8 iulie 2013

Acum 12-13 ani, aveam si eu 5-6 anisori si aveam o mare problema, nu intelegeam ce e asa mare chestie la o nunta? De cand primeai prin posta invitatia sau venea personal fericitul cuplu sa o aduca toti intrau in priza, felicitari peste felicitari, povesti peste povesti de cand s’au intalnit, de cand erau mici, despre planurile de viitor etc etc. Dupa treceau la biserica, local, lautari(nu’mi amintesc sa se fi folosit termenul de dj pe atunci…veneau lautari) , rochie de mireasa, costum de ginere, nasii si din nou etc etc etc. Toata treaba asta imi parea extrem de stranie, mi se parea ciudat ca se agita toata lumea atat de mult si vorbesc atat de mult despre asta, pentru ca nu, nu scurtau deloc nimic, povestile durau mult, erau foarte amanuntite si treceau de la un subiect la altul imediat.
Si dupa ore se decideau ca ar trebui sa plece pentru ca nu stiu cum a zburat timpul si mai trebuie sa ajunga si pe la altii…in momentul asta de plecare imi venea mie sa le explic cand si cum a zburat timpul, dar nu intelegeam mare parte din ce discutau si mai bine nu spuneam nimic. Dupa plecare discutiile despre subiectul asta continuau. Cu amintiri si impresii pe care nu puteau sa le spuna de fata cu fericitul cuplu sau nu au avut timp sa le abordeze.
Agitatia se reducea treptat pana la 0, dar se intensifica din nou cand se apropia data fericitului eveniment. Si desigur, isi atingea apogeul in saptamana de dinaintea nuntii. De ce? Nu aveam nici cea mai mica idee de ce trebuiau haine noi, cumparate special pentru nunta respectiva, nu intelegeam de ce atata agitatie ca nu poate sa faca programare la ora la care vrea intr’un anume loc in care toti se calcau pe picioare sa ajunga si caruia ii spuneau generic “salon infrumusetare” si vorbeau despre el ca si cum ar fi un loc magic, regenerator, din care iesi complet schimbat.
Absolut toate evenimentele astea erau ceva straniu, ceva dubios si complet strain mie, nu le gaseam nicio logica, dar parca ma prindeau si pe mine, parca voiam si eu haine noi pentru un eveniment de o asemenea amploare si de e nu? Si un look pe masura tinutei si evenimentului.
Dar cu toate astea nu mi’am dat seama ce era atat de spectaculos acolo, de ce atatea pregatiri si de ce era cotat ca un eveniment de maxima importanta pentru ca desigur, am adormit devreme si la varsta respectiva nu intelegeam absolut nimic din discursul primarului sau din sluja de la biserica, nici urarile repetate aproape cu exactitate de catre toti nuntasii prezenti nu imi spuneau nimic concert, pe intelesul meu si cu siguranta nici topaielile si urletele, denumite chiuituri, nu imi dadeau nicio explicatie de ce este un eveniment atat de diferit de o petrecere oarecare. 

Un comentariu:

  1. Intre timp au inceput sa-ti spuna ceva? :)
    Glumesc. Eu aproape ca urasc nuntile. Nu-mi plac de niciun fel. Ma feresc de ele ca de dracul :))

    RăspundețiȘtergere