stramb sa arate cat mai ok, mi’am scos la imprimanta CV’ul in multe exemplare, le’am bagat intr’un dosar si dosarul intr’o mapa, telefonul in buzunar, portofelul cu acte in celalalt buzunar, cheile si ele intr’un buzunar, m’am incaltat, mi’am bagat castile in urechi si am plecat.

Am plecat in cautarea unui loc de munca pe vara…macar 2 luni sa lucrez si eu, nu? Nu mi’e frica de program, nu’mi e frica de trezit devreme si culcat tarziu, fac asta tot anul in timpul liceului, nu? Nu mi’e frica de persoane peste care o sa dau, nu mi’e frica de munca. Vreau sa vad cum e sa muncesti cu program fix, zi de zi. Si da, am nevoie de bani… Am 18 ani, e vara, vreau si eu sa ies in oras, vreau si eu petreceri, vreau si eu mare, munte, plecari neprogramate, vreau si eu aia si aia si aia, chiar si cealalta. Chestii obisnuite stiu, dar pentru chestiile astea obisnuite am nevoie de bani, bani pe care nu’i am…asa ca…singura solutie: sa facem niste bani, nu?

Urati’mi succes, presimt ca o sa am nevoie. Am plecat in vanatoarea unui job astazi!