Jurnalul unui copil nenascut

5 ianuarie: Astazi începe viata mea. Parintii mei nu stiu înca acest lucru, sunt mai micuta decât semintele unui mar, dar totusi cuget si traiesc. Voi fi o fetita cu parul blond si cu ochii albastri. În mine sunt deja înscrise toate caracteristicele si trasaturile de mai târziu, chiar si faptul ca o sa iubesc florile.

19 ianuarie: Sunt unii care spun ca nu sunt o persoana reala, ca nu exist, ca doar mama mea exista. Dar eu totusi sunt o persoana reala, pentru ca ii aud, asa cum o farâmitura de pâine este tot pâine. Eu si mamica suntem doua persoane reale distincte si unice.

23 ianuarie: Astazi am deschis pentru prima oara gurita. Ei bine, cam peste un an pe fata mea se va asterne zâmbetul, si cu buzitele mele ii voi putea da tatalui meu un pupic pe obraz. Si mai târziu voi putea sa vorbesc... Si deja stiu ca primul meu cuvânt rostit cu drag va fi: MAMA.

25 ianuarie: Inima mea a început sa bata de astazi. Pâna la sfârsitul vietii, în orice clipa se va auzi usor ritmul ei. Dupa multi ani ea va obosi, se va opri si eu voi pleca din nou la Dumnezeu.

2 februarie: Cresc în fiecare zi câte putin. Mânutele si piciorusele mele au început sa se contureze din ce in ce mai clar. Dar va trebui sa mai astept mult timp pâna când ma vor ajuta sa ajung în bratele mamei, pâna când voi putea sa vin cu buchetelul de flori în mânute si sa-l îmbratisez pe tata.

12 februarie: La mâini au început sa-mi apara degetele grasute. Sunt grozav de caraghioase asa mici! Mamico cu manutele astea o sa te mangai, tot cu ele o sa ma joc cu jucariile si o sa fac multe nazdravanii care o sa te faca sa zambesti.

20 februarie: De-abia astazi medicul i-a spus mamei ca va avea un copil. Ce fericita trebuie sa fie! Te bucuri, mamico?

25 februarie: Cred ca mama si tata îmi cauta acum un nume, dar ei nici macar nu stiu ca sunt fetita. Eu as vrea sa ma cheme Maria, sper sa isi asculte sufletelul si sa imi puna numele pe care mi la harazit Dumnezeu. Sunt deja maricica acum.

10 martie: Mi-au aparut primele firisoare de par, moi si aurii. Ma întreb ce fel imi va impleti codite mamica mea.

13 martie: Vad cu ochisorii! In jurul meu sunt multe culori feerice, o parte din razele soarelui razbat de afara pana la mine, dar când mama ma va aduce pe lume vor fi numai raze de soare si flori colorate, dar mai mult decât orice as vrea sa ii vad pe mami si pe tati... Cum arati, mamico?

24 martie: Oare mamica poate auzi soapta inimii mele? Unii copii se nasc putin bolnavi, dar inimioara mea este puternica si sanatoasa. Bate mereu: bum-bum, bum-bum. O sa ai o fetita sanatoasa, vesela si frumoasa, mamico! Ai sa vezi!

28 martie: Astazi parintii mei m-au ucis. De ce mamico? de ce taticule? Doar va iubesc asa de mult ... si Dumnezeu m-a trimis la voi sa va fac fericiti. Voi astazi ati ratat o sansa spre fercire si nu stiti. Mamico sufletul meu s-a intristat si plange.